322 matches
-
peste 77% din totalul populației. Anexarea acestui teritoriu a fost consemnată într-o Convenție austro-turcă de patru puncte, semnată în ziua de 7 mai 1775. În anul 1777, când domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, a protestat împotriva acestui rapt teritorial, sultanul a poruncit uciderea lui la Iași. Stăpânirea austriacă asupra acestei părți de Moldovă a ținut 143 de ani (1775-1918). Pentru a-i face pe moldoveni să uite că teritoriul răpit este moldovenesc, i-au zis Bucovina, adică Țara
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
în slujba lui Vodă și era purtător de steag, și nu plătea dări, și avea pământuri multe, și cai iuți moldovenești pentru războaiele lui Vodă, măi gloată nevrednică! Și tot el a fost alături de Vodă Ghica când s-a opus raptului celei mai frumoase părți din trupul Țării Moldovei în favoarea imperiului Habzburgilor și a fost răpus apărându-l pe domnitor. El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am născut în România, la data de 18 ianuarie 1938, în familia soților Mihai și Sofia Rei, agricultori de profesie, cu o posesiune de 1,5 ha teren, români de etnie, în comuna Ropcea, județul Storojineț, astăzi înstrăinate în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu oltenesc de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
angajate ale cimitirului nu-și uită ancestralul obicei de a întinde mâna - cerșind... Pentru astăzi, 27 martie, gândul mă poartă către dramaticul an 1918, când ne-am bucurat de primul semn al viitorului Țării. Basarabia revenea la patria mamă după raptul samavolnic din 1812, urmat de o intensă și barbară rusificare. Nu pot uita nici faptul că am fost rănit pe pământul acestei provincii martire. Îmi fac timp și pentru primărie, unde achit impozitul pe anul în curs, ca orice cetățean
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre hotare, redând doar versurile următoare: „Atât de duios vi-i trecutul/ Și jertfa atâta de mare/ În zare mijește furtuna/ Români, priviți spre hotare”. Doar trei ani mai târziu, avertizarea poetică și profetică a devenit anul crucificării României cu rapturi teritoriale în toate punctele cardinale ce au însumat peste o treime din România Mare. În aceeași ordine de idei, vorbind despre acest educator de vocație, vin aici cu următoarea completare: Gheorghe Filiche n-a fost numai educatorul de elită sau
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
destul de bine și de frumos această inițiativă. Mulțumesc pentru bunăvoința prietenească manifestată de dr. N. Botezatu. Pentru 22 iunie 2007, consemnez împlinirea a 66 de ani de la declanșarea războiului nostru pentru eliberarea teritoriului național. Cei care au pus la cale raptul teritorial pe baza pactului Ribbentrop-Molotov nu mai sunt de mult și majoritatea lumii de atunci nu mai este. Eu nu pot uita momentul crucial de atunci și emoțiile puternice legate de războiul nostru de eliberare. La radio și TV nimeni
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un mincinos. Auziți cum își începe Singurătățile cel care-a spus că „erudiția înșală“. Așadar: Era del año la estación florida en que el mentido robador de Europa... Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea obligat eruditul culteran a ne face să credem că ficțiunile lui erau minciuni? Minciuni, nu ficțiuni. Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
290 de pagini, format A5 redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un unic volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda zice că e autorul unui rapt amuzant: a vândut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN CLUB-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul În care avea să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
atît de tare pe producător, încît a refuzat să o mai difuzeze... În 1930, același Fondane, angajat al studiourilor Paramount și producător în serie de scenarii, regizează filmul românesc Televiziune, turnat la Paris cu actori români, iar în 1937 filmul Rapt (scenariu, decupaj și text), în regia lui Dimitri Kirsanov, după un roman al lui Charles Ferdinand Ramuz. În anii următori, Ilarie Voronca va lucra la o companie cinematografică, iar despre Tristan Tzara aflăm chiar din Integral că „lucrează la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mai puțin de trei săptămâni, uitaseră corupția întregii administrații, uitaseră degradarea fără seamăn a vieții publice, uitaseră asasinatele bandei lui Dinte de Aur, uitaseră revoltele marinarilor și bombele care explodau pe străzi, și trenuri care deraiau, și atentatele și rapturile și distrugerile. "Așa este omul: apreciază mai mult lucrurile când nu le are sau când încep să-i lipsească", spune Salazar la 27 aprilie 1935 îmbunătățirile materiale sau morale odată împlinite, și trecute cele dintâi momente de surpriză, nu cântăresc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din Tribunalul de la Les Beaux: "A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aduce în fața ochilor „șiruri lungi de morți/ Aruncați de-a valma în pământ deschis,/ Atunci nici un clopot n-a putut să bată/ Că lătra sălbatic arma automată/ Roșia armată, Roșia armată.” (Repetarea aceasta acuza și mai mult.) în Blestem deplânge raptul grosolan din trupul sfânt al Țării: „Era o singură Moldovă/ Din Ceremuș pân la Galați,/ Că de la Tisa pân’ la Nistru/ Suntem români și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți de străini
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
om de stat care să nu aibă un proiect de împărțire a acestui din urmă imperiu, ținut în rezervă pentru momentul oportun. S-a ajuns chiar, dacă se poate spune așa, la o tehnică a elaborării și negocierii planurilor de rapturi și divizări teritoriale în virtutea echilibrului de forțe. Marile puteri uzează și de arma ideologică într-o gamă relativ restrânsă, pe primul loc situându-se, în zona ortodoxiei balcanice, religia pentru că dușmanul este unic, „păgân” și neconvertibil. Aceasta a fost, ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Tanning îi conferă atributele unei puteri coagulate din contrastele deșertului. Născută sub un semn potrivnic, străină într-o casă a umbrelor, Destina își ia în stăpânire destinul, având de partea sa leul, întrupare sublimă a forței vitale care, prin frumusețe, rapt, violență și sânge, învinge mereu. Ea nu e doar unul dintre copiii miraculoși ai suprarealismului, ci și posibila alegorie a destinului artistei însăși. "Orizont", nr. 11 (1603), anul XXVII, noiembrie 2015 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Comisia de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
