1,916 matches
-
comentați provin din cele mai variate trepte umaniste - critici literări, poeți, filozofi și ideologi -, mozaicul pe care il compun are cîteva trăsături comune, un fel de calități invariabile din care Compagnon pretinde că poate desprinde un portret general al scriitorilor reacționari. Că toate aceste însușiri autorul a preferat să le așeze sub cupola terna a termenului de antimodern ține mai curînd de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Că toate aceste însușiri autorul a preferat să le așeze sub cupola terna a termenului de antimodern ține mai curînd de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru reacționari) șunt în număr de șase: respingerea Revoluției Franceze, repudierea Epocii Luminilor, optică pesimista, credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Nu-mi place și nu înțeleg nimic din ce este actual, îmi place și înțeleg inactualul; trăiesc Timpul ca pe o degradare a Valorilor.“ (p. 495) Aceasta certitudine a degradării valorilor răzbate în cele șase însușiri pomenite mai sus. Antimodern (reacționar) e cel care critica fără măsură cîștigurile aduse de Revoluția Franceză - democrație, vot universal, parlamentarism, materialism, anarhie, republica - cîștiguri pe care le consideră tot atîtea pierderi, sau, mai exact spus, tot atîtea forme de nivelare a vîrfurilor spirituale. În al
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
care critica fără măsură cîștigurile aduse de Revoluția Franceză - democrație, vot universal, parlamentarism, materialism, anarhie, republica - cîștiguri pe care le consideră tot atîtea pierderi, sau, mai exact spus, tot atîtea forme de nivelare a vîrfurilor spirituale. În al doilea rînd, reacționar e cel care respinge Epoca Luminilor, socotind-o un răstimp în care excesul rațiunii și optică ateista a dus la stingerea tradiției și la iscarea acelei superstiții moderne care poartă numele de progres uman. În al treilea rînd, reacționarul e
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
rînd, reacționar e cel care respinge Epoca Luminilor, socotind-o un răstimp în care excesul rațiunii și optică ateista a dus la stingerea tradiției și la iscarea acelei superstiții moderne care poartă numele de progres uman. În al treilea rînd, reacționarul e un pesimist incurabil: privește cu mefienta desfășurarea istoriei și e foarte sceptic în privința virtuții omului de a îmbunătăți lumea. În al patrulea rînd, reacționarul e încredințat că istoria merge din rău în mai rău și că pîrghia acestei înrăutățiri
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
la iscarea acelei superstiții moderne care poartă numele de progres uman. În al treilea rînd, reacționarul e un pesimist incurabil: privește cu mefienta desfășurarea istoriei și e foarte sceptic în privința virtuții omului de a îmbunătăți lumea. În al patrulea rînd, reacționarul e încredințat că istoria merge din rău în mai rău și că pîrghia acestei înrăutățiri stă în lucrarea ascunsă pe care o presupune existența unui păcat originar. Omul e rau de la natură și așa va fi pînă la sfîrșit. În
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
istoria merge din rău în mai rău și că pîrghia acestei înrăutățiri stă în lucrarea ascunsă pe care o presupune existența unui păcat originar. Omul e rau de la natură și așa va fi pînă la sfîrșit. În al cincilea rînd, reacționar e cel care cultiva estetică sublimului, avînd convingerea că, vorba lui Edmund Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
așa va fi pînă la sfîrșit. În al cincilea rînd, reacționar e cel care cultiva estetică sublimului, avînd convingerea că, vorba lui Edmund Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa reacționarului în fața absurdității a toate. În fine, cea de-
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa reacționarului în fața absurdității a toate. În fine, cea de-a șasea însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa reacționarului în fața absurdității a toate. În fine, cea de-a șasea însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
