720 matches
-
să asigure, cel puțin la suprafață, Îndrumarea și controlul creației de către statul totalitar, a coexistat după 1966-1967, de cele mai multe ori, cu alte formule de creație, atât În opera aceluiași scriitor, cât și, ca orientări și direcții literare - cele care au reașezat creația pe fundamentul specific, asigurându-i diversitatea estetică și libertatea de inspirație și viziune. Repere bibliografice: Ov.S.Crohmălniceanu, Pentru realismul socialist, București, ESPLA, 1960; Ana Selejan, Literatura În totalitarism. 6 vol. Sibiu, București, 1994-2000; Michel Aucouturier, Realismul socialist, Cluj-Napoca, Editura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
energiile negative din corp În spațiul aurei, de unde urmează să fie eliminate, Însă acest lucru poate avea ca efect o oarecare agitație a aurei Înseși, În cazul În care energiile sînt pur și simplu lăsate În spațiul său. Netezirea aurei reașază energiile și poate elimina orice energie negativă care Încă subzistă În straturile mai adînci ale acesteia. Totodată, Îl ajută pe client să se trezească din profunda relaxare din timpul tratamentului, care altfel i-ar lăsa o oarecare senzație de dezorientare
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ca și pentru cititor, e limpede că acele „resurse” nu puteau fi decât Eddie Mars și echipa lui de asasini plătiți. În felul acesta, prin câteva banale cotituri ale evenimentelor, ne reîntoarcem la situații bine cunoscute din Somnul de veci. Reașezate în block-start, personajele își preiau rolurile anterioare: Carmen e din nou sursa unor buclucuri aparent minore, Vivian e din nou sora protectoare, Eddie Mars redevine cavalerul servant, Norris, același majordom ce pare să știe mai multe decât spune, iar Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în consecință, ea mă vedea ca pe o persoană bolnavă și înspăimântătoare”. În continuarea ședinței, pentru că materialul se preta la așa ceva, Segal i-a spus pacientei că i-ar putea fi teamă ca „vorbind cu terapeuta sa, șaceastaț să nu reașeze boala în ea”. Apoi terapeuta a constatat: „După părerea mea, aceste interpretări i-au diminuat reacțiile paranoide imediate și i-au permis să rămână în încăpere și să comunice cu mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de asasinate colective ce duc la desființarea continentului european și a omului ca podoabă umană. În fața judecății istorice, în fața mai ales a marelui Judecător ce este Dumnezeu, generația noastră de mâine să poată spune că a făcut tot pentru a reașeza viața în regulile Domnului. Marile Asociații au cuvântul hotărâtor, cu înfrigurare omenirea îl așteaptă pentru mântuirea ei. Pax! Arhivele Naționale ale României, Fond familial Cantacuzino, dosar nr. 266, filele 23-24. 73TC "73" Congresul feminin de la Washington și zonele de protecție
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
anumite fațete ale cunoașterii, restructurând înseși reliefurile savoir-ului. Aceste structuri „formatează” într-un chip specific însăși realitatea la care face trimitere. Calculatorul ne face să vedem lumea într-un anumit fel. Cunoașterea digitală va resemnifica multe date ale cunoașterii „clasice”, reașezând cumulul de valori pe care omenirea l-a avansat de-a lungul timpului. O valoare - materială, umană - prețuiește (inclusiv economic) și în funcție de extensiunea ei în timp și spațiu. Iar extensiunea este dată nu numai de calitatea ideilor, ci și de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
elemente decisive care să meargă În altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: „Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește vrea să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din vremea sa. Să ne reașezăm În context: la sfârșitul secolului al VI-lea, invaziile se cam potolesc, iar barbarii sunt instalați cam pretutindeni În vechiul Imperiu roman. Nu sunt toți creștini, nici nu mai Încape vorbă. Se cuvine așadar ca Biserica să declanșeze o vastă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată În 1855, dar reprezentată abia În 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice În jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se Împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În secolul XXI. Campania publicitară dusă În jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai Încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, Încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile În matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu al Lyonului. E o provocare teologică și filozofică de acută, ba chiar aș zice, permanentă actualitate. Încă nu s-a scris o metafizică a trădării
