2,574 matches
-
parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe continent? repetă ea bîiguind cuvintele, uimită, iar cînd păru să-și fi recăpătat rațiunea, Întrebă disprețuitoare: Ai oare idee la ce distanță se află continentul? - La șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu femeie. Țipă: Așteaptă! Brandy țipă: Fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
faptul că a luat muie de la domnul Parker ar face din el Regele Orașului Poponarilor, dar acum o are pe Evie în palmares, și poate că a trecut destul timp ca Ellis să se poată întoarce la datorie, să-și recapete vechiul rol în Washington Park. Așa că luăm invitația de nuntă gravată cu aur pe care am furat-o, Brandy și Ellis iau fiecare câte un Percodan și plecăm la petrecerea de nuntă a lui Evie. Sari la ora unsprezece a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu noi torțe, pe care și le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă când, de după o stâncă, apăru în fața lui golful Povai, în toată măreția lui, imaginea satului în flăcări făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se vor întoarce, spuse cu fermitate. Am venit să recuperăm ce-i al nostru, nu să demonstrăm că suntem mai cruzi decât ei. Roonuí-Roonuí, care pentru câteva ore păruse să se-mbete de sânge și de sete de răzbunare, isi recapătă stăpânirea de sine, ordonând că acela care va mai dă dovadă de violență să fie executat pe loc, astfel că, odată cu venirea serii, pacea păru să pună din nou stăpânire pe greu încercată insula. Tapú Tetuanúi petrecu o noapte groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre mare și despre secretele ei, si de aceea, atunci când îi dădea de înțeles că în curând îl va părăsi, simțea o dorință imperioasa de a izbucni în plâns. Și-acum ce facem? întreba când, în cele din urmă, isi recapătă glasul, după aceste incredibile explicații. Dacă știu că suntem aici și că n-avem vânt, n-o să le ia mult timp să ne-ajungă. N-au să ne-ajungă înainte de răsărit, afirmă Navigatorul-Căpitan, și până atunci nu vom mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întins și tras în jos lobii. Privind în urmă, majoritatea războaielor din istorie s-au purtat în numele vreunei religii. Ăsta e pur și simplu atacul care să pună capăt tuturor războaielor. Sau măcar celor mai multe dintre ele. După ce Flint și-a recăpătat controlul asupra țâțelor sale, au mers din colegiu în colegiu. Oriunde oamenii beau bere și n-au nimic de făcut. Flint avea deja o retină dezlipită plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Radu spera ca soția lui să renunțe la muncă, să stea acasă și să se ocupe doar de el și de copilul lor. O vedea, de la o zi la alta, dând jos multele kilograme pe care le acumulase în timpul sarcinii, recăpătându-și silueta de zeiță și se temea să-i mai dea drumul în lume. N-o lăsa niciodată să iasă fără el iar atunci când erau împreună leșina de gelozie văzând cum bărbații își sucesc capetele uitându-se după ea. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală. Rămăseseră acolo, ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit foarte serios cum se scurseseră cele două zile de absență, i-a mărturisit că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un monoton drum între cameră, bucătărie și baie. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un scriitor chiar complet dat uitării, zise Adrian. — Bineînțeles că nu. N-am vrut să zic... se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
poate folosi nimic din informațiile pe care i le-am furnizat. — Și de ce-ar interesa-o, mă rog frumos, niște informații pe care nu le poate folosi? — Și eu i-am pus aceeași întrebare, răspunse Adrian, părând să-și recapete stăpânirea de sine. S-ar zice că de fapt e cumva o admiratoare... — Ah, ce drăguț! Nu ți-a adus și-o carte, să-i dai un autograf? — Întâmplător chiar mi-a adus, zise Adrian. — Doamne Dumnezeule! Nu ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te! îi zise Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat, da, Ellie? Da, răspunse ea, rămânând cu spatele la el. — Dacă pornește motorul, pot să te duc la gară, îi spuse Adrian lui Fanny. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce șinele de cale ferată se Înălțau drept În sus, trăgând și traversele după ele, arătând tuturor calea, precum Scara lui Iacov. A doua explozie n-a mai venit, Însă, așa că lumea Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă aplombul el fusese mimat. Se izola Într-un ritm care era doar al ei și care o ajuta să-și recapete acuitatea privirii, să distingă clar chipuri și siluete, să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect conștient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse. În comparație cu panica palpabilă pe care o simțeam, era totuși o mică problemă secundară, o ciudățenie minoră, aflată la granița lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu și adresa erau scrise pe partea din față cu litere negre, de tipar. Înainte ca mintea mea să-și recapete viteza normală și să-mi dau seama că n-ar trebui s-o citesc, că mi se ceruse să nu citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două rânduri din ea. Dar atunci era prea târziu; ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele murmurau ceva ininteligibil. — Mmm, mm-mmm. Încercam să nu mă gândesc la podea, încercam să nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și total. — Do central, strigă doctorul acoperind zgomotul. E prea puternic pentru ei, îi aruncă afară din... Nota se opri. — ... tuneluri, țipă doctorul, luat prin surprindere de tăcere. — Îi aruncă afară din tuneluri, repetă el, mai încet, încercând să-și recapete calmul. Am încuviințat, luând degetele de pe taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la "Ora". O plăcuță cu Loc de veci, găsită-n Eternitatea, a aterizat pe biroul lui Cornel Șoitu. Protestam și noi cum puteam contra "rotărilor de cadre". Hada era satisfăcut: își recăpătase dreptul deplin de-a lăuda. Pe cine trebuia, firește. I-am fixat deasupra capului altă plăcuță, din Grădina Botanică: Plantă toxică. Șparleam lingurițe cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nopți, s-a crezut că Vârcolacul a mușcat iarăși din lună cerul senin sticlă, spuză de stele, iară luna, în timp ce ar fi trebuit să fie plină, ia-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață. A doua zi, toată rezervația vorbea că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]