686 matches
-
Haralambie Simionescu La iarbă verde Ulei pe carton, 1975 578 „Pentru Simionescu natura înseamnă de fapt colțul însorit descoperit de îndată ce părăsește orașul în orele libere și duminicile, pentru a realiza o artă a confesiunii în fața motivului descris in toate amănuntele. Reîntâlnirea cu livezile și câmpul înseninat de bucuria revederii este leit motivul creației sale.”(Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 62) Simuț Gheorghe Pictor Localitatea: Borod, județul Bihor Studii: Pădurar Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
valorizată etic negativ? Cornel Vâlcu: Inițial, da! La contactul cu alteritatea, toate speranțele tale că tu ești OK și celălalt greșește intră În joc. Nicolae Turcan: În măsura În care există posibilitatea unei Întâlniri viitoare cu o asemenea alteritate sau, eventual, a unei reîntâlniri, există un punct de legătură, un fir care, oricât ar fi de subțire, aruncă În aer radicalitatea acelei alterități. (Prin alteritate radicală Înțeleg, desigur, acea alteritate cu care nu poți comunica, sau dacă totuși comunicarea este posibilă, ea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării, cultivă misterul acestei legături, ceea ce potențează intensitatea trăirilor, pentru a sfârși într-o pasiune devorantă. Fiammetta este de o sensibilitate aparte, capabilă de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel drag, pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie, lacrimi, suspine și dorința de a-și răzbuna dragostea înșelată. Pe lângă permanenta cugetare și detaliata descriere a oricărei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și Andrei Bârseanu. Elev în ultimul an de liceu, C. are prilejul să-l găzduiască, în 1866, pe tânărul peregrin Mihai Eminescu, atras de faima istorică și culturală a Blajului. Cele aproape două luni petrecute cu Eminescu la Blaj, precum și reîntâlnirea lor la București, în 1868, le-a evocat în revista „Luceafărul” (în 1904 și 1905), înscriindu-și, cel puțin prin aceste amintiri, numele în istoria literaturii române. C. își începe studiile în teologie și litere la Viena, continuă literele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
poeziile lui T.S. Eliot, dar mi-a zis că le are deja. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi rămas la nivelul bine cunoscutei tehnici chandleriene, a încheierii în notă ironică a unora dintre capitole. Surpriza survine la reîntâlnirea celor doi, la începutul capitolului 49. De data aceasta, Linda îl vizitează pe Marlowe - o vizită care avea să aibă urmări cu totul neașteptate: Ajungând în capul scărilor, Linda s-a întors către șofer: - Amos, domnul Marlowe o să mă conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în soare, că n-aveți șapte piei pe spinare.” (Marin Sorescu, Marea - o apă folositoare) Belșugul din grădini, livezi, vii anunță apropierea cu pași repezi a anotimpului de toamnă. Copiii își amintesc că începe un nou an școlar, trăiesc bucuria reîntâlnirii cu dascălii și colegii lor. Răcirea vremii duce la schimbarea frunzișului copacilor, păsările pleacă și lasă codrii pustii, ploile mărunte și dese dau o nuanță de gri naturii, se așază tristețea spre sfârșit de toamnă. Poeziile propuse pentru clasa a
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
pentru poezie al revistelor „Viața studențească” și „Amfiteatru”, care premerge debutului în volum, cu Obsesia păsărilor (1970). Pe fundalul unei intense activități jurnalistice, marcată de apariția ulterioară a numeroase volume de reportaje - Țara fântânilor (1972), Rapsodii la vatra Mioriței (1975), Reîntâlnire cu cetatea adolescenței (1979), Carte de dragoste pentru București (1986) -, P. își consolidează în timp profilul unui poet modic distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
SCRIERI: Obsesia păsărilor, București, 1970; Mereu peregrinul, București, 1972; Țara fântânilor, București, 1972; Cuvinte de grâu, București, 1975; Rapsodii la vatra Mioriței, București, 1975; Ctitorii brâncovenești, București, 1976; Contemporan cu visul. Oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului, București, 1978; Reîntâlnire cu cetatea adolescenței, București, 1979; Țărmul uitat și alte poeme, București, 1981; Diligența cu păsări, București, 1983; Pe urmele lui Vasile Voiculescu, București, 1984; Carte de dragoste pentru București, București, 1986; Povarna și alte povestiri, București, 1987; Peregrin la Ninive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
