572 matches
-
mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ca fiind ediție princeps. Un alt om de cultură care s-a aplecat asupra scrierilor apocrife este Martin Luther. Dedicat trup și spirit vocației sale religioase, acesta s-a confruntat cu o dramă interioară profundă, în demersul său de a reconcilia cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea umană de a le urma ad literam. Răspunsul l-a aflat în scrierile apocrife și i-a fost confirmat și de Noul Testament, scriere canonică, recunoscută de biserică. Conform tezei sale, „Dumnezeu, devenind om în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Din păcate, regele a murit din cauza epuizării la numai șase ani de la înscăunare. Imediat a fost numit pe tronul Suediei fiul său, Carol al XI lea, un copil de numai patru ani. Pe umerii săi apăsa sarcina grea de a reconcilia imperiul baltic cu mult prea mulții dușmani pe care îi dobândise Suedia în ultimul timp, printre care se numărau Rusia, Polonia, Brandemburg și Danemarca. Carol al XI-lea a fost lăsat în grija regenților, care și-au îndeplinit îndatoririle atât
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de culoare să fie întemnițați. Ar fi total nepotrivit și avem tot atât de puține motive să ne certăm cu alții pentru că avem opinii (religioase) diferite, cât am avea (motive) pentru culori diferite ale pieii. “ (trad. n.) Cu toate încercările de a reconcilia cultele religioase, interesul regelui față de biserica romano-catolică era mai mult decât evidentă. Tensiunea a crescut și mai mult când regina Maria, a doua soție a regelui, a dat naștere unui fiu. Istoricul și scriitorul Harris Tim, afirmă:„atâta timp cât singurii posibili
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acest motiv dispoziția Giocondei rămâne pentru noi mis‑ terioasă. Operele artistice ale lui Leonardo se întrepătrund cu firele unei vieți dedi‑ cate cunoașterii frumosului și perfecțiunii; numele său este sinonim cu spiri‑ tul Renașterii italiene și cu intenția de a reconcilia învățătura umanistă cu credința religioasă. Ca artist sursa de inspirație a lui Leonardo a fost nu doar învățătura creștină ci și filosofia clasică, deoarece el credea în capacitatea ochiului uman și a intelectului de a dezlega nu numai secretele artei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
îi vor folosi arta ca exemplu. Dacă arta lui Michelangelo era considerată terribilità adică prea puternică și intensă, iar cea a lui Leonardo da Vinci excesiv de intelectuală și personală, arta lui Raffaelo a fost prețuită pentru capacitatea sa de a reconcilia aceste două aspecte și de a le remodela într‑un stil idealizat care a devenit piatra de temelie a culturii occidentale. Cu timpul, Raffaelo a devenit și arhitect realizând planuri de biserici, vile și pa‑ late, după ce a studiat ruinele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
catolicism. Aceasta din urmă însemnând tocmai Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, nu se poate subordona nici unei puteri lumești, ci, dimpotrivă, stă în esența sa să-și păstreze absolută independența față de orice putere a statului. Dimpotrivă, Ortodoxia e nevoită să se reconcilieze cu deosebitele așezări lumești în interiorul cărora ea își continuă activitatea de iluminare spirituală. Și anume în așa fel, încât din punct de vedere spiritual, ea se află deasupra statului respectiv, iar din punct de vedere material, se supune întru totul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare, ce variază în funcție de Biserici și de anumite perioade. La început numai episcopul prezidează Euharistia, predică, botează, îi reconciliază pe cei care fac pocăință. Clerul și poporul intervin în diferite feluri în alegerea slujitorilor Bisericii. Ritul esențial al hirotonirii este impunerea mâinilor. Episcopii își impun mâinile pentru sfințirea unui alt episcop. Sinoadele ecumenice nu s-au mulțumit numai să
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cazul în care exercitarea dreptului la libertatea religioasă sau a unuia dintre aspectele sale este supus, în temeiul dreptului intern, la un sistem de autorizare prealabilă, implicarea în procedura de acordare a autorizației unei autorități bisericești recunoscute nu poate fi reconciliată cu cerințele de la alineatul 2 al art. 9". Concluzia Curții este aceeași ca și în Hasan și Chaush c. Bulgaria, anume că "existența autonomă a comunităților religioase este indispensabilă pluralismului într-o societate democratică și este, prin urmare, o problemă
