436 matches
-
curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte în jurul lui. "Anul trecut, tot așa în răsărit de toamnă, am dus-o și pe
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel, mi-a venit, la sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit și plin de ăncredere
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în panică, urlară, țipară, împletindu-și glasurile cu schelălăielile și lătrăturile câinilor, până când un individ, cu un
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Fuiorul I Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
ca să audă urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume." Numărul de locuri este limitat. Rezervări bilete se pot face pe adresa unteatru@gmail.com sau pe site www.unteatru.ro Pentru alte
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
-un barometru/ vremea de ploaie" (Prin artere-mi circulă vedenii...). Pînă la urmă, e degajata civilizația obscură a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
căvănă, evene, stivini, nevene, buvunu, nuvunu?" (V. Alecsandri, Opere, V, ed. G. Rădulescu-Dulgheru, București, Minerva, 1977, p. 610). într-o variantă a textului (note, p. 938), replica e chiar mai lungă: "Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de joc, aspectul acustic al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
Zimbrul și vulturul (Iași), la rubrica satirică "Bondariul", în nr. 4, 1858, pentru a ironiza "Epilogul" lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor, care n-ar fi fost scris "în limba păsărească ce toți copiii au vorbit-o": "Stivini - Ivini - Păvănă - Sevene - Revene - Stevene?" (în note la C. Negruzzi, Opere, 1, Păcatele tinerețelor, ed. Liviu Leonte, București, Minerva, 1974, p. 519). S-ar părea că aceasta era varianta de păsărească cea mai populară, cel puțin în secolul al XIX-lea.
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
anarhism carnavalesc, de extracție pur karamazoviană, stigmatul căruia este, fără îndoială, setea de viață, tinerețea care va „învinge totul, orice dezamă- gire, orice dezgust pentru viață”. Oricât de profunde s-ar arăta abisurile disperate ale dezgustului și dezamăgirii, pe urmele reavăne ale subteranistului, simțind în urma sa, aproape, respirația îndrăgostită a ultimului Rodion Raskolnikov, cel ce abia redescoperă viața vie, Ivan se întreabă dacă, adunate laolaltă, tristețile, dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în stare să-i „înfrâneze această sete nebună de
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
picur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!" (Sonetul IX) Sonetele sînt de două feluri: elogii (fetișiste) și fantezii erotice. Dacă Sonetul I este un imn dedicat spermei (,Nu-i alifie mai de preț/ și nici mai reavăne dantele/ Mai iute nu țîșnesc săgeți/ Mai calde nu-s la gît mărgele..."), Sonetul XIX este un act de exhibiționism (,Ce desfătare, iarăși curul cu locuri dragi/ Lin ridicîndu-ți fusta și sprijinită-n coate/ Pe un pervaz, mi-l dărui
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
și Morton Feldman dacă nu spectacolul impecabil dar plictisitor, virtuoz dar anost al ideilor și conceptelor, ce-și întind umbrele peste ingenuitatea funciară a muzicii aidoma unui blestem tainic și fecund? Firește că un compozitor trebuie să mustească de idei reavăne și, de ce nu, chiar explozive, să fie îmbibat de experiența intra- și extra-muzicală a predecesorilor, dar informația, oricât de apetisantă, nu se cade să fie doar ingerată, ci, mai ales, digerată, în așa fel încât, fie ideea ori conceptul, fie
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
comentariul viu, savant și jucăuș, broderii la broderia în sine, ducând fantezia și înțelegerea cititorului în sfere unde niciodată un exeget hugolian n-a îndrăznit să le poarte. Iată, de pildă, adnotarea la Écoute-moi, Madeleine (Ia aminte, Magdalină): �Primăvăratecă, adică reavănă și verde, poezia e o reverdie (și în sens tehnic, și la propriu), altoită pe o pastourelle. Cu tot motto-ul din Ronsard (ce are noima unui carpe diem), una din �sursele" baladei pare a fi truverul Huon de Saint-Quentin
