430 matches
-
ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-am dat seama de cele două singurătăți ale noastre, am văzut parcă îl ele un semn de recunoaștere. De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o puțin razna din cauza hormonilor, biata de ea... Pe bune acum. N-am nici o problemă cu hormonii. Soțul meu are o aventură. — Becky, ascultă-mă, revene mama la celălalt capăt al firului. Ai vorbit cu prietena ta despre treaba asta? Ai Întrebat-o direct, verde În față, dacă are de gînd să se mute la alt raion? Ești sigură că ai Înțeles bine situația și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o altă scară, standard internațional. Peruvienii, prin quippos-urile lor, au făcut același lucru, în urmă cu șase mii de ani. Egiptenii, acum cinci mii de ani, indirect, au introdus conceptul de clasificare a informațiilor, interzicând preoților să scrie pe pământul reavăn, din dorința de a nu se face publice informațiile cu caracter secret. De asemenea, de multe mii de ani, informațiile sensibile au fost ascunse privirilor curioase, de cele mai multe ori rău intenționate, prin operațiunea de camuflare a lor, sau au fost
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ne punem problema că ele nu se păstrau în condiții de securitate deplină. Cu vreo 3.000 de ani î.Hr. s-a inventat scrierea. Dar și aceasta era securizată. Se spune că preoții egipteni interziceau folosirea scrierii alfabetice pe pământul reavăn, ca, nu cumva, muritorii de rând să aibă acces la invențiile vremii. Vă amintiți de celebrul tablou „Școala de la Atena”, în care Pitagora demonstrează pe nisip teorema sa. Tragem concluzia că prezenta o informație publică. După o altă mie de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
cel al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie, aflată la o distanță de câteva decenii față de primele cărți, aduce o schimbare a
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
fapt o sinteză a acestui gen de manifestări În primul semestru al anului: „Cuvântul scris nu mai rămâne un privilegiu al unui cerc restrâns - se știe. Dar ce efect are acest cuvânt În mijlocul maselor care-l primesc - ca un pământ reavăn o sămânță de grâu - se poate afla? Rodește oare sămânța? E stearpă? Neprimitor pământul? Cum trebuie să fie Îngrijită, semănată, cum trebuie să fie Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de cadavre. Iapa adormită dădu iarăși cu botul în crupa Vulpoiului, care își încetinise imperceptibil pasul. Era ceva ca un gust liniștitor de fericire, în încrederea pe care o arăta animalul acela tânăr ațipit. Nikolai respiră adânc, recunoscând atât mirosul reavăn al zăpezilor ascunse în viroage, cât și mireasma uscată a câmpurilor care răspândeau căldura zilei. Nu se lăsase încă noaptea, înspre apus cerul își păstrase nuanța de violet transparent, dar mai cu seamă, foarte aproape în fața lor, desișul pădurii începea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mângâia afară de Dumnezeu, cu adevărat Dumnezeu te va consola.“ Domnul Sammler nu putea spune că literalmente credea ce citește. Putea, totuși, spune că nu simțea nici o pornire să citească altceva. Pe gazon În fața casei pe jumătate din lemn pământul era reavăn, iarba era Înmiresmată. Sau poate solul În sine mirosea atât de proaspăt? În aerul limpezit, purificat de lună, o văzu pe Shula cum vine, În căutarea lui. — De ce nu ești În pat? — Mă duc acum. Îi dădu chiar cerga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia fructul mersului înainte. Întind umbra mea peste pământul reavăn în care să plantez sămânța pe care tu, urmașul meu, ai s-o culegi când eu n-am să mai fiu și o să-ți lumineze cărarea spre generațiile viitoare. Am să mă întind pe mine în mine și din mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de cap - Lauryn îmi tot dădea sarcini, Franklin mă bătea la cap să mă tund și, ca să fie tacâmul complet, o bandă îndârjită de fete de la EarthSource credea că sunt alcoolică. Una dintre ele - Koo? Aroon? Un nume stupid și reavăn, oricum - a venit drept la biroul meu vineri dimineață și m-a invitat la masa de prânz- o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi, apropo - împreună cu celelalte, „Fetele de la recuperare din McArthur“. Mi-am simțit inima grea, coborându-mi până în tălpile groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din față se vedea un mic canal săpat în podea, ce străbătea templul în lungime, ajungând în mijlocul lui, unde era un grătar metalic. Errius se aplecă să privească dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi ucis de un bărbat născut în Gallia... Tu. — Da, exclamă Valerius. Da, am făcut ce trebuia. Cuprins de o imensă ușurare, strânse puternic în pumn piatra limpede ca apa izvorului. Apoi, cu un gest hotărât, smulse sabia din pământul reavăn. Contextul istoric Faptele povestite în roman se desfășoară într-un arc de timp cuprins între ultimele zile ale lunii decembrie din anul 68 d.Hr. și ultimele zile ale lunii decembrie din anul 69 d.Hr. - un an crucial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta de-aici o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum, că sunt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Hawkins. — Nu e vorba de asta, cât de vină. Se uita în jur după haină. — Poate că ar trebui să nu îți mai placă așa de mult. Poate ai să te simți mai puțin vinovat. Privirea plină de ură reveni. Dacă numai atât ești în stare să spui... Începu să scotocească prin pat, sperând probabil să-și găsească haina în dezordinea de plăpumi și pături. În schimb, mă dezveli din greșeală; se holbă pentru câteva secunde, fascinat fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai pură sau mai autentică în frumusețile ei urzite. Este din ce în ce mai mult o altă viață. Noi rămânem în afara ei. Rămânem uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea - încă din copilărie. Tulbure la început, în pruncie, în primii ani ai tinereții aproape neobservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și simplu n-am știut ce să fac. S-a defectat ceva la incubator, tubul de oxigen sau altceva, și când au început să sune alarmele eu n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]