în fața absurdității a toate. În fine, cea de-a șasea însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
se subtilizează speculativ, subtilitățile sale sînt acide: „Regimurile comuniste au realizat paradoxul veseliei fără umor. Toată lumea trebuie să rîdă. Și rîde. Așa se face că atunci cînd comisarii zîmbesc, li se văd cuțitele printre dinți. Tristețea este o expresie existențială reacționară și oamenii triști sunt pedepsiți pentru contra-revoluție". Meditația criticului ce-și va cîștiga celebritatea la microfonul Europei libere se contrage aforistic. Ea ne pune la dispoziție comprimatele unei memorii de care avem nevoie pentru a ne despărți de un trecut
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
cuvinte, nu universalul ar trebui să asimileze particularismele, ci invers. Iar o adevărată integrare a imigranților în cultura țărilor lor de adopție ar fi împiedicată tocmai de promovarea diversităților originare. Problema nu e că Zemmour gândește prin reacție („Sunt un reacționar", declară el însuși), nici măcar că reacția e mai degrabă coerentă emoțional decât logic necontradictorie, ci că se sprijină pe o argumentație falacioasă. „Democrația, afirmă Zemmour, este guvernarea poporului de către popor în numele poporului". Generațiilor mai noi, definiția nu le spune, probabil
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
politici din România, din aproape toate partidele, au trecut în tinerețea lor printr-o scurtă școală de marxism sub conducerea lui Gherea. Ceea ce nu i-a împiedicat de altfel, în anii lor de maturitate, să ducă o politică de banditism reacționar" - îl evocă Troțki pe Gherea în autobiografia din 1930. Să fi fost oare acea „scurtă școală de marxism" și un util antrenament pentru viitoarea „politica de banditism reacționar" a foștilor socialiști?! Oricum, Troțki nu avea de unde să știe că într-
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
altfel, în anii lor de maturitate, să ducă o politică de banditism reacționar" - îl evocă Troțki pe Gherea în autobiografia din 1930. Să fi fost oare acea „scurtă școală de marxism" și un util antrenament pentru viitoarea „politica de banditism reacționar" a foștilor socialiști?! Oricum, Troțki nu avea de unde să știe că într-o scrisoare din 1905 Caragiale îi reamintise lui Gherea de trădările ucenicilor acestuia în materie de socialism. „Ai făcut în România -îi scria Caragiale prietenului său -mulți socialiști
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
recunoscuți de Stat." Mai mult, Caragiale însuși, „impetuosul cenzor al moralei takiștilor", cum îl numește Troțki pe autorul Scrisorii pierdute, s-a alăturat „pe neașteptate" acestora. O raliere care l-a făcut pe Carp, „bătrînul șef al conservatorilor, un înrăit reacționar romantic, dar un om de onoare în felul lui", să-l interpeleze uluit pe Caragiale și să primească de la acesta un răspuns încă mai uluitor. „Cine ar fi putut să prevadă" - exclamase Carp, întîlnindu-l pe Caragiale pe trotuarul gării din
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
pe N. Iorga. Și modernismul va devini dominant. O remarcă finală: există o singură Istorie a literaturii în care s-a încercat abordarea epocii din jurul lui 1900 ca una dominată de tendința modernă, „revoluționară", și nu de aceea arhaică și reacționară. E vorba de capitolul Estetismul, scris de Vladimir Streinu în Istoria literaturii române moderne din 1944 (celelalte două capitole sunt datorate lui Șerban Cioculescu și Tudor Vianu). Streinu era adeptul tratării scriitorilor vechi drept contemporani ai noștri.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Waffen, a învinuit Turcia de genocid asupra poporului armean și a denunțat pactul secret prin care Israelul, primind submarine nucleare de la guvernul german, pune în pericol pacea planetară. Pe scurt, în cîțiva ani Grass a ajuns un vraci cu damf reacționar, adică exact opusul a ceea ce fusese la vremea scrierii jurnalului de față. În fine, ce mai rămîne azi din acest jurnal cu apăsată tentă ideologică? Rămîn numai pasajele care sunt în afara lumii politice, de pildă paragrafele despre patima grădinăritului, despre
