35,770 matches
-
Legea nr. 158/2011. • Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri/taxei pe clădiri pe o perioadă de 5 ani consecutivi, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor în care a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor, pentru proprietarii care execută lucrări în condițiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor. • Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute se aplică persoanei respective cu începere de la data de
Vezi aici de ce documente ai nevoie pentru scutirea de la plata impozitului pe clădiri () [Corola-journal/Journalistic/23960_a_25285]
-
plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai poate fi expediat printr-o simplă și usuratecă eticheta". Aci am putea să ne amintim și de recepția foarte favorabilă pe care Șerban Cioculescu a făcut-o, la apariție, Românului lui Eminescu și să medităm, în genere, la situația unui scriitor cu poziții extrem de variabile la bursă valorilor literare... Una din propozițiile lui Sergiu Pavel Dan ne surprinde
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
timp la consolidarea imaginii sale de personalitate secretă și geniu ascuns în anonimat, care trebuie să fi fascinat pe cititorul peruan: "În anii '60, cînta la Lima prima dată o orchestră compusă în mare majoritate de dizidenți români: premiera și recepția de rigoare. În acea seară, un personaj liniștit și zâmbitor, devine în chip neașteptat centrul atenției generale. Era momentul prezentărilor și Grigore Cugler, "Riri" pentru cei apropiați, a fost recunoscut de către unul dintre compatrioți: "Nu sînteți cumva rudă cu acel
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
fi fost și în istoriografie un romantic. Dimpotrivă. A ținut să sublinieze că nu agreiază mijloacele de lucru ale acestei școli, dar că, prin el și generația sa, se inaugurează o nouă concepție (direcție) în istoriografia românească. Discursul său de recepție la Academia Română (1911, inclus în volumul pe care -l comentez) a ținut să sublinieze această idee cardinală. S-a intitulat, de aceea, chiar Două concepții istorice. Spunea acolo că "cel mai important reprezentant al acestor tendințe romantice a fost Hasdeu
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
locuința ce i s-a pus la dispoziție pe când era demnitar al statului decât prin evacuare! Frumoase moravuri, frumoase cuvinte! Dl. Băsescu (de neuitat pentru mine prin ignoranța sa admirabilă în desăvârșirea ei: ajuns, nu se știe cum, la o recepție dată în primăvara lui 1997 în cinstea lui Adam Michnik la "Vox Maris"-ul din Piața Victoriei, oarecum buimac să descopere atâtea celebrități, marinarul-ministru l-a abordat pe un faimos critic literar: "Dar cine e ăsta de a venit atâta
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
îmi iau angajamentul să fiu și un Voievod al Culturii Românești". Și a fost, într-adevăr, un excelent voievod al culturii, depunînd energie pentru propășirea ei. În mai 1931, cînd Academia îl alege președintele ei de onoare, în discursul de recepție pe care îl rostește, declară din nou: "Oricît de mare ar fi bogăția materială a unei țări și oricît de puternică ar fi puterea ei armată, în fața istoriei omenirii acea țară nu va avea nici o însemnătate, dacă nu va aduce
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
valori ca Arghezi, Blaga, Rebreanu. Nu putea, desigur, interveni în polemică. Dar a căutat un prilej favorabil pentru a-și rosti cuvîntul. Și l-a găsit, în iunie 1937, cînd Blaga, ales membru al Academiei, și-a rostit discursul de recepție. Regele fusese gripat și ședința a fost amînată cu o săptămînă pentru că dorea, numaidecît, să participe și chiar să vorbească. Protocolul cerea ca asistența academică să asculte cuvîntul regal nu șezînd, ci în picioare. N. Iorga, care făcuse tot ce
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
academician și, se va vedea, anunța apusul iremediabil al sămănătorismului, pe care Iorga îl reanimase de curând, subintitulînd revista Cuget clar, Noul Sămănător. Și suveranul vestea academicienii, printre care și pe N. Iorga, că: "Am ținut să asist la această recepție pentru că ea are o mare însemnătate. Academia primește în sînul ei pe primul reprezentant al unei noi școli românești, pe primul reprezentant al talentelor literare românești de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Română este consacrarea oficială și definitivă a
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