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
s-a limitat la recunoașterea conducerii Bisericii. Curtea recunoaște că "statele se bucură de o largă marjă de apreciere în... relațiile lor cu toate comunitățile religioase", dar, "cât timp ar putea fi necesar ca statul să ia măsuri pentru a reconcilia interesele diferitelor religii..., statul are datoria de a rămâne neutru și imparțial în exercitarea puterii sale de reglementare și în relațiile cu diferitele religii, denominațiuni și grupuri din interiorul lor". În consecință, statul "[...] nu trebuie să asume măsuri prin care
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
respecte următoarele principii generale: * Incluziunea și reacția: formularea unei politici integrate de securitate alimentară devine cel mai bun mod de a aborda în mod eficient problemele de securitate economică ale părților interesate la nivel de stat și de a le reconcilia cu resursele și capacitățile disponibile. Datele furnizate de entitățile neguvernamentale trebuie sa fie în egală masură incluse și tratate de SSAI. * Dezbatere și consens: dezbaterea și cautarea unui consens sunt esențiale pentru a produce o SSAI care sa fie susținută
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
El vorbește despre intelectul "activ" și "pasiv". Respinge teza lui Avicenna despre importanța hazardului în existență. Retorica, mai mult decât logica, permite ca religia să ajungă la mase. Propagă egalitatea cu femeile și recomandă angrenarea lor în servicul militar. Averroes reconciliază sistemul aristotelic cu cel islamic. Crede în eternitatea universului și consideră că sufletul este compus din două părți, una individuală și alta divină. Comentariile lui Averroes despre Aristotel i-au influențat pe filosofii Moses Maimonide, Samuel Ben Tibon și Toma
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de renume, printre studenții săi se numără Josef Breuer, Sigmund Freud, Carl Wernicke și Sergei Korsakoff. De-a lungul vieții se depărtează de Freud, refuzând să accepte importanța pe care acesta o acorda isteriei bărbaților și sexualității, pentru a se reconcilia cu el spre bătrânețe. 137 Carl Gustav Jung (1875-1961), psihiatru, psiholog, filosof, arheolog, antropolog și scriitor elvețian. Dezvoltă conceptul conștientului și inconștientului colectiv, al extroversiei și introversiei. Acordă o mare importanță felului în care un lucru, ființă sau fenomen, se
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
torturate în ceea ce privește concluziile sale. Ea oscilează fără încetare între raționalizarea extremă a realului ce duce la fragmentarea acestuia în rațiuni-tip și raționalizarea sa extremă, care duce la divinizarea lui. Dar acest divorț este numai aparent. E vorba de a reconcilia și, în amândouă cazurile, saltul e de-ajuns. Se crede întotdeauna greșit că noțiunea de rațiune are sens unic. De fapt, oricât de riguros ar fi în ambiția sa, acest concept e la fel de mobil ca și altele. Rațiunea are un
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și asupra lumii. Din filosofia lui Hegel, Marx reține o viziune dialectică și evoluționistă a cursului istoriei care, printre contradicții depășite neîncetat și renăscând mereu, evoluează în mod necesar către un moment în care omenirea va sfârși prin a se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucrurilor că o teorie a politicii bazată pe asemenea principii nu va fi întâmpinată cu o aprobare unanimă - de fapt, nici o astfel de politică externă. Aceasta deoarece politica și teoria contrazic două tendințe din cultura noastră ce nu se pot reconcilia cu asumpțiile și cu rezultatele unei teorii a politicii raționale și obiective. Prima subevaluează rolul puterii în societate din motive ce țin de experiența și filosofia secolului al XIX-lea; ne vom ocupa mai pe larg de această tendință, ceva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiune sau crede că o are sau vrea ca alte națiuni să creadă că o are își găsește un teren deosebit de fructuos în alegerea unei localități pentru desfășurarea conferințelor internaționale. Când mai multe pretenții antagoniste rivalizează și nu pot fi reconciliate prin compromis, locul de întâlnire este ales într-o țară care nu participă la respectiva competiție. Din acest motiv, Haga în Olanda și Geneva în Elveția au fost locurile favorite pentru