493 matches
-
pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană devine instrumentul restituției: „am putea oare resimți acest gol din inimă / de n-am fi cunoscut odată / sentimentul deplinătății?" (am putea). Sau cu o imagine, una din relativ puținele la
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
era a mea. De viața mea era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul lipsit de poezie dar sigur și fără surprize. M-am întors la București unde mă aștepta directorul editurii "Socec" căruia i-am pus în mînă manuscrisul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
al eului profund al tânărului Leonid. Prin scris, continentul scufundat al sufletului nocturn al viitorului poet începe să emeargă masiv la suprafață. Scriitorul devine conștient de faptul că adevărata sa personalitate, pe care lumea alienantă de afară o silise la recluziune, poate în sfârșit să capete glas: “Care sunt uneltele prin care spiritul meu încearcă să se împlinească?: vorbele. Ești fericită că activitatea ta nu se desfășoară în acest ținut plin de fantasme, de prăpăstii și de cețuri.” (51) Scrisul reușește
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din perimetrul protector al sinelui, din recluziunea sa benefică și ia cunoștință de dramele, neîmplinirile, fisurile, anomaliile și nedesăvârșirile firii. În viziunea Ilenei Mălăncioiu, cunoașterea presupune depășirea limitelor admise de percepția iluzorie, utopică a făpturii umane, surmontarea barierelor, a hotarelor și, implicit, găsirea căii de acces spre
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
împreună cu alte detalii biografice, sunt prezentate pe larg în capitolul V, Exilul interior. Isihasm și creație (p. 187-250). Față de versiunea din 1984 a biografiei scrise de Florentin Popescu, cea mai importantă noutate documentară este adusă de capitolul VI, despre Anii recluziunii și sfârșitul (p. 251-295), o comprimare a investigațiilor din volumul menționat Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu. La 74 de ani, în 1958, V. Voiculescu este arestat și apoi condamnat sub acuzația de "uneltire împotriva ordinii de stat", dovezile fiind
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
mult sentimentele pe care i le stîrnesc semenii, savantul și-a făcut din limbă un scop în sine. În cazul lui putem vorbi de o excrescență monstruoasă a interesului pentru limbi în dauna atenției acordate lumii. Dacă ar fi supus recluziunii luîndu-i-se posibilitatea contactului cu realitatea, dar dîndu-i-se în schimb privilegiul unei biblioteci, Eco ar supraviețui fără mari sforțări, prăbușindu-se însă de îndată ce ar fi privat de întîlnirea cu cărțile. În plus, umorul lui - și Eco este un autor de un
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
studii de estetică a poeziei și prozei. Și aceasta este importantă pentru înțelegerea poziției speciale a lui Dinu Pillat în peisajul critic românesc din anii ’60-’70. Critica lui, deși pornea, ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri, în altă direcție decât cea a mai tinerilor săi confrați șaizeciști. Dinu Pillat nu continuă subiectivitatea creatoare a criticii călinesciene, în care șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
desenând hărți și planuri de clădiri sau schițând crochiuri de figuri ale viitoarelor personaje. Pentru Numele trandafirului, a schițat portretele tuturor călugărilor din roman. „Acești ani pregătitori, îi petrec într-un fel de castel fermecat sau, dacă preferați, într-o recluziune autistă. Nimeni nu știe ce fac, nici chiar membrii familiei mele”, mărturisește Eco.
Cum se scrie un roman conform rețetei lui Eco () [Corola-journal/Journalistic/3771_a_5096]
-
istorice ce mă pasionau, Manole, într-altă odaie, la un birou mai mare, ce odinioară aparținuse profesorului Victor Slăvescu, citea, asculta muzică clasică, făcea ordine în complicata alcătuire a Jockey Clubului Român al cărui președinte era. Iubea aceste ceasuri de recluziune și dacă încercam să i le tulbur, alintîndu-mă, mă trimetea sus la lucrul meu..." Cîteva vorbe despre ascendența Filitti, fără de care portretul omului Manole Filitti n-ar fi complet. "Disciplina în tot ce făcea îi fusese inculcată de părinți, de
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
că Balotă este de acord cu mine: faut pas mâcher leș mots... v Ce-l frapează pe cititorul acestui Caiet albastru tipărit în două volume e faptul că, vrînd să fie un jurnal al ultimilor ani din anii ^50, înaintea recluziunii, textul ajunge să capete alura unui român, alura unei incitante narațiuni epice, începînd cu Prologul extraordinar, una din prozele cele mai tulburătoare din literatura română. Caietul albastru uitat dinadins în plasă vagonului în timpul călătoriei de la Cluj la București în ianuarie
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
auzit ca murmurul Nilului în papirus. când au sunat la ușă erai bătrân erai senil nu știu cine sunteți, dar intrați și simțiți-vă ca acasă și ai surâs, ca cei ce ascund între file o biografie secretă Din nedestrămare de eu recluziunea în iluzia timpului: să pleci în deșert: așadar, sorbit de-o sete să cobori într-un adânc tot mai rarefiat de viață și moarte a respira implică lumea, suferința atenuată doar de traversarea ei, prelungită într-o mână întinsă, deși
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
al eului profund al tânărului Leonid. Prin scris, continentul scufundat al sufletului nocturn al viitorului poet începe să emeargă masiv la suprafață. Scriitorul devine conștient de faptul că adevărata sa personalitate, pe care lumea alienantă de afară o silise la recluziune, poate în sfârșit să capete glas: “Care sunt uneltele prin care spiritul meu încearcă să se împlinească?: vorbele. Ești fericită că activitatea ta nu se desfășoară în acest ținut plin de fantasme, de prăpăstii și de cețuri.” (51) Scrisul reușește
