1,378 matches
-
romantice. Neîncorsetată de canoanele clasice, abundă în asocieri și episoade aparent fără legătură strictă între ele, personajul se deplasează în mai multe locuri și acționează adesea după propria imaginație și logică. Ca majoritatea poeților romantici, SÓowacki recurge din plin la recuzita tradiției și a gândirii populare. O dovadă elocventă în acest sens o constituie Pregătirea, un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar și maestru al unui
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
avea un rol secundar în serialul în care acesta apare alături de Ilarion Ciobanu (Roman). Urmează, pentru Sergiu Nicolaescu, o perioadă profesională prolifică, între anii 1970-1980, timp în care a înființat prima școală de cascadori din România și o alta de recuzită. E o perioadă în care realizează cam două filme și jumătate pe an, documentându-se, în paralel, pentru alte proiecte. Filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde peste 60 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt "Dacii" (1966), "Mihai Viteazul" (1970
Cariera lui Sergiu Nicolaescu - regizor, scenarist, actor și o colecție de 60 de filme by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/65226_a_66551]
-
Împăturit de cel mai blînd seraf, / O, prin unghere îngerii fac liberi / Deschideri moi de aripi și închideri,/ Pentru-adorare, din uleiuri scoși, / Pe crucea geamurilor zac Hristoși" (În magazie). Amoral și impiu, poetul se slujește de îngeri ca de o recuzită a afectării unui serafism salutar. Dar nu e vorba decît de o altă poză pe care bardul asentimental (doar senzual și imaginativ) o montează spre a-și popula "transcendența goală" (aici se potrivește de minune sintagma lui Hugo Friedrich): "O
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
începutul secolului al XX-lea. În prezent, muzeul deține și colecții de arheologie - ceramică, piese litice, metalice și osteologice provenite din săpăturile sistematice efectuate în zona Hunedoarei, acoperind cronologic perioadele istorice din paleolitic și până în evul mediu; etnografie - piese și recuzită din portul pădurenesc, unelte specifice acestei zone; artă decorativă - piese de mobilier sculptat, lăzi de breaslă, farfurii din ceramică și metal, icoane pe lemn și sticlă, tablouri pe pânză, statui din lemn; numismatică - monede din secolele XVI - XIX; tehnică militară
Ce castel din România se află în top "10 castele de poveste" din lume by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63923_a_65248]
-
se prezintă pe sine în fața unei autorități care-l depășește, este ultima sfidare pe care Țarul o aruncă lui Dumnezeu, aceea de a decide moartea oricui. În principiu, am o rezervă pentru un anumit tip de film istoric care reconstruiește recuzita unei epoci fără a accesa spiritul ei, gen Troia (2004) al lui Wolfgang Petersen. Deși foarte atent la detaliile care configurează tabloul de gen al vieții rusești de la 1560, Pavel Lungin reușește să investigheze ecuația umană a unor personalități care
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
altor sfinți) și circulând în literatura creștină anterioară: desfrânata pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și moral creștin, într-un „scenariu" care - cum cu îndreptățire observă autorul -repetă, de fapt, cu o altă recuzită, specifică epocii patristice târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III-lea, inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
ca un gest spontan de refuz al trasnformării sale într-un obiect de studiu, un gest de demnitate umană care ar fi fost tolerat oriunde altundeva. Continuarea cu tânărul deținut ținând un ciob îndreptat spre gâtul Adei pare împrumutată din recuzita unui film de acțiune care distorsionează absurd cu cererile perfect legitime formulate de tânăr: o întrevedere cu mama lui de la care obține jurământul că fratele lui va rămâne în țară și o mașină pentru a o scoate pe fată la
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
omul simplu de odinioară și ca săracul cel bătrân, atunci când și fiindcă e „sătul de viață”. Doldora de „știință” ori de „știre”, se recunoaște incapabil să mai vibreze la măreții. În ultimul deceniu, gândul morții intră în scenă cu toată recuzita sa sfidătoare. Obsedat, la modul depresiv și haotic, de viitor, de un viitor pe care nimeni nu îl mai promite, nu îl mai descrie și nu-l mai anunță decât, când și când, în scenarii apocaliptice reluate periodic, poetul recuperează
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
trece moartea / cu nasul lung și tocit la vârf”. La Ana Dragu, „servicii funerare non-stop / niciodată nu va fi îndeajuns de multă dragoste / să țină moartea departe”. 5. Situareaumăr la umăr, în proximitate - o moarte a celuilalt dezbrăcată de toată recuzita romantică, într-o teribilă suprapunere cu propria ființă. Literatura ivită din experiența morții Mamei e cea mai concretă reprezentare a finitudinii. Mama fiind consubstanțială fiului („Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu...” - Lucian Blaga), experiența morții e directă, aproape pe
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe panta tragicului, dar
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
sângeros război cu Rusia, cel mai recent volum de proză scurtă a scriitorului, par niște ciorne puse la păstrare pentru o construcție mai amplă. Începuturi șovăitoare, intrigi deturnate, finaluri lăsate în coadă de pește sau de-a dreptul pripite alcătuiesc recuzita prozei lui Liviu Antonesei. Tehnici, la rigoare, postmoderne, așa cum observă Andrei Bodiu pe coperta a IV-a a cărții, însă departe de experimentalismul care-l făcea pe un Nedelciu să analizeze cu lupa relația aproape ermetică dintre realitate și ficțiune
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