reuniunile internaționale. Frecvent, schimbarea lor simbolizează o modificare în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și practic să negi faptul că guvernul federal este suveran și deoarece este imposibil din punct de vedere psihologic să admiți că statele nu mai sunt suverane, teoria constituțională divide practic suveranitatea între guvernul federal și state, încercând astfel să reconcilieze realitățile politice cu preferințele politice. Așa se face că Hamilton și Madison, care au proclamat categoric indivizibilitatea suveranității în plenul Convenției din 1787, au fost la fel de categorici în insistența lor asupra divizibilității suveranității când, un an mai târziu, în The
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
echitabil, lăsând 50% Statelor Unite și dând 50% unei organizații internaționale. Credința într-o suveranitate divizibilă este manifestarea ideologică a acestei contradicții dintre realitatea politică și preferința politică. Doctrina divizibilității suveranității face realizabilă din punct de vedere intelectual posibilitatea de a reconcilia nu numai ceea ce logica dovedește a fi incompatibil - să renunți la suveranitate în timp ce o păstrezi -, ci și ceea ce experiența arată a fi ireconciliabil în condițiile civilizației moderne - suveranitatea națională și ordinea internațională. Departe de a exprima un adevăr teoretic sau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie negativ, A trebuie să încerce să-l convingă pe B să-și abandoneze obiectivele, oferindu-i lui B concesii care nu sunt vitale pentru A. Cu alte cuvinte, prin negociere diplomatică și compromis, trebuie găsită o cale de a reconcilia interesele lui A și cele ale lui B. În sfârșit, dacă obiectivele incompatibile ale lui A și B s-ar dovedi vitale pentru fiecare, poate fi căutată totuși o modalitate prin care aceste interese să fie redefinite și reconciliate, obiectivele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
managementul/Managerul Mitic centrat pe următoarea ordine a priorităților: mai întâi eu; în al doilea rând organizația din care fac parte, în al treilea rând oamenii din jurul meu (Managerul Mitic fiind cel care, în esență, își asumă responsabilitatea propriei vieți, reconciliind viziunea personală cu cea a organizației, cel care dezvoltă o mentalitate antreprenorială în vederea obținerii succesului individual și organizațional). Indiferent însă de denumirea lor, toate aceste forme de management au apărut din nevoia adaptării suple la noile solicitări și, mai ales
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deloc inexistența dreptății, ci doar incapacitatea omului de a-i pătrunde esența. Destinul nostru este să dăm ascultare legilor, acestea fiind drepte nu intrinsec, ci din momentul În care sunt stabilite: „Prin stabilirea legilor, esența legii și esența justiției sunt reconciliate, dreptatea trăgându-și esența din natura de artefact a legii” (Percharman, 2001, p. 123). Astfel, chiar dacă justiția În vigoare este pur convențională, ea este totuși singura legitimă. Această separație strictă Între legile naturale și legile pozitive invalidează oare În totalitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asociate oferă prea puțin discursului filosofic, dacă acesta, așa cum susține Hegel, „are drept sarcină să exprime sub formă de noțiune ceea ce există ca reprezentare” (Hegel, 1959, p. 245). Bergson Însă o exaltă: „Democrația teoretică proclamă libertatea, reclamă egalitatea și le reconciliază pe cele două surori inamice, așezând deasupra amândurora fraternitatea” (Bergson, 1963, p. 1215). Mai aproape de zilele noastre, Emmanuel Lévinas o situează În centrul relațiilor cu semenii: „Adevărata fraternitate este fraternitatea exprimată prin faptul că celălalt mă implică și pe mine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au conceput deviza republicană aveau fără Îndoială dorința sau ambiția, sau poate doar iluzia, de a-i conferi un rol precis. De ce a rămas fraternitatea, În ciuda tuturor rezervelor, alături de cele două ilustre vecine ale sale? Bergson susține că ea „le reconciliază pe cele două surori inamice”. Inamice una alteia, se Înțelege. Fraternitatea ar face astfel compatibile exigența libertății și cea a egalității, dacă este adevărat că „una nu se prea poate obține fără sacrificarea celeilalte” (Bergson, 1963, p. 1042). Într-adevăr
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]