constata: "Ce vremuri frumoase! Dar cînd nu sînt frumoase vremurile în teatru?! Sau poate numai amintirile sînt frumoase?"... Zău, ce rost are să afli?!... Cum era să-l cunosc pe Victor Eftimiu... Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (autorul unui rapt amuzant: a vîndut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN Club-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul în care avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este aberație, tot ce este crimă. Burghezia capitalistă a infectat poporul. Mai precis, 1-a infectat cu ceea ce este spiritul burghez și capitalist..." REFUGIILE UITATE E vorba deci de o puritate pierdută, dar și de o solidaritate care s-a rapt. Acel vechi cartier din Orleans în care s-a născut și și-a petrecut copilăria nu este, de fapt, pentru Péguy, doar imaginea și simbolul inocenței dintîi, păstrată vreme de secole, este, de asemenea, imaginea unei generozități sociale continue, este
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
organice ale armonizării lor. Preocuparea de căpetenie rămâne totuși restabilirea unei unități, restaurarea unui echilibru atît în planul moralei individuale, cît și în cadrul instituțiilor Statului. Se manifestă, în cele din urmă, aceeași obsesie a umplerii unui gol, a evitării unei rapturi, a depășirii unei contradicții... "Dobîndită din experiența și tradiția tuturor popoarelor, înțelepciunea antică a realizat că nici o societate omenească nu se poate nici forma, nici supraviețui dacă religia nu i-ar veghea nașterea și nu i-ar transmite acea putere
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ansamblu ideal privea Kogălniceanu atunci când și-a definit patria ca "acea întindere de pământ unde se vorbește românește", iar ca istorie a acesteia "istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania". La trei decenii după raptul din 1812, în plin regim reglementar, istoricul nu se sfia să spună, cu inerente precauții de limbaj, adevărul. Pentru el, patria era una, definită etnocultural, iar nu geopolitic. Cum să nu lupte pentru refacerea unității pierdute? Unirea a fost crezul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
recuperării. La un secol de la cealaltă amputare teritorială a Moldovei, a fost rândul noilor generații să se rostească ferm pentru unitatea deplină a statului român. Istoricii de seamă, în frunte cu A.D. Xenopol și N. Iorga, au scris atunci despre raptul Basarabiei la 1812, regimul ocupației rusești în provincia de peste Prut, chestiuni curente legate de situația de acolo etc. Xenopol, care tocmai lucra la o nouă ediție a sintezei, făcea să apară în Viața românească și alte periodice studii asupra chestiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
publicat un studiu despre Însemnătatea ținuturilor de peste Prut, alături de Pagini despre Basarabia de astăzi. Tot în contextul geopolitic din 1912, s-a ocupat mai larg de România, vecinii săi și chestiunea Orientului, în perspectiva căreia, numai, se poate înțelege tragedia raptului comis cu un secol în urmă. Să mai amintim și lucrarea aceluiași, Din ținuturile pierdute, al cărei sens era să reamintească publicului nostru realități istorice care începuseră a se estompa. Va subscrie apoi pagini numeroase despre legăturile noastre cu vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la fel îndeobște cu istoricii trăitori sub dictaturile secolului nostru. Nicăieri însă ei n-au avut o soartă mai tristă decât în Moldova de peste Prut, unde o politică de asimilare forțată, de deznaționalizare a elementului românesc a fost dusă după raptul din 1812 și mai ales după noul mare rapt din 1940. Această ultimă perioadă, cea mai dramatică, face obiectul unor analize întreprinse de istoricii din Chișinău într-un patetic Îndemn la înălțare înălțare în istorie 1. Este o culegere de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nostru. Nicăieri însă ei n-au avut o soartă mai tristă decât în Moldova de peste Prut, unde o politică de asimilare forțată, de deznaționalizare a elementului românesc a fost dusă după raptul din 1812 și mai ales după noul mare rapt din 1940. Această ultimă perioadă, cea mai dramatică, face obiectul unor analize întreprinse de istoricii din Chișinău într-un patetic Îndemn la înălțare înălțare în istorie 1. Este o culegere de texte, a căror finalitate e să definească starea actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
obiceiuri care ceremonializează căsătoria" apare ca o dramă, ce dezvăluie un conflict acut între două familii. În formele lui vechi, conflictul a fost generat, probabil, de trecerea de la endogamie, la exogamie; manifestarea lui cea mai frecventă era atunci căsătoria prin rapt (răpirea miresei). Alegoria vânătorii fabuloase nu-și leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea); de cererea soției și de unirea popriu-zisă. Vânătorii dau de o urmă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dintr-un om printr-o metamorfoză, ori în urma unui blestem părintesc. Distingem mai multe tipuri de vânătoare rituală: vânătoarea de întemeiere a unei țări (Țara Moldovei), a unei cetăți (Cetatea Sucevei, Cetatea Argeșului etc.), a unui sat eponim; vânătoarea sau raptul simbolic al miresei și vânătoarea pentru îmbelșugarea nunții; regăsim implicații ale actului vânătorii în muncile agricole sau pastorale (pornitul plugului, tânjaua, sâmbra oilor), ori în marile sărbători solstițiale (Crăciunul, Anul Nou) sau echinocțiale (Lăsatul Secului, Sânt Andrei). În Basmul cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]