se răstoarne la tot pasul. Fragil, firesc, de la sine, ca lumina, impus, ca taina. Nu se cade să-l tulburi, nu poți nici să-l prevezi, așa că bucuria nu poate fi decât efemeră. Și ciclică. Iar sfârșitul, senin. Cu altă recuzită și, oarecum, cu alt inventar tematic, poezia lui Blaga pare că reușește să se ferească, măcar în dimineața ei, de angoasele modernității. De fapt, teama care macină veacul se reflectă și se împrăștie, în versurile lui, ca lumina pe o
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
Alexandru Ecovoiu, ar fi avut toate datele pentru a scoate nițel cititorul român din imaginarul minimalist și mizerabilist al prozei ultimilor ani. Din lipsă de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă. Mai exact, După Sodoma e
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
distinctive ale unei vizualități asociate cu o conștiință modernă, care își asumă traumele însingurării contemporane. Deși ancorat în pictura naturalistă, Gabriel Giodea nu este interesat într-o redare fidelă a obiectului, ci mai curând urma acestuia ce aparține întotdeauna unei recuzite comune, banale: un suport de duș, un cofrag de sârmă, o conductă, un colț de tavan etc., servindu-i la o mai bună materializare a mesajului pe care vrea să-l transmită. Interesul pentru acest gen de obiecte atent căutate
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie spre alte accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o mică poveste cu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care preferă a fora în sine și a apela la o recuzită minimală, precum un pariu cu materia exploatată ostentativ economicos. Nimic teatral, gesticulant, clamoros în acest discurs ce decurge în surdină, propunîndu-și a rezona nu pe scenă sau în agora ci în intimitatea unor afinități de sensibilitate. Nu adeziunea furtunoasă, similipolitică
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
Caragiale, cealaltă despre viața din vremea lui. Prima ține de curiozitatea cercetătorului literar, cea de-a doua de curiozitatea mea omenească, de dorința de a ști adevărul și, poate, de nevoia romancierului de a trăi mai multe vieți deodată. Decorul, recuzita și titlurile aparțin secolului 19, iar personajele cărții sunt Presa și Caragiale (gazetar și scriitor). Ocolul lumii cu viteza gazetei [...] Presa dă dependență la fel ca orice drog și, după începuturi timide, ziarele își sporesc de la o zi la alta
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și mize inaccesibile unui imbold irațional
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
sunt cu totul inadecvate la obiect. Poezia lui Mircea Dinescu era cândva un plâns melodios. De curând, ea s-a transformat într-un joc de-a poezia, practicat cu grație. Cine o citește și constată că spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție de fapt n-o citește. Ce schimbare de situație! Dintr-un poet perfect inteligibil Mircea Dinescu se transformă tot mai mult într-un poet neînțeles.
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
voci, de Paul Cernat și de Daniel Cristea-Enache. Cel dintâi își contestă, de la o frază la alta, verdictele (p. 134), sugerând că „marii autori au legitimitate estetică nelimitată și intrinsecă” (p. 135). Adică atunci când scrie despre comics-uri împrumutându-le recuzita Thomas Pynchon e bun, pe câtă vreme comics-urile ca atare sunt, tocmai prin recuzită, rele. „Incoerența lasă loc arbitrarului logic.” (p. 135). Sunt cuvintele lui Ion Manolescu, nu ale mele. Argumentului suprem al celuilalt debater (conform căruia literatura care are parte
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
o frază la alta, verdictele (p. 134), sugerând că „marii autori au legitimitate estetică nelimitată și intrinsecă” (p. 135). Adică atunci când scrie despre comics-uri împrumutându-le recuzita Thomas Pynchon e bun, pe câtă vreme comics-urile ca atare sunt, tocmai prin recuzită, rele. „Incoerența lasă loc arbitrarului logic.” (p. 135). Sunt cuvintele lui Ion Manolescu, nu ale mele. Argumentului suprem al celuilalt debater (conform căruia literatura care are parte de popularitate e intrinsec viciată estetic), Ion Manolescu îi opune o utopie amuzantă
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
însuși al comunicării. La pupitrul dirijoral al O.N.R., Jin Wang a demonstrat că deține un control util al ansamblului, conferindu-i coerență pe relația solistorchestră. Însă realizarea celebrului poem al lui Richard Strauss, Till Eulenspiegel, a luminat mai mult recuzita sonoră, pitorescul de imagine apropiat de onomatopee, spre exemplu, și mai puțin sensul muzical atât de captivant al lucrării. Nu poți să nu recunoști, în debutul poemului, excelent formulat, celebrul solo al cornului care anunța o evoluție ulterioară cu totul
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
Se apropiau de mine, de cele mai multe ori o tânără domnișoară și îmi spuneau ”domnule ministru, de ce nu vreți să dialogați cu noi?”. Și cum o priveai și voiai să vorbești cu ea apăreau cinci flăcăi și cereau ”demisia, demisia”. Aveau recuzită cu chipul meu - Nu m-a avertizat nimeni. Nici nu sunt avertizat de regulă, sunt un om absolut normal. Mi se pare absolut normal ca într-o țară civilizată, un ministru al Educației sau a Culturii să nu fie atenționat
Daniel Barbu a povestit, la ”Subiectiv”, ce i-au făcut protestatarii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34652_a_35977]
-
mai îndrăznețe experiențe ale tinerilor din generația ’80. Unii dintre aceștia au luat act cu surprindere de trecutul dogmatic al mentorului lor. În perioada războiului de tranșee de până în 1964-65, sintagma „realism socialist”, constată Alex Goldiș, dispare „aproape complect din recuzita criticii“. Chiar și cei care o folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți aceștia, la alte convingeri. În esență felul lor de a vedea lumea, de a concepe literatura rămâne același, dar simt că a
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]