2,414 matches
-
femei și bărbați; nu pot surprinde adecvat dependențele care se stabilesc în cadrul relațiilor umane. Familia monoparentală rezultată după un astfel de model este una independentă, în care părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza de părinte singur, ci doar că sunt create premise de abordare pozitivă și depășire a neajunsurilor. Politicile publice adresate acestui model de familie ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care bărbații desfășurau o activitate remunerată în afara casei, iar femeile acopereau necesarul de muncă de acasă, având grijă ca nevoile membrilor familiei lor să fie cât mai bine satisfăcute. Erau casnice. Acesta este un statut de subordonare, erau (și se receptau ca atare) vulnerabile și dependente de soții lor. Femeile sunt purtătoare ale încărcăturii de gen a trecutului lor. Au fost socializate astfel încât să nu fie capabile de competiție, fiind tratate ca sensibile și emoționale. De aceea, ele vor prefera spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept născut viu atât de către mamă, cât și de către tată, până la modul cum sunt receptați copiii în instituțiile de învățământ formal (grădiniță, școală), se configurează o astfel de așteptare socială. Observ, în acest sens, o discriminare tacită a copiilor din familiile cu un singur părinte, față de cei din familiile complete. Șansele sociale ale copiilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată familia monoparentală, se constată o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de răspuns existentă. Ajunge să se instaureze un tip de autosuficiență existențială: oamenii se mulțumesc cu faptul că trăiesc pur și simplu. Experiența este atât de traumatizantă, că nu-și mai doresc nimic, cel puțin pentru moment. Familia monoparentală este receptată în tentă victimizatoare și ca o extindere a felului în care este tratat părintele singur. Abordarea victimistă a femeilor arată că acestea trebuie ajutate în virtutea slabelor capacități ale lor. Femeile sunt caracterizate prin vulnerabilitate fizică, prin fragilitate emoțională. Ele trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
recunoaște bărbaților capacități similare cu ale femeilor în creșterea copiilor, doar că aceștia nu le aplică, având alte îndatoriri. În schimb, atribuirea copiilor în grija mamelor (considerate ca având abilități mai bune pentru a le acorda asistența necesară) nu este receptată ca o pârghie prin care se instituie un tip aparte de vulnerabilitate: cea a părinților de care depinde viața copiilor acestora. Perspectiva victimizatoare se poate conjuga cu o lipsă a emancipării în plan privat. În cazul familiei cu un singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dispuși să-și aloce timp pentru a avea grijă de copiii altora sau, dacă o fac uneori, nu sunt dispuși să o facă frecvent); - lipsa de suport din partea celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile din familia patriarhală, în care mama este receptată ca fiind datoare să se dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în multe cazuri, singurătatea părintelui, faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în multe cazuri, singurătatea părintelui, faptul că nu are pereche, este receptată ca o formă de vinovăție)78. • Informația și rezonabilitatea alegerii (alegerea în cunoștință de cauză) Pentru a alege în cunoștință de cauză, avem nevoie de un minimum de informații. În același timp, ceea ce ne dorim trebuie să fie rezonabil. (M.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față, eteronomia conduce la dependență. Beneficiarii de anumite forme de suport din partea statului încep să recepteze intervenția ca fiind indispensabilă existenței lor. Treptat, ajung să se obișnuiască cu tipul de ajutor pe care îl primesc, ca și cum le este cuvenit. În paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a-și satisface trebuințele în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atât în raporturile interumane directe, cât și față de instituții. Capacitarea include și o dimensiune simbolică, de recunoaștere din partea celorlalți participanți în contextul social a abilităților existente. Dimensiunea de gen a modului cum este înțeleasă deținerea puterii arată că bărbații o receptează mai cu seamă pe o coordonată ierarhică (cineva domină, deține puterea, altcineva este subordonat, pentru că are o putere mai mică), femeile tind spre capacitări în rețea, acreditând ideea că pot avea putere deopotrivă mai mulți participanți, iar această putere este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
altcineva este subordonat, pentru că are o putere mai mică), femeile tind spre capacitări în rețea, acreditând ideea că pot avea putere deopotrivă mai mulți participanți, iar această putere este direcționată spre realizarea de obiective, spre atingerea unor scopuri, care sunt receptate ca subordonate, asupra cărora se exercită puterea. A deține putere nu înseamnă a lua cuiva puterea, ci a avea capacitățile necesare pentru a atinge pe deplin obiectivele propuse 84. Capacitarea 85 poate însemna și un demers de tipul conferirii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală, separarea teoretică și politică de bărbați apărea ca o posibilitate de emancipare). Schimbarea vieții lor s-a produs fără să se țină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dezaprobată din punct de vedere moral, în vechea ordine patriarhală, pentru că poate conduce la perturbarea ordinii sociale, poate chiar la o dezordine amoroasă 93. Din punctul de vedere al celor care se află sub restricțiile contractului conjugal, fenomenul poate fi receptat ca unul periculos. În societatea contemporană, în România, numărul de femei e mai mare decât cel al bărbaților, iar numărul femeilor singure este mai mare decât al bărbaților singuri 94. Vladimir Pasti (2003, p. 118) arată în acest sens că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a-i oferi ocazia de a relaționa. Din punctul de vedere al opțiunii pentru o educație care să combine atât trăsături specifice unui sex, cât și celuilalt, cred că, în viața de fiecare zi, acest fapt are loc de la sine, receptat cel mult ca mod de a particulariza aspecte ale vieții cotidiene. Am abordat problema educației copiilor din familiile monoparentale din punctul de vedere al părintelui singur, implicat în creșterea lui. Din perspectiva învățământului formal, este posibilă o discuție diferită și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
