1,038 matches
-
poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el, revoluțiile fasciste nu au ambiția universală a comunismului rus care „are pretenții, mărturisite la Imperiul mondial” și „ambiția metafizică [...] de a edifica, după moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul este în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că revoluția nu poate fi înfăptuită decât prin violență. Revoluțiile europene din 1848 și apoi Comuna din Paris din 1871 ridică problema oportunității, pentru revoluționari, de a se angaja pe calea luptei armate. Liderii socialiști de la începutul secolului XX, care recuză războiul civil* și optează pentru democrație*, refuză să se angajeze pe calea luptei armate, dar anarhiștii* și revoluționarii ruși* practică terorismul*. Lenin*, care nu concepe revoluție fără război civil, respinge terorismul, dar preconizează încă din 1905 organizarea insurecției și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care revendică mixitatea reședințelor universitare și critică programele de învățământ. Convocarea lui Daniel Cohn-Bendit, unul din liderii Mișcării de pe 22 martie, în fața consiliului de disciplină, pe data de 3 mai, provoacă începutul revoltei și emergența unei mișcări anarhist*-conseiliste care recuză acțiunea tradițională atât a PCF* și a Uniunii Studenților Comuniști, patronate de el, cât și a grupurilor troțkiste* sau maoiste*. Contestația - cuvânt-cheie pentru Mai 1968 -, limitată mai întâi la studenți, se extinde, începând de pe 13 mai, la ansamblul societății*, cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partizan al lui Stalin, ia, în 1926, locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în același an de fasciști, va muri în domiciliu forțat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de recluziune, el reflectă la experiența bolșevică și recuză strategia leninistă, apoi marxist-leninistă de asediere a statului și a societății. Inventează noțiunea de „bloc istoric”, care desemnează raporturile complexe dintre infrastructură și super-structuri și asupra căruia clasa care îl conduse își impune „hegemonia” socială, dar și culturală și ideologică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Revue de psychologie concrète, că „întreaga psihologie nu este posibilă decât încadrată în economie” și văzând în psihanaliză un pas spre adevărata psihologie. în același moment, curentul „freudo-marxist”, înființat de comunistul german Wilhelm Reich - Matîrialisme dialectique et psychanalyse, 1929 -, recuză subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru criticat de ortodoxia* comunistă, ca și psihanaliza, percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se pe lucrările lui Henri Wallon și Renî Zazzo și reabilitând categoriile de persoană și libertate. în anii 1980, comuniștii europeni și latino-americani reabilitează psihanaliza, ca psihiatrul francez Bernard Muldworf a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea relațională a sexualității”, și sociologismul, „care îi escamotează aspectul subiectiv”. Totuși, această reflecție nu duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deveni secretarul general al PC american. în Spania, conducătorii Confederației Naționale a Muncii (CNM), conduși de Angel Pestana, aderă la ISR; după efectuarea, în 1920, a unei călătorii în Rusia bolșevică, însă, unde au constatat supunerea sindicatelor față de putere, își recuză adeziunea. Această retragere constrânge minoritatea comunistă, condusă de Andreu Nin, să organizeze nuclee comuniste în CNM - anarhistă - și Uniunea Generală a Muncii - socialistă. Un fenomen similar se produce în Italia cu sindicaliștii revoluționari ai Uniunii Sindicale Italiene. Franța este țara
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
găsindu-se pe o treaptă superioară față de celelalte națiuni ale lumii (Herder, 1991). În viziunile inspirate din Herder ă viziuni care, În general, i-au falsificat ideile, În special prin reintroducerea noțiunii de clasă pe care, spre deosebire de Kant, Herder a recuzat-o, ca un partizan Înverșunat al monogenismului speciei umane ce se afla ă, fiecare popor are „geniul” său, subînțeles fiind că unele dintre aceste genii sunt superioare celorlalte În ceea ce privește calitatea antropologică și vigoarea istorică. Multă vreme, chiar și științele sociale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viața bună. Această intervenție poate foarte bine să se traducă prin Încurajarea unor moduri de viață și prin descurajarea altora. Este vorba despre o doctrină politică ce pare să revină asupra separației dintre sferele autonome și existența socială și care recuză În mod explicit individualismul moral. Mai poate ea să rămână În cadrul liberalismului? Putem să dăm un răspuns pozitiv, În principal pentru că această doctrină se bazează pe apărarea autonomiei persoanei. Pentru Raz, Într-adevăr, indivizii nu pot duce o viață cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a contingenței, În care organizarea guvernării este o simplă chestiune de conveniență. Astfel că, Întrucât libertățile și restricțiile variază o dată cu circumstanțele, nu se poate pune problema adeziunii la o declarație care, În Însuși principiul său, neagă această relativitate. Așadar, „este recuzat Însuși proiectul unei Declarații a drepturilor omului ca proiect metafizic, ca o imposibilă punere Între paranteze a realului În diversitatea sa contingentă” (Binoche, 1989, p. 15). Urmează critica teologică: contingențele realului sunt raportate la o ordine imuabilă a Creației, ordine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