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
dure" "Dacă Statele Unite vor depăși linia roșie, vor exista consecințe dure pentru Casa Albă", a declarat generalul Masoud Jazayeri, vicepreședintele Statului Major al armatei iraniene, informează Mediafax. "Actualul război terorist din Siria a fost plănuit de Statele Unite și de țările reacționare din regiune pentru distrugerea frontului de rezistență împotriva Israelului. Cei care alimentează conflictul nu vor scăpa de răzbunarea popoarelor", a atras atenția Jazayeri. Opoziția siriană susține că forțele subordonate regimului Bashar Al-Assad au utilizat arme chimice în apropiere de Damasc
SUA şi Marea Britanie iau în calcul o acțiune împotriva Siriei. Iranul avertizează by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55514_a_56839]
-
dat osteneala de a o scrie numai pentru a le da peste nas liberalilor care-l acuză pe el de atitudini fasciste, adică de a striga ca un copil îmbufnat „ba tu!”. Tânărul Jonah Goldberg (născut în 1969) este un reacționar aprig, aproape caricatural de neînduplecat. În activitatea publicistică susține idei de genul: Africa a avut numai de câștigat de pe urma colonialismului; Franța trebuie distrusă cu totul (cu precizarea ulterioară că el preconizează „distrugerea Franței ca idee”); multiculturalismul este anticultural. Anti-europenismul, înverșunarea
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
ori în diverse formule de-a lungul articolului. De asemenea, reia ideea conform căreia „aceste lipsuri nu sînt numai ale lui Nichita Stănescu”, poate pentru a-l deculpabiliza pe poetul care era cel mai adesea dat ca exemplu negativ de reacționarii poeziei, aceia care se temeau de înnoirile artei sau poate pentru a sublinia, într-o retorică paradoxală, dar freceventă în epocă, că asistăm la schimbări poetice care nu sînt doar ale unui autor, nu sînt un caz izolat etc. Poate
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5477_a_6802]
-
a pierdut cu totul vechile convingeri. Iar experiența pe care o traversează nu e de natură să i le redea. Căpitanul l-a dibuit în el pe omul care citește, pe intelectual, îl vede membru al unui „grupuleț de luptători reacționari care sabotează revoluția mondială” și îl tratează ca atare. Acum tânărul află ce înseamnă să pari diferit, cum nu știuse când, împreună cu amicii săi, făcuse o victimă lipsită de apărare dintr-un copil evreu din vecini. Se apără cum poate
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
se a intra în atenția puritanilor corectitudinii politice, Sigrid Löffler a luat apărarea scriitorului austriac Peter Handke, după războiul ex-iugoslav, și nu s-a dat în lături de a-l eticheta pe un alt scritor german, Martin Mosebach, drept un reacționar catolic. Cum însă etichetele acestea nu spun mare lucru, decît cel mult că azi pînă și critica literară e contaminată de noțiuni politice, ce rămîne pînă la urmă e prestigiul unei doamne pe care specialișii o consideră adevăratul maestru de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
de cei mai mulți. Contradicția din comentariile de ieri sau de azi ar putea fi explicată prin remarca lui Leo Strauss: primul teoretician al modernității, Rousseau a fost și primul ei critic; n-a remarcat contradicțiile progresului dintr-un punct de vedere reacționar, ci dintr- unul progresist. Despre războiul civil spaniol, altfel În 1961, abia dacă a fost remarcată, și nu favorabil, cartea lui Sygmunt Stein despre războiul civil spaniol din anii 1930. Franco, diabolizat, și Stalin, eroizat, era normal ca mărturia, scrisă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi asum, cu scuzele de rigoare, aceste «portrete», dar îmi fac iluzia că încercarea mea își poate găsi un rost și într-o tabără, și în cealaltă. Cred (și sper), de
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]