484 matches
-
se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce poartă spre și întru moarte. Pentru el amintirea celor dispăruți și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să mă obișnuiesc să merg mereu singur pe lângă plaje, restaurante, baruri, magazine, eu singur cu rucsacul pe spate și toți ceilalți în costum de baie. Condițiile pelerinajului meu sunt mult diferite de cele din Spania. Acolo aveam posibilitatea să mă reculeg mai mult, să fie mereu liniște în jurul meu, departe de zarva lumii. Aici sunt în plină zonă de agrement, destindere ceea ce reprezintă o continuă tentație pentru un pelerin și o piedică în calea interiorizării. Dar nici pe drumul pelerinilor din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Aurelia, sau și mai aproape de plajă a început să mă obosească datorită traficului intens și gazelor de eșapament și întregii forfote de persoane ce au venit la plajă și baie. Nu-i niciun pelerin și mi-e greu să mă reculeg, dacă nu aproape imposibil. Unde văd vreo biserică, intru acolo și regăsesc pacea și liniștea interioară. De când am intrat în Franța, pe coastă, lucrurile s-au schimbat față de Italia. Văd nenumărate mașini de lux, defilare de persoane atletice sau seducătoare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nouă pereche de sandale marca Geox, cu o talpă de piele foarte bună. Pe cele cumpărate la Toulouse le las într-un coș și plec mai departe. În apropiere de oficiul de turism întâlnesc o frumoasă biserică în care mă reculeg puțin, cerându-i lui Dumnezeu puterea de a ajunge astăzi până la Saint Jean. Urmând strada D 918 până la Saint Just Ibbare, pe o distanță de 19 km, mai întâlnesc un cătun, Musculdy, la fel, fără niciun magazin. Noroc că am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du te cu Dumnezeu și să te întorci sănătos și întreg”. După ce s-a recules, Toaibă a privit către locotenent și a îndrăznit: Domn’ locotenent, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că acușica ne debarcă. De unde până unde ai scos tu una ca asta? Să nu râdeți de mine, domn’ locotenent. N-am să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu unde aș vrea să realizăm ședința de shooting menită să mă imortalizeze în istoria fotografică a literaturii române, am decretat pe loc: printre mormintele din Bellu. Chose faite. (Apropo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de cristal", una dintre mândriile capitalei californiene. Impunătoare, enormă bijuterie șlefuită din cristal opac, bătând în verde-albăstrui, catedrala se asociază, în mintea mea, cu firma pe care am văzut-o ceva mai devreme: "bijuterii false". E făcută nu să te reculegi în ea, ci să te miri, observând de ce performanțe e în stare tehnica. Altarul seamănă cu o estradă. Alături, se află un mare ecran alb pe care se proiectează, bănuiesc, dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un fals ***, domul meu, pe acest teatru al vieții, față cu mine, m-ai târât fără milă pe povârnișul unei desperate // suferinți, dacă puțin te-ai reculege ai plânge singur de cele prin câte m-ai făcut să trec și, dacă ai crezut că ai [a] face cu o femeie care nu simte, îți voi dovedi că te-ai înșelat. Domnul meu, după cum probează înseși scrisorile d-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