numai iubirea pentru copilul mic, ci, mai ales, iubirea pentru copilul în creștere (E. Fromm, 1995, p. 49). Mama trebuie să exerseze o filosofie a separării, să urmărească creșterea copilului, în vederea obținerii de către acesta a unei stări autonome, independente. Copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar: „Sunt iubit pentru că sunt fiul/fiica mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru că sunt”, numind dragostea maternă necondiționată (în comparație cu cea paternă, care este condiționată de împlinirea așteptărilor - E. Fromm, 1995, p. 50). Un concept interesant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
incapabile de a încheia un contract. Conform teoriei contractualiste clasice, femeile nu sunt independente, ci subordonate soților, care le reprezintă în spațiul public, iar din punctul de vedere al contractului încheiat pentru sfera privată, la nivelul contractului sexual, ele sunt receptate ca apte de a intra în contractul conjugal (o situație analoagă fiind prostituția), asumându-și responsabilități în calitate de oameni liberi (A. Gheauș, în Laurențiu Ștefan-Scarlat, coord., 2000, p. 314). Se pot identifica raporturi de tip contractual în cazul familiei? Cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată din mamă și copilul său este receptată drept vulnerabilă, care poate deveni cu ușurință o victimă a lipsei de resurse, marginală. Asupra acestui tip de familie se transferă imaginea de neajutorare, de dezorientare 4. Datorită mai cu seamă multitudinii de probleme cărora părintele singur nu le face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
resurse, marginală. Asupra acestui tip de familie se transferă imaginea de neajutorare, de dezorientare 4. Datorită mai cu seamă multitudinii de probleme cărora părintele singur nu le face față (sau le face față cu greu), o astfel de familie este receptată ca fiind orientată preponderent spre prezent. Se presupune că trecutul este adesea o sumă de amintiri amare, fie că e vorba despre divorț, separare sau decesul celuilalt părinte. Proiectarea viitorului este timidă, incertă, ca și cum nu se cunosc și nici nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
frecventarea unor instituții cum este Biserica, implicarea în activități care nu aduc venit, participarea la acțiuni civice. De asemenea, suntem informați care este gradul de performanță a celor chestionați în mânuirea calculatorului și ce limbi străine cunosc. Despre cum sunt receptate relațiile din familie nu se spune nimic. Întrebați fiind despre încrederea pe care o acordă diverselor instituții, românii răspund că au o mare încredere în Biserică (85%, deși 23% o frecventează doar de două-trei ori pe lună, 33% doar de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în vederea eliberării altora. Privite din afară, aceste demersuri fac parte dintre corvezile obișnuite ale oricărui cetățean. Doar că, din perspectiva unei persoane al cărei timp este oricum diminuat prin asumarea tuturor responsabilităților creșterii unui copil, implicarea în procedurile birocratice este receptată drept un mecanism de culpabilizare. Toate neplăcerile au loc doar pentru că normele sociale privind conservarea familiei au fost încălcate prin recurgerea la divorț. Cei ce susțin că nu există o tratare diferențiată și favorizantă pentru bărbați față de femei invocă frecvent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
5. Concluzii" Credem că relatăm fapte când, în realitate, oferim interpretări ale faptelor în lumina unor idei familiare. (L. Wittgenstein)66 • Concluziile operează inevitabil cu generalizări mai mult sau mai puțin justificate, pripite. Un exemplu este că familia monoparentală e receptată drept un cadru de viață rezistent la schimbările relațiilor de gen. Acest fapt poate fi observat indiferent de mediu sau de regimul politic: femeile sunt cele care își cresc copiii în mod prioritar, iar maternitatea ca relație socială este inclusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publice. Concluziile lasă impresia că discuția poate fi considerată închisă, că, măcar în linii mari, ideile deja prezentate circumscriu suficient problema avută în atenție. Vizibilitatea socială a femeilor din familiile monoparentale este una defavorabilă (uneori chiar deviantă)67, ele sunt receptate ca persoane neajutorate și sărace. Când sunt tinere și își cresc singure copiii, au șanse diminuate pe piața muncii (de aici, șanse mai mici la obținerea veniturilor, șanse mai mici de a beneficia de asigurările sociale), șanse mai mici decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult prea mică. Poți face un comentariu cu cap și coadă în numai 800 de caractere? Mă îndoiesc. Dacă depășești limita, fiindcă ideea pe care vrei s-o comunici o cere, mesajul trebuie fragmentat, ceea ce îl face mai greu de receptat, mai ales când se intercalează și alte mesaje printre fragmentele tale, lucru care se întâmplă destul de des... Doi: uneori forumul vostru nu vrea să-mi preia mesajele. Alteori o ia chiar razna de-a binelea... După ce citi atent obiecțiile, zâmbind
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței și, nu în ultimul rînd, evoluția nefavorabilă a unor oameni ce păreau repere etice, descalificați în pestrița realitate postdecembristă, îi produc Monicăi Lovinescu mîhniri pe măsură, pe care exegetul le receptează cu o respectuoasă, plenară participare, socotindu-le a fi "cele ale unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Sînt
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
al comunicării politice; această dublă apartenență le situează într-o anumită ambiguitate și impune alegeri dificile: publicitatea politică ezită adesea între a-și exhiba sau a-și ascunde caracterul persuasiv, întemeiat pe efecte estetice și emoționale. Mesajul publicitar poate fi receptat în mod predominant "inocent" sau avizat: spectatorul naiv e mai dispus să ia în serios un anume conținut informativ, să creadă sau să respingă o afirmație; spectatorul avizat manifestă adesea o distanță sceptică față de conținut, evaluînd mesajul ca atare: din
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]