407 matches
-
Felicia Antip Insula" „drumul", „pustiul", orice loc din care un grup de oameni nu poate iesi, sunt eprubete răsfolosite în ficțiune pentru experiențe în vid sau macar într-o atmosfera rarefiata cu scopul de a pune în evidența hibe si eventualele virtuți ale firii omului așa cum se manifesta ele în lipsa unor inhibitori sociali. Drumul urmat anevoie, vreme îndelungată, fără a se ști când, cum sau măcar dacă se va ajunge cu
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător întru toate fostu-le-a rîcîind, rășchirat în pîclă de țesuturi rarefiate, măcinate, năruite mugind înlănțuit, șiroind în delicii ce-l țin departe, singur și nu pot fi rîvnite Colaps (înregistrare din mers) arcuș trecut peste corzi iată-le aceleași străzi de-a lungul și latul un timp lăbărțat aici o băltoacă
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
noul volum de versuri al lui Petre Got dorește a se înscrie, pornind de la titlu, în magia blagiană, atît de învăluitoare pentru o bună parte din producția lirică transcarpatină care i-a succedat marelui poet-filosof. Se încheagă astfel o melodie rarefiat dolorică, ce se răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau debarcarea lungului șir de bărbați încărunțiți urmă aceste îndemnuri și glasul suna straniu de sec în aerul acela rarefiat. Cayle nici măcar nu întoarse capul. Se mișcă... asta fu reacția lui la insulta și infamia la care fusese supus. Mergea mai departe, păstrându-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care-l tăcea, frigul îi inunda întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar, în special, Transilvania, continuă să rămână un vast teritoriu necunoscut în esență și încă neexplorat sistematic, atît pentru istoriografia, cît și pentru critica românească de artă. Anvergura clivajului dintre Sud-Estul și Nord-Vestul țării nu o oferă, însă, atît spațiul rarefiat și amăgitor al culturalului, cît acela mult mai frust și cu adevărat necruțător al economicului care se exprimă, evident, în coordonatele și prin mecanismele pieței de artă. Poate că un răspuns specific la acest tip de autism, la această patologică
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate, a căror deosebire e dată de prevalarea unuia din factorii în jurul cărora coagulează imaginarul. Nici unul din
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
manierei implacabile, ermetice, fără intrare și fără ieșire, în care este administrată substanța muzicală. O substanță uneori cantonată în figurarea unei pentatonii hemitonice, presărată din când în când cu pieni capabili să-i rotunjească diatonismul (Dream; In a Landscape), alteori rarefiată, condensată, redusă ostentativ la o succesiune de frecvențe anevoie incorporabilă unei procesualități ori contiguități (Four Walls; One). Cu toate acestea au fost destule momente în care coregrafia a evidențiat o cromatică luxuriantă, plasată la o extremă opusă muzicii, în zona
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
pasăre țîșnind printre spărturile din nori și se uita în jos o clipă, la iarba și la stîncile aflate o mie de metri mai jos, dar singurul sunet constant era zgomotul surd al aripilor vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea întins și era încălzit de satinul tare. Fața îi era cufundată într-un ochi de aer rece și înviorător ca un ochi de apă. La orizont văzu un munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
protejat infinit de gingaș lumina galbenă, proaspătă, transparentă, așezîndu-se pe suprafețe, vopsindu-le cu șofran și citron, dar mai ales aurind aerul, dîndu-i o strălucire de prismă de sticlă. Încet, norii s-au spart și alte dâre din același aur rarefiat, căzând oblic, au interferat cu lumina inițială, făcînd-o și mai intensă, mai limpede și mai răcoroasă. Întins pe coline, cu turlele Mitropoliei ca de mercur, cu toate geamurile arzând ca flacăra de sare, încolăcit de curcubeu, Bucureștiul era un retablu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