și pe N. Iorga, că: "Am ținut să asist la această recepție pentru că ea are o mare însemnătate. Academia primește în sînul ei pe primul reprezentant al unei noi școli românești, pe primul reprezentant al talentelor literare românești de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Română este consacrarea oficială și definitivă a literaturii actuale românești". Și cum discursul de recepție al lui Blaga fusese Elogiul satului românesc, suveranul s-a referit la literatură avînd filonul în sat, amintind Sămănătorul și Viața
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
primește în sînul ei pe primul reprezentant al unei noi școli românești, pe primul reprezentant al talentelor literare românești de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Română este consacrarea oficială și definitivă a literaturii actuale românești". Și cum discursul de recepție al lui Blaga fusese Elogiul satului românesc, suveranul s-a referit la literatură avînd filonul în sat, amintind Sămănătorul și Viața Românească de la începutul veacului. "Dar azi, stăruia suveranul polemic, cînd literatura se zbate să-și găsească o nouă cale
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
cazuri (Ioseliani, Roy Andersson) o puternică organicitate; or, în acest Haneke, firele disparate nu se leagă într-o unică revelație, muzica banalității nu conduce nicăieri, filmul pare călduț și risipit la suprafața lucrurilor. E adevărat că, pentru un critic român, recepția imparțială a filmului e bruiată, mai ales atunci cînd Haneke o urmează pe cerșetoarea expulzată, din Franța, acasă, în nordul României (un compatriot a localizat Oașul)... Începînd cu sunetele limbii române, totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
nepregătirii", metoda impresionistă neputând ține loc "de informație metodică și de asimilare organică." Peste ani, Marin Bucur va replica: "Scopul istoriei literare fiind de a lumina printr-o nouă conștiință critică geografia valorică a unei literaturi, este clar iarăși că recepția prin individ va fi subiectivă." Prin urmare "ea trebuie să creeze puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile." Cine și cum stabilește această acceptabilitate? Un remarcabil talent al ponderii și echidistanței a dovedit Dinu Pillat și la parcă
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
la cărțile vechi de comparatistică și teoria literaturii, interesante și ele în felul lor, dar care nu mă mai exprimau. Astfel apărea un decalaj sensibil de preocupări. Este o evoluție sufletească normală, iar eu nu mai puteam să-mi controlez recepția; am dat drumul la cărți, iar cărțile au soarta lor. Acesta ar fi un motiv de iritare și de satisfacție în același timp, de neaderență la tot ce se întîmpla". Uluitor e să aflăm că marele cercetător și erudit a
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de prestanța solicitată de un astfel de eveniment... a fost lăudat George Enescu... o dată în plus!; a fost expus un inventar al problemelor Festivalului, am primit o dare de seamă adresată, în fond, superiorilor care ocupau loja oficială. Au urmat recepții ale oficialităților. Urmează și muzică.
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
și variat (tematic și stilistic), bine structurat pe secțiuni inteligent gândite (și e firesc să fie așa, întrucât Director artistic este - de ani buni de zile - Eva Zaoralova, cunoscut critic de film); gale de inaugurare sau închidere, evenimente speciale sau recepții în "Grand-Hotel"-uri, ce au făcut gloria și strălucirea Karlsbadului de odinioară și unde, acum, mondenitățile capătă un aer bonom și cordial; un generic - logo al Festivalului, pe care realizatorii și-l doresc, de la an la an, mereu altul și
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
acest proiect cultural, ca și proiectul demiterii lui Pintilie riscă să provoace un scandal internațional. * Ministrul Apărării Ioan Mircea Pașcu a fost întors de la poarta Ambasadei Franței de "un funcționar cu chipiu", care n-a vrut să-l primească la recepția oferită de premierul Lionel Jospin. Potrivit afirmației lui Pașcu, citată de toate ziarele centrale, de aceeași soartă au avut parte și alți miniștri ai actualului cabinet. Incidentul a fost considerat închis după ce ambasadorul Franței Pierre Ménat și-a exprimat regretul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