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
în tristă necîrtirea lor, decît cei care-i împovărează: "Mîna cu care înnod și înclei/ slova stîngace, ruga amară,/ îngeri o țin ușor de subsoară,/ ca să nu tulbure marea tristețe a ei."( Spovedanie). Semnificativă, pentru o anume pregătire a sufletului reavăn de munca ce-au să-i facă uneltele, e Curăție: Stărui cu palme înalte de cer/ să-ți cuprind preajma și mă cutremur/ de cîte ori îți simt ființa de mreji/ învelindu-mă: stea polară pe vremuri.// Joaca și-alergarea
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
ca să audă urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume". Numărul de locuri este limitat. Rezervări bilete se pot face pe adresa unteatru@gmail.com sau pe site www.unteatru.ro Citește aici
Cel mai frumos roman din lume, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64665_a_65990]
-
avea de ce, nu era deschis! Se opri. Îl privi cu coada ochiului. Nu era deschis, nu peste ea aveau de gând să-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
care, în același timp, tânjirea creează o punte diafană între vizibil și invizibil: "Grauri cad în pâlcuri și se-ntorc, fuioare,/ Viile pe dealuri nu mai au prea mult,/ încă-o lună, două până-o să coboare/ Duhul tău în beciul reavăn și ocult." Are loc o îmbinare armonioasă între moliciunea voluptății formale (ușor barocă) perceptibile atât în Mărturisiri, cât și în Rugăciuni, și un ton intim al destăinuirii, al dezvăluirii adevărului despre sine; o formă închisă se umple cu o deschidere
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
formă de spectacol popular cunoscută în zilele noastre, cea mai directă și puternică reprezentare a pasiunilor și a convingerilor noastre în afara lumii educate (unde ne așteaptă literatura și muzica).” Aceasta fiind ipoteza, restul cărții (cu excepția unor capitole asupra cărora voi reveni) nu este altceva decât o demonstrație strălucită și o pledoarie pentru o pecepție mai nuanțată a fotbalului. Informat până în cele mai mici detalii, exagerând numai în expresie, nu și în idee, Traian Ungureanu se mișcă cu dezinvoltură în acest spațiu
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
și-ți spun iubitule, în mine nu te scurge. în burtă mi-ar crește-n sicrie/ copii morți, cu mine-aș hrăni viermi nouă luni. Prin/ cordoane-ombilicale de pe-o lume pe cealaltă./ și pielea dimprejur se umple de pămînt reavăn, în luna de fiere, noi continuăm să facem dragoste" (Alexandra Diaconu: luna de fiere). Adîncind cuțitul în rană, nu se dau în lături de la ipostaza unui ,antipatriotism" menit să ,scandalizeze": ,ah românia, taur alb, cum pătrunzi tu-n Europa/ sora
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
amorțit. Creierul și inima au pus său de oaie țurcană. N-a mai trecut pe la Vlașca decît în automobil și în documentare, ca un turist american. N-a mai mirosit pișat de vită și balegă, zambila, busuiocul sacerdotal și pămîntul reavăn. Aceste elemente primordiale din Moromeții I s-au răzbunat în Moromeții II. Viziunea lui despre lumea rurală fusese o minciună. Marin Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
ca să audă urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume." Vineri, 28 martie, orele 19.00 CE ZILE FRUMOASE! de Samuel Beckett cu: Sabrina Iașchevici, Ionuț Vișan Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican
UNTEATRU vă invită să vă bucurați într-un alt mod de primăvară by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41435_a_42760]
-
culmi ale creației se vădește G. Călinescu. Aproape că nu este număr al revistei ,,Studii și cercetări de istorie literară și folclor", în care el își trece rezultatele cercetării ulterioare Istoriei literaturii, să fie lipsit de lunecările sale în pământul reavăn al descoperirilor, imprimând multe adevăruri pregnanței date de el destinului lecturii cu alți ochi a scrisului cu semnătura lui Ioan Slavici. Fără a eluda înfășurarea dreaptă a operei de lovitura finalului care, fără a elimina semnalează complex alcătuirea unei demonstrații
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]