depășească o distanță. Simbolul este un obiect de convenție a cărui rațiune de a fi constă în acordul spiritelor și reunirea subiecților. Mai mult decât un lucru, el este o operație și o ceremonie: nu una de adio, ci de reîntâlnire (între vechi prieteni care se pierduseră din vedere). Simbolic și fratern sunt sinonime: oamenii nu fraternizează fără să aibă ceva de împărtășit, simbolizarea nu este posibilă fără a uni ceea ce era străin. Antonimul exact al simbolului este, în greacă, diavolul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poate regăsi elementele 135 (V132) (în minte) imaginea membrilor săi ca să adopt punctul lor... 136 (V133) din grupul mai larg al colegilor noștri 137 (V134) După ce pasiunea lor s-a stins, iar ei s-au despărțit și s-au uitat, reîntîlnirea de mai tîrziu nu este suficientă pentru ca pasiunea să renască 138 (V135) într-un grup. O apropiere fragilă într-o asociere de durată 139 (V136) Cei care sapă fundațiile au un mai accentuat sentiment de libertate, de noutate, de pitoresc
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
condamnare - un pod între două violuri simultane din partea altor doi deținuți, un arc trupesc al înfrângerii încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența consensuală a socialului, ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea în refulări individuale. Victimelor le rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea domniei, așa că apelativele ce o evocau picară
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ales când te bucuri de răgazurile generoase ale vieții casnice. Dispoziția lui Martin fluctuează după cursul acțiunilor la bursă, dar e conștient de asta și mă protejează pe cât posibil. Spre rușinea mea, sunt în urmă rău cu cititul; mă înspăimântă reîntâlnirea cu atâtea posibilități pe lângă care am trecut nepăsătoare. Într-un fel, cred că îmi tezaurizez o indiferență croită să contracareze teama de penibila lor evocare. Ei, dar cel puțin e-n pas cu ultima modă, încercă ea să diminueze de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
distribuirea rolurilor nu prea mă sinchisesc eu mare lucru. După care își potopi enunțul cu un râs cristalin în chip de evidență ultimă. O ajută bucuroasă și Ondine, conștientă că luarea ei de poziție radicală ar fi putut compromite fragilitatea reîntâlnirii; în consecință, se abținu să-i citeze fericitei marionete, așa cum inima îi dădea ghes, una din butadele ei favorite: Orice confort se plătește. Condiția de animal domestic o antrenează pe cea de vită de măcelarie"1. Preferă să-și corecteze
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sens unic și punând-o astfel la dispoziția unei făptuiri ulterioare radicale, ce se cerea mai întâi pregătită convenabil în corpul social. Chipul imond ale monstrului fusese condus înspre ieșirea din lume, într-o fundătură măiastru concepută, în așteptarea unei reîntâlniri decisive cu el - o incintă prenatală, necesară gestației destinului eroic al lui Tezeu, o expectativă kairotică a renașterii lumii. Kairos, zeitatea ce întruchipează momentul oportun al acțiunii, evoluează nesigur pe sfera-i instabilă în zigzaguri imprevizibile și într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Tezeu, Minotaurul se va fi simțit îndeajuns de bine în întortocheata incintă pentru a putea fi bănuit de locuirea ei, așa cum a făcut-o Borges; în orice caz, monstrul a investit-o cu suficientă încredere și așteptat în ea reîntâlnirea-i cu sine la trezire. Monstruozitatea lui va fi fost efectiv redusă până la vulnerabilitatea specifică adormiților prin priceperea lui Dedal, iar isprava eroului diminuată și ea corespunzător până la rangul de simplă formalitate. În vremea din urmă, și eroul, și fiara
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din Labirint decât ecoul amplificat, revenind inexplicabil, al propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale acelorași lucruri, toate chipuri ale familiarului; și totuși, dincolo de ele - nu se putea spune în care direcție anume - coerența cunoscutului ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale acelorași lucruri, toate chipuri ale familiarului; și totuși, dincolo de ele - nu se putea spune în care direcție anume - coerența cunoscutului ar fi putut oricând ceda, lăsând să se întrezărească o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