capul cărunt al căruia îmi odihneam capul. Când, speriat de vreo cucuvea, deschideam ochii în beznă, vedeam clar, albăstruie, discretă, fluturătoare, o aură de lumină pură în jurul craniului țepos, nimb intens ca flacăra ochiurilor de aragaz la ieșirea din țeastă, rarefiat și gălbui apoi, pe o lățime de-o palmă, pentru ca un tiv perfect circular, de diamant lichid, s-o contureze precis, ca o largă și miraculoasă tavă de raze pe care capul bătrân s-ar fi așezat. Simțeam în somn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cea de toate zilele, ea însăși larva nostalgiei celei mari și adevărate, proiectează-n trecut ceea ce presimte că e destinul și viitorul nostru: caută adânc în subteranele, în beciurile, pivnițele, carcerele și grotele timpului ceea ce, poate, se găsește în aerul rarefiat al podului, cu luminatoarele sale metafizice. Caută disperată un lucru care trebuie găsit, o ieșire care trebuie descoperită, deși știe că nu există organ de simț pentru asta. Căutăm întotdeauna în sens invers, dar cu cât căutăm mai greșit, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fabricat chei yale, întrebam câte un bătrân - da, strada era pe-aici, pe undeva, o știau cu toții, dar parcă nu-i mai zicea Silistra, ci altfel, nimeni nu știa cum... -, și m-aș fi întors acasă dacă, deodată, în aerul rarefiat al minții mele, traseul acelei zile nu mi-ar fi apărut ca o imagine strălucitoare, cine știe de unde venită: era ca scheletul cristalin al unei aripi de pasăre, sau mai curând de mamifer zburător. Humerusul i se-ntindea de la blocul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păstrat până la sfârșit între ei câțiva zulufi, pe care mi-a fost imposibil să-i retez cu mașina. Am înaintat spre urechea dreaptă, și totul a fost gata când spirala gingașă a perciunelui a căzut și ea, ca un sul rarefiat, pe podea. Țeasta rămăsese cenușie ca și când o dată cu părul aș fi înlăturat și carcasa care proteja, asemenea unei căști de motociclist, creierul fetei. Doar că pe deșertul de cenușă se aflau desene. Tatuajul se vedea bine de-acum. Totuși nu am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gheme de. mațe și peste turle de gheare. Verdele stins, veninul opalescent devenea tot mai dens, urletul împietrit tot mai universal... Luneca deasupra unei mari și înfiorate planete, prin imperii de disperare ce fulguiau ca o ceață, când compactă, când rarefiată în jurul lui. Imense turnuri cu gemulețe sticlind în amurgul verde aveau pe cupolele din vârf statui cu fețele-n palme, femei copleșite de rușine, bătrâni chemând moartea... Printr-o fereastră ovală, o fată cu o-nfățișare nespus de romantică, gene
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cu membrane lichide, pline de pori pentru ionii de sodiu și de potasiu. Cu chemoreceptori lucind dintr-o dată din fațete azurii și verzui ca pietrele scumpe sau ca ocelii din fruntea păianjenilor. Cu o fotosferă ca niște cosițe de flamă rarefiată. Și, firește, firește, am pătruns prin acele membrane și, plin de ele ca de un păienjeniș de lumină, am navigat spre centrul sferei ca o corabie. Și-n centrul sferei lumina s-a contopit cu creierul și cu urletul meu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gălbuie, văruite ca ochii statuilor. Stelele nu erau acum doar intens colorate, ca poleiehle de bomboane de salon, ci aveau și o textură bogată, făcută să fie pipăită cu degetele. Unele înțepau ca acele de seringă, altele erau aspre și rarefiate ca părul pubian. Casele, străluminate de ele, erau zugrăvite parcă nu în culori, ci în emoții răvășitoare. Erau vii, erau femei arătîndu-și intimitatea, erau sugari prăbușindu-se de la înălțime, erau mari mutilați cerșind pe mormane de cioburi. "Nu vreau", șopti
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o manetă. O imensă placă de beton culisă în curtea din centrul Abației, strivind piersicul înflorit. Ca la un semn, Ouăle își luară zborul spre a doua Însămânțare. Erau atât de mici încît puteau pătrunde lesne prin apărările orbitale extrem de rarefiate ale Lumilor Agricole. Și, pe fiecare planetă înrobită îl vor aduce din nou pe Mesia, încheind un Timp, stârnind o nemărginire, pornind războiul ultim. Abia a doua zi, când ajunsese la o distanță sigură, Abatele scoase un emițător micuț. Pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin apartenența „naturală” de vârstă și candoare. Este o lume În care o floarea-soarelui suferă de elefantiazis, liniștea vorbește, clevetind, răutăcioasă, incapabilă să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur prin odaie”; adolescenta cretină, izbind cu pieptul cărnos În tulpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]