șase sau șapte luni. Cîndva la începutul anului viitor. — Cel puțin, îmi dă răgaz să termin pictura, spuse Thaw. — Regret, dar trebuie să te oprești. — De ce? întrebă Thaw fixîndu-l cu privirea. — Am primit reclamații de la congregație. Ar dori să se reculeagă fără dezordinea asta cu scări, stîlpi și picături pe podeaua sanctuarului. Cei din adunare spun că trebuie să te oprești. Chiar și domnul Smail, care te-a susținut foarte mult. — Cînd? — Duminica viitoare. Duminică, pastorul veni cu o oră înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cameră e o liniște care l-ar putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zilele noastre, celebrarea liturghiei are două părți: liturgia cuvântului și liturgia euharistică în înțelesul autentic. Liturgia cuvântului este introdusă de la început. Liturgia euharistică se sfârșește prin ritul încheierii. Începutul celebrării liturghiei Înainte de întâlnirea cu Isus Cristos, credincioșii trebuie să se reculeagă atât exterior cât și interior. Pentru a putea celebra cu inimă curată, cer iertare lui Dumnezeu și celorlalți. Prin cântece și cuvinte îl aclamă pe Domnul. Într-adevăr, Isus a spus: Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împodobea buzunarul de sus al hainei. Trase aer În piept de două ori și-și duse la gură o pastilă albă. Apoi impuse tăcere. „Fraților, cavaleri. Ați văzut la ce mizerii a vrut să ne supună femeia asta. Să ne reculegem și să revenim la proiectul meu. Dați-mi o oră ca să mă duc cu prizonierul dincolo.“ Madame Olcott ieșise din joc, aplecată peste medium-ii ei, cu o durere aproape omenească. Dar Pierre, care urmărise ceea ce se petrecea stând tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aș mai face sex niciodată, cîte zile oi aveam, tot ar fi prea curînd. — Bravo! aplaudă Trish. De fiecare dată cînd Gregory se uită la mine și ridică dintr-o sprînceană, mă Întristez. Eu izbucnesc În rîs, după care mă reculeg și ridic dintr-o sprînceană În direcția ei. — Vii În pat, iubito? o Întreb, imitîndu-l cît pot de bine pe Dan. — O, Doamne! izbucnește Trish. Asta e! Asta e privirea! Leit a lui Gregory! Fie te-ai culcat și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine poate să știe? Poate nu e nimic permanent, poate că doar avem nevoie de puțin răgaz. — Nu-mi vine să cred, repetă Întruna Trish, e Îngrozitor. Nu-mi vine să cred. Se reculege și mă Întreabă: Ce-ai de gînd să faci acum? — Acum? Stau În pat și trebuie să-i dau bietului Tom ceva de mîncare. Probabil moare de foame. Nu, după aia. În dimineața asta. — Nu știu. O să mă obișnuiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
problema? Faptul că ea voia ca tu să-i fii ca o fiică? Încuviințez din cap. Cum se face că, dintr-odată, nu mi se pare deloc ciudat? — Linda? Ellie la telefon. Un suspin adînc. Apoi, tăcere În vreme ce Linda se reculege. — Bună, Ellie, mă salută ea pe un ton foarte rece. Cu ce te pot ajuta? Ei bine, la ce m-aș fi putut aștepta? Să izbucnească În plîns și să-mi spună ce dor i-a fost de mine? CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tencuiala curată, și în interiorul lui a pictat numărul 625 între două columbe. - Uite, o să mă rog pentru ca aceste două suflete, eliberate din trup în acest an, să zboare ca pasărea pe cer, iar cel care va vedea inscripția o să se reculeagă printr-un gest de pietate. Am scos din săculețul de la gât moneda pe care Kakko mi-o dăduse și i-am întins-o călugărului. - Ia acest ban și folosește-l pentru a ridica un altar în biserică, cu câteva podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tu? l-am întrebat pe tânăr. Mi-a răspuns cu semeție: - Sunt Liutprando, fiul cel mare al prietenului tău Ariald și stăpânitor peste aceste pământuri. Pentru o clipă ce-i drept, am simțit nevoia să trec pe la curte, să mă reculeg la mormântul Vibanei, al lui Gund și al celorlalți prieteni ai mei, dar am renunțat pe loc. - Spune-i tatălui tău că eu, Stiliano, mi-amintesc de el cu plăcere și că-l salut. Și mai spune-i că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei tale, a zis Lea. Rebeca ne cheamă la sărbătoarea orzului. Mesagera așteaptă răspunsul tău. Iacob părea șocat de prezența străinei, dar s-a recules repede și i-a spus Leei că ne vom supune Rebecăi în toate și că se va duce la ea la vremea recoltei, el, soțiile lui, toți fiii și fiicele. Werenro s-a retras după asta în cortul mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]