două tipuri de drepturi nu sunt doar de natură diferită, ci pot să fie uneori chiar contradictorii: „Drepturile sociale implică o intervenție a statului În viața indivizilor, În vreme ce proclamarea drepturilor-libertăți tinde să Îngrădească această intervenție, dacă nu chiar să o recuze” (ibidem, p. 678). Vedem că această opoziție este de natură filosofică, mai exact de natură ontologică, pentru că problema revine de fapt la aceea de a afla cine trebuie să primeze, individul sau comunitatea, cu Întrebarea de fundal: ce tip de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nejustificată, din punct de vedere științific și uman, a unor noțiuni științifice ă de altminteri, complet denaturate și deturnate de la contextele lor obișnuite ă În scopuri sociale, morale sau ideologice. Din acest motiv, este fără Îndoială inutil să Încercăm să recuzăm aceste concepții cu ajutorul unor argumente științifice a apriori de neacceptat pentru oponenți, așa cum este inutil și să situămdiscuția cu precădere În perspectiva raporturilor socio-politice cu persoane care afirmă că se plasează mai Întâi În planul analizei științifice. De fapt, Dan
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la Brède sau la Emile Durkheim, pune În evidență credințele și modelele de comportament care, preexistând indivizilor, sunt capabile să producă o coerență de ansamblu, indiferent dacă este vorba despre „spiritul unei națiuni” sau despre „conștiința colectivă”. O ultimă concepție recuză principiul unei autonomii efective a realității instituționale În afara sferei economicului (diviziunea sarcinilor, raporturile de dominare și luptele de interese, În tradiția marxistă) sau a culturalului (legitimitatea sistemului de valori și resorbirea tensiunilor, În sociologia lui Parsons). Analizele contemporane se bazează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
luat naștere În 1998 dintr-o inițiativă a publicației Le Monde diplomatique. Mai multe curente de gândire, adesea radicale, sprijină această contestare. Astfel, neomarxiștii, reprezentați printre alții de Antonio Negri și de Michaël Hardt, bazându-se pe teoria valorii comerciale, recuză capitalismul și reprezentarea sa actuală. Serge Latouche, promotor al „post-dezvoltării”, curent care a luat naștere În anii ’60, susține la rândul său că, pentru a salva planeta, trebuie pur și simplu să părăsim drumul dezvoltării și al economicismului și să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trebuie să menționăm importanța lui Fourier. Într-adevăr, doctrina sa fusese rezumată, sub titlul de Solidaritate, În 1842, de către colonelul Henri Renaud, și se știe că republicanii de dinainte de 1848 utilizau deja cuvântul În accepțiunea dată de Fourier pentru a recuza ideea potrivit căreia corpul social s-ar limita la simpla juxtapunere a unor interese individuale. Claude Nicolet remarcă de asemenea că regăsim, cam În aceeași perioadă, termenul și la Constantin Pecqueur (Nicolet, 1982, p. 344, nota 1). El menționează și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai adesea, În cadrul națiunilor minoritare care fac parte din state naționale constituite (Catalonia, Scoția, Irlanda și Québec, În special) (Keating, 1997). Suveranismul Își are originile teoretice În dreptul popoarelor la autodeterminare. Obiect al unor vii dezbateri, dreptul la autodeterminare este uneori recuzat atunci când drepturile fundamentale nu sunt respectate. Habermas consideră astfel că acest drept nu se justifică decât În caz de reprimare a minorităților sau de violare deliberată a legislației sau a Constituției (Habermas, 1998). Într-un alt context, suveranismul se regăsește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
7 august 2006. Procedura de soluționare în cursul judecății Articolul 52 (1) Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședința secretă, fără participarea celui ce declară că se abține sau care este recuzat. ... (2) Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se gaseste necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 29 iulie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106246_a_107575]
-