existența „Bandei pahucilor” de la Liceul „Gh. Lazăr”, formată din patru prieteni - Ciriviș (Urmuz, pe atunci Dem. Demetrescu-Buzău, evocat sub numele de Mitică și într-o secvență din Cutia cu maimuțe), Bălălău (Alexandru Bujoreanu), Pentagon (Costică Grigorescu), Macferlan (G. Ciprian însuși). Reîntâlnirea lor, la maturitate, îi adună într-o asociație ad-hoc, autointitulată „Capul de rățoi”, care își propune, prin farsă și logică absurdă, să se opună unei normalități obosite. Cei patru încearcă să racoleze adepți (și chiar o fac) printre privitorii întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
purtat numele, iar mai târziu s-a numit mânăstirea Frumoasa (C. Cihodaru și Gh. Platon, op. cit., p. 167). Iașul întreg era un târg al locurilor de popas. De la Constantin Botez și Adrian Pricop aflăm un han care se afla la reîntâlnirea bisericii Sf. Lazăr, construită în 1703 (Carvasara), un han al lui Cațichi, lângă medeanul Spiridoniei, mânăstirea Sf. Sava avea și ea hanul ei, era și Hanul lui Sava Ciohodar, Hanul Vârnav, Hanul lui Gălușcă, Hanul arhiereului Varlaam Sardeon, Hanul lui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a comunismului În lumea românească. Localizarea și temporația (articularea referențială) urmau să răspundă la Întrebările: „Când?” (vor veni americanii) și „Cum?” (vor veni americanii). Momentul izbăvitor trebuia reamplasat din memorie și imaginar În istorie, care nu este altceva decât o reîntâlnire postbabeliană (după aprecierea lui P. Zumthor) a timpului cu povestirea, cuvântul. Așadar, momentul, temporalitatea (când?), a beneficiat de o povestire, de o anecdotică (cum?), iar Îngemănarea dintre timp și povestire recompune plasamentul istoric al „venirii americanilor”, fapt ce presupune extragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din Kora. 1949 este anul rupturilor grave - despărțirea oficială a României de Iugoslavia se sincroniza cu înstăpânirea realismului socialist la București și cu excluderea din literatură a celor ce nu aderau la noua formulă. Există însă două momente importante ale reîntâlnirii lui P. cu literatura română. Primul are loc după ce Gh. Gheorghiu-Dej și Iosip Broz Tito consfințesc împăcarea. În 1956, la primul Congres al Scriitorilor din Republica Populară Română, poetul va rosti, ca delegat al țării vecine, un discurs unde, dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
poliția, fac scandal!... (se plimbă făcând gesturi exasperate)”. Contaminat, de republicana Mița, cu predispoziția spre scandal ca formă de acțiune liminară și constrângătoare, Crăcănel e hotărât să se răfuiască: „... m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...”. Reîntâlnirea cu Pampon (la a cărui revedere are un prim impuls de retragere: „se dă Înapoi”) declanșează timida dorință de a face față cu orice preț provocării („făcându-și inimă”), urmată imediat de lașitate: „iese În fuga mare” urmărit de același
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să inițieze comunicarea dintre pacienți și familie. Discuțiile despre finalul vieții ar trebui să fie continuate în timp, mai ales atunci când pacienții prezintă modificări ale stării de sănătate sau ale evenimentelor de viață, și orice ambiguitate va fi abordată prin reîntâlnirea pacientului și membrilor familiei cu medicul pentru a revizui valorile și preferințele stabilite anterior pentru a asigura utilizarea corectă a directivei în avans. În comunicarea diagnosticului, există o mare variabilitate, care reflectă particularitățile culturale. Spre exemplu, în estul Europei se
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
O frugală indicație din final - „viața mea a fost și așa Îndestul de Încercată, În urma tainelor pe care dna Zerlendi m-a Îndemnat să le cercetez” (106) - trimite, Într-un fel, la telegrama lui Dasgupta de la Roma și la posibilitatea reîntâlnirii după atâția ani, căci o „viață Încercată”, În urma descoperirii secretului lui Zerlendi, trimite la un același orizont, imposibil de desfăcut chiar dacă a dispărut și casa, și memoria personajelor. Criticii literari din epocă nu observaseră - sau măcar prietenii săi - că modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
răscolește viața pe care de cele mai multe ori încercăm s-o ascundem în refugiile noastre nocturne. În adânc, unde uitare nu e/ și doar în vis pătrunzi/ prin al somnului fără de fund abis,/ tu mă aștepți în lacrămile de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]