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Între interesele și capabilitățile naționale și cele ale comunității internaționale de securitate, Între politica internă, În general, și cea externă. Schimbările sistemului internațional Însă, rapida trecere spre un multipolarism neechilibrat, ar putea produce reașezări În sistemele de alianță, ar putea reașeza raporturile de forță de pe continent și din subsistemul de relații internaționale al României. Schimbarea proximă a structurii de putere a sistemului internațional poate reordona prioritățile de securitate ale României Într-un sens realist sau o vor putea face să adere
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eu afirm că adevăratul artist-vizionar, nebunul celest care poate să producă și produce frumosul, e orbit și împins la moarte de propriile sale scrupule, de formele și culorile orbitoare ale propriei sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul O prezentare, cocoțat sus, lângă frontispiciu. Personajul central al acestor pagini, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În construcții civile, industriale, complexuri comerciale, stadioane sportive și alte facilități proporțional cu cerințele și dezvoltarea societății. Iar pentru a evita unele fraude ori Îngrămădiri de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu va fi mare, iar economia va Înflori Împreună cu bună starea noastră a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scrisese Lal, „poate foarte bine fi noua Americă. Accesul la mecanisme centrale de date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
legi venite de sus. Cel puțin așa cred sau m-am obișnuit să cred. E adevărat că uneori, închizând ochii, lumea născută din sticlirea privirii ei dispare, o ceață din care nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașază ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asemenea supraom al abnegației, al eticii și-al dreptății. Războiul se terminase de un an și ceva dar timpul nu mai reușea să reintre în matca lui dinainte, răsuflarea întretăiată în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile nu se mai reașezau la temelie, o amânare a ceva ce se aștepta să se întâmple și nu se mai întâmpla, el - timpul - curgea de la o zi la alta, cei care începuseră să presimtă viitorul îl priveau, unii, ca pe un mare bolnav, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Pavel se ridicară de la locurile lor, începură să strângă tacâmurile, farfuriile, paharele și le spălară în bucătăria cu apă încălzită anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în ajun la aceeași oră. Parcă nu fusese nimeni în casa înveselită peste noapte. Stătusem cu ele tot timpul, după care ne duserăm să ne odihnim. Doamna Pavel și nepoata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era chemat să vadă cu ochii lui lumea. Era o ciuntire de care uneori conștientă se lepăda; atunci, cu adevărat, era imperial să conversezi cu ea. Orele se îmbrăcau în străluciri de aur, de argint, de fosfor, iradiind lumini necunoscute. Reașezându-se data asta în fotoliul aflat lângă geam, fusta i se ridică din greșeală, mai sus de genunchi, eroare pe care o repară imediat, spunându-mi însă, după ce mă privi atentă, sau poate mă și spionase în secundele anterioare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede, precaut, în fotoliu, vorbind ca-n continuarea unei conversații întrerupte de intrarea soției, deși conversația noastră încetase, firesc sau nefiresc, - fiecare cu gândurile lui, cu aproape cinci minute înainte. Dar reașezându-se în fotoliu își regăsi izvorul vorbelor ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede, precaut, în fotoliu, vorbind ca-n continuarea unei conversații întrerupte de intrarea soției, deși conversația noastră încetase, firesc sau nefiresc, - fiecare cu gândurile lui, cu aproape cinci minute înainte. Dar reașezându-se în fotoliu își regăsi izvorul vorbelor ușor secate de vântul de primăvară. - Și acum, domnule judecător, cine știe ce ne așteaptă. - Mai sunt și datoriile de război, nu trebuie să uităm, spusei. - Dar ce au datoriile de război cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam, în ziua aceea... Învățătorul trecu lângă fereastră și, stând în picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite în deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred însă că-l vor ține mult. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]