întocmit de Ion Budai-Deleanu către autoritățile centrale din Viena 174, la începutul secolului al XIX-lea, în urma participării sale la ancheta deschisă contra căpitanului Bucovinei, Vasile Balș, între altele, și ca urmare a conflictului de interese cu episcopul Vlahovici. Raportul recuza mai ales corupția ierarhiei ecleziastice, ce determina o manieră arbitrară de primire a elevilor în școală, bazată pe cu totul alte criterii decât gradul de pregătire și moralitate. Apoi era acuzat modul și maniera în care se desfășura procesul instructiv-educativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
chiar ignoră noțiunea de paternitate socială : donatorul de spermă ar putea în mod legal să revendice copilul sau să fie obligat să-i asigure întreținerea. În Franța, codul lui Napoleon decretează că tatăl legal al copilului este soțul mamei ; el recuză deci paternitatea biologică exclusiv în favoarea paternității sociale : Pater id est quem nuptiae demonstrant, vechi adagiu pe care, în Franța, o lege din 1972 îl infirmă totuși, deoarece autorizează acțiunile în stabilirea paternității. Nu se mai știe care legătură, cea socială
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
oficiu sau ale convențiilor internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Articolul 10 În cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experții medico-legali sunt obligați să depună, în scris, declarație de abținere. În lipsa acesteia experții medico-legali pot fi recuzați, potrivit legii. Articolul 11 Angajarea, transferul și desfacerea contractului individual de muncă al personalului cu pregătire superioară din instituțiile de medicină legală se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului superior de medicină legală. Capitolul II Organizarea și
ORDONANŢĂ nr. 1 din 20 ianuarie 2000 (*actualizată*) (**republicată**) privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126688_a_128017]
-
reputatul psiholog britanic H. Tajfel pleda în Experiment in a Vacuum (1972) pentru luarea în considerare, în cadrul demersurilor experimentale, a determinărilor culturale, fără de care relevanța conceptuală și metodologică a concluziilor se anulează, așezîndu-le într-un vacuum semantic. Totodată, obsesia etnocentrică recuzată de Tajfel se impune abandonată, căci autenticitatea cunoașterii nu se datorează unei anumite "paternități exclusiviste" a concluziilor cercetărilor, ci luării în considerare a determinărilor contextuale multiple și a perspectivelor culturale diverse în înțelegerea fenomenelor psihosociale. Tendința care evidențiază prevalența proiecției
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Societățile cu scoruri mari la această dimensiune culturală sintetică încurajează strategii socializatoare bazate pe deferență și respect față de autoritate, formulînd standarde "absolute" care să mențină și să consolideze valorile familiale, resping divorțul ca formă de soluționare a diferendelor în cuplu, recuză radical avortul, eutanasia și suicidul. Asemenea societăți au un nivel ridicat asumat al mîndriei de a aparține unei anumite comunități etno-naționale și construiesc generalizat atitudini sociale puternic etnocentrice și naționaliste. Dimpotrivă, societățile care favorizează valorile rațional-seculare manifestă pe tot acest
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
diviziune a muncii. În funcție de această diviziune a muncii, fiecare percepe și ierarhizează obiectivele pornind de la poziția sa în structură. Apoi, ne aflăm într-un univers de resurse limitate, iar diferitele grupuri sunt în competiție pentru distribuția acestor resurse. Analiza strategică recuză și concepția pasivă despre comportamentul indivizilor. Salariatul nu este în situație de dependență, iar comportamentul lui nu este determinat în mod mecanic de context. El nu este o rotiță aservită organizației. "Nu doar că oamenii nu se adaptează pasiv la
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
7 august 2006. Procedura de soluționare în cursul judecății Articolul 52 (1) Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședința secretă, fără participarea celui ce declară că se abține sau care este recuzat. ... (2) Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se gaseste necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 29 iulie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106247_a_107576]
-
termen de 3 zile de la luarea la cunoștință despre această. ... (4) Tribunalul arbitral, în noua compunere, poate dispune, după ascultarea părților, în măsura necesară, reluarea dezbaterilor din ședințele anterioare modificării componenței sale. ... Articolul 21 (1) Arbitrul sau supraarbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independența și imparțialitatea să. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute de lege pentru recuzarea judecătorilor. ... (2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite după numire. ... Articolul 22 (1
REGULAMENTUL Nr. 3/1999 DE PROCEDURA al Camerei Arbitrale a Bursei de Valori Bucureşti şi al Camerei Arbitrale a Pieţei RASDAQ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124710_a_126039]