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgo e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprină decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem, în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu minunatul pictor Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Ion Iovan 21 februarie. În sfârșit, douăsprezece grade spre ora prânzului. După zile de recluziune, ies în oraș. Lângă noua clădire a Universității, oamenii primăriei curăță șinele tramvaiului aruncând spre trotuar o topitură maronie. Zăresc într-o birjă pe Brederode. Mă fac a nu-l recunoaște, preocupat să văd pe unde calc. Sunt zece ani
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
și, în bună măsură, aceea a mentalităților. Organizarea sistemului punitiv spune, în sine, multe despre nivelul de civilizație atins de Țările Române, după cum evoluția acestuia punctează exemplar acomodarea cu valorile Occidentului. Însuși felul în care înțelegeau condamnații să-și asume recluziunea (variind de la spaima convulsivă până la o relaxare aproape mondenă) e, la rigoare, pilduitor. Dacă fostul junimist G. Panu a pus în act o serie întreagă de tertipuri pentru a evita arestarea (fuge din țară, apoi, ales deputat, revine, e, spre
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
prin parafrazarea lui Caragiale, adică observînd că piața de artă în România, dar și extensia artei românești pe piața europeană, sînt admirabile, dar lipsesc cu desăvîrșire. Faptul are mai multe explicații, dar, în mod esențial, el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
taină. Pentru că discreția, scepticismul și circumspecția artistului sînt la fel de mari pe cît de puternică îi este nevoia de a se exprima. Maria Rus Bojan sau despre cutiile lui Pan Privită dincolo de funcții și de utilități, cutia este o metaforă a recluziunii și, în același timp, a deschiderii. De la oul primordial la mediul intrauterin, de la corporalitate la configurația locuinței, de la habitat la universul însuși, trăim în fatalitatea și în civilizația cutiei. Asemenea păpușilor rusești care se conțin una pe cealaltă, într-o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în curând printr-o intervenție americană. Ultimul număr al revistei "Memoria" cuprinde și câteva interesante articole despre încercările puterii comuniste de a-și subordona Biserica Ortodoxă Română. Părintele prof.dr. Ioan Dură trece în revistă cazurile de înalți prelați trimiși în recluziune monastică de către autoritățile comuniste, analizând și atitudinea patriarhului Justinian față de abuzurile la care era supus clerul. Patriarhul apare ca un diplomat abil, care a încercat în permanență să limiteze impactul atacurilor împotriva Bisericii. Poate cea mai interesantă mărturie din acest
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență, pentru a nu fi ajunși din urmă, urmăriți sau imitați (?), compozitorii au lansat mode una după alta, în serie, aproape
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
totodată, al unei vieți trăită sub constelațiile libertății spirituale, nu altundeva, ci chiar în bolgiile comunismului. Poet, retezat în relația cu cititorul în plină tinerețe creatoare, critic de artă, menit de autoritate tăcerii, Iordan Chimet și-a dedicat anii de recluziune socială prietenilor, spre a ieși, cu decență și demnitate la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
ratase comanda inițială. (Cazul n-ar fi, la rigoare, primul; la fel s-au petrecut lucrurile și cu monumentul lui Mihai Viteazul, operă a francezului Carrier-Belleuse, care a plantat capul voievodului pe un trup al Ioanei d'Arc.) Scoasă din recluziune în 1993, statuia lui nenea Iancu a fost așezată într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
tradiției blăjene. Nu o dată, cu ajutorul lui Ion Brad, elev al lui Radu Brateș, al cărui rol în salvarea a ceea ce s-a mai putut salva din tezaurul cultural al Blajului nu este încă suficient recunoscut. Mai timid după întoarcerea din recluziunea politică, mai îndrăzneț după ce „micul dezgheț” dejistoceauș ist a dat iluzia unei reveniri la normalitate, scriitorul Radu Brateș a bătut la poarta publicațiilor literare ale epocii, în care - cu mari reticențe din partea redacțiilor și, verosimil, a cenzurii - a reușit să
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
spun câteva cuvinte despre Zenovie Pâclișanu (1886- 1957). Prelat și istoric, activist politic și cultural înainte de Marea Unire, apoi înalt funcționar în Ministerul Cultelor și membru corespondent al Academiei Române (din 1919), Pâclișanu a suferit, după 1948, rigorile arestării, condamnării și recluziunii politice, trecând la cele veșnice, din cauza torturilor și suferințelor, în timpul celei de-a doua detenții, în anul 1957. Numele său a fost trecut la index, iar opera sa, de particulară importanță pentru cunoașterea istoriei Ardealului în secolele al XVIlea - al
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
Exegeză de text, reconstrucție rațională a unor momente din istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-a impus aspra recluziune a studiului logic. Spuneam "aspră recluziune". Da, într-adevăr, fără cunoștințe elementare, relativ puține, dar solide, de logică formală, este dificil de urmărit pînă la capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme speciale spre
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]