știri dorite de departamente politice interesate. Oricum, în 1915 se afla în țară, petrecîndu-și vremea în cele două castele care erau ale ei (obținute prin căsătorie), Posada și Mogoșoaia (fără a mai pune la socoteală casa din București), unde dădea recepții sau primea lume din straturile înalte ale societății bucureștene. Diplomații țărilor în conflict, aflați în misiune la București, se întîlneau, de regulă, la castelele Marthei Bibescu. Contele Czernin, ambasadorul Austro-Ungariei la București, viitor prim-ministru era un obișnuit al casei
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
cei de care multe au ajuns a ne despărți, precum Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu) și de la Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Cornel Moraru, Octavian Soviany pînă la Laszlo Alexandru, Radu Voinescu, Luminița Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
Aeronautice Internaționale, trebuia să onoreze congresul programat, în acel an, la Berlin. Iar regimul hitlerist, cu preocuparea sa războinică pentru aviație, a ținut să facă, cum știa, onorurile de gazdă. Martha Bibescu și-a însoțit, desigur, soțul, participînd la greoaiele recepții, dar încercînd, totodată, cît se mai putea, să revadă vechi cunoștințe și să reînnoadă ceva din legăturile mai vechi cu diplomați occidentali acreditați în capitala Germaniei naziste. Și cum putea să nu se reîntîlnească, după un sfert de veac, cu
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
de concentrare". Firește, capul de afiș în acest jurnal berlinez din 1938 e Hermann Göring care, ca aviator ce era, și mai marele aviației germane în reconstrucție rapidă, era amfitrionul Congresului Internațional de Aeronautică. Primește oaspeții de vază, dîndu-le o recepție, în castelul său Karinhall. Toți oaspeții prezenți îl așteaptă, deși cuviincios ar fi fost invers. În sfîrșit, apare: "E numai în cămașă, dar ce cămașă! Și ce brațe". Soțul ei o informează rapid, văzîndu-i descumpănirea, că e uniforma lui Göring
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
dacă nu unicitatea, măcar situarea formulei d-sale, din capul locului, pe treapta cea mai înaltă. Cîtă dreptate are hermeneutul, se poate vedea și din altă aserțiune pe care o face: " Dar a existat și există în continuare și o recepție pentru astfel de cărți. Ca dovadă că este așa, bibliografia critică a cărților mele, care a atins pînă acum cifre neverosimile, de sute și sute de titluri de recenzii". Deci, pe de o parte s-ar simți ignorat sau subestimat
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
pînă acum cifre neverosimile, de sute și sute de titluri de recenzii". Deci, pe de o parte s-ar simți ignorat sau subestimat, tratat de către cronicari ca o "bestie neagră", iar pe de altă parte ne asigură de o largă recepție a cărților d-sale, bizuită pe "cifre neverosimile" de comentarii. Ce să credem? Oricum, Adrian Marino dovedește că-și contabilizează cu minuțiozitate recenziile ce i se consacră. Nemulțumit, teoretic, de cronică, în fapt o urmărește cu înfrigurare și nu poate
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Iar în mai 1936 se produce amintita cădere la alegerea în Academia Română, în condițiile amintite mai înainte. La 22 mai 1936 notează amărît: "mă dezgust de toată ticăloșia asta". Și, asigurat de I. Petrovici, își pregătise și un discurs de recepție. Și, totuși, căderea se produce, Lovinescu consemnînd 36 de articole și intervenții lui favorabile după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-a folosit, nepotrivit, de incidentul romanului Bălăuca și chiar Mite, declarînd că marele critic - se putea astfel? - defăimează
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
un condamnat pentru o sumedenie de mari escrocherii. Nu ne-am văzut decât de vreo trei ori", susține altul, a cărui semnătură a făcut posibilă devalizarea de către cel împricinat a unei bănci. "Poate să ne fi intersectat o dată, la o recepție", psalmodiază un mahăr unsuros, băgat până-n gât în cele mai deocheate afaceri ale ultimelor cincisprezece ani. Ascultându-i, ai putea rămâne cu impresia că România e un fel de planetă aseptică, în care se circulă pe culoare bine stabilite, fără
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
propriu, dintr-o parte a scenei, din primul moment al dramei; ...de la nașterea eroului la avatarurile aventuroase ale călătoriilor lui Oedipe; sunt entități care se provoacă reciproc. Și totuși, în acest context, chelnerii servesc șampanie - un veritabil cocktail! - la o recepție prilejuită de nașterea lui Oedipe... de asemenea la întronare, moment după care regina îl îmbie pe noul stăpân spre un pat preluat din recuzita de campanie, recuzită din care face parte nu mantia regală, ci un simplu halat de casă
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]