1,238 matches
-
Justificarea utilitaristă a pedepsei / 209 3.5.3. O posibilă conciliere între teoriile retributiviste și utilitariste / 216 Concluzii / 235 Bibliografie / 239 Indice de nume / 247 Indice de termeni / 251 Abstract / 257 Zusammenfassung / 263 Prefață Circumscrierea temei este rezultatul unei duble reducții: totalitatea sistemelor este redusă (prin decupaj) la sistemele normative, iar dintre sistemele normative sunt selectate două: cel moral și cel juridic. În orientarea lui de bază studiul este unul comparativ, urmărind într-o modalitate clasică similitudinile și diferențele dintre cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
clasic al temei (Morala și Dreptul) și a frecvenței cu care este abordată și de către juriști și de către eticieni, totuși zona de interferență a celor două domenii rămâne mai departe eterogenă și confuză (complicată). De aceea autoarea mai operează o reducție (în sensul husserlienei "puneri între paranteze") a celor două sfere, a celor doi termeni de bază. Pe baza unei bibliografii consistente și a unei analize riguroase a criteriilor (care atestă formația de jurist, dar și de logician a autoarei) se
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
orice, invocând principiul lui Anaxagoras după care "Toate sunt în toate", dar astfel de comparații nu sunt concludente. Trebuie identificată zona în care comparația devine semnificativă, zonă în care coexistă și asemănări esențiale, dar și diferențe specifice semnificative. Autoarea prin reducțiile menționate ajunge la delimitarea acestei zone. Ea poate fi reprezentată intuitiv prin patru cercuri ordonate pe orizontală și intersectate. Dintre cele trei zone de intersecție ale celor patru cercuri, două zone, cele exterioare, nu prezintă interes și rămâne de analizat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
luându-se ca reper semnificativ pentru specificitatea ei, numai normele morale. Criteriile de analiză sunt cinci: structura formală a normei, relația dintre trebuie și este, clasificarea normelor morale, trăsăturile specifice și sistemul normativ. În cazul dreptului se face o similară reducție a domeniului la normele juridice, acestea fiind analizate folosindu-se aceleași criterii. Abia după tratarea sistematică și autogenă a celor două sfere, după criterii similare, autoarea trece la relația lor reală, urmărind similitudinile, deosebirile și influențele reciproce. Ipoteza de bază
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
35. Vezi Ibidem, p. 76. 36. Vezi Ibidem, p. 88. 37. „... întreaga filosofie a naturii constă în reducerea unor forțe date, aparent diferite, la un număr mai mic de forțe și de capacități, care ajung pentru a explica acțiunea primelor, reducție care continuă însă numai până la forțele fundamentale, dincolo de care rațiunea noastră nu poate trece.” (Ibidem, p. 89.) 38 Vezi G. Buchdahl, „Kant’s «Special Metaphysicsă and the Metaphysical Foundations of Natural Science”, în G. Buchdahl, Kant and the Dynamics of
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Bernard d'Espagnet), "adică ceea ce se sustrage oricărei raționalizări" și care corespunde sacrului.323 Identificăm aici pasul decisiv al transdisciplinarității spre depășirea paradigmei moderniste și postmoderniste. Cestea din urmă încheie, din atare punct de vedere, preistoria modernistă a cunoașterii, ca reducție a lumii la un singur nivel al Realității. Când gândirea tradițională reducea lumea la un singur nivel, sprijinit, însă, ontologic, pe un monism divin, ea ajungea fie la o ruptură între sacru și profan, fie la panteism, fie la politeism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cauză) am mai întâlnit-o la Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism Eminescu-Nietzsche. Kundera transferă repetiția mută în coincidență, care e sporitoare de ființă în sensul lui Noica. Din această clipă el părăsește reducția postmodernistă în simulacre, adică în ceea ce postmodernii au numit parodia infinită a identicului până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel Foucault. Hazardul părăsește albia simulacrului-diferență și devine destin prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se forjează și un limbaj al pierderii, al retragerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
face cu un fenomen întru totul deosebit de procedeul prin care, de pildă, latinescul consobrinus verus "văr adevărat" a devenit cuvântul românesc văr2. Ambele cazuri implică o scurtare a mesajului, dar esența, rațiunile și consecințele lingvistice ale celor două tipuri de reducție sunt incomparabile. Pe de altă parte, nevoia unor distincții clare se simte nu numai în privința tipologiei fenomenelor de scurtare a învelișului sonor și / sau grafic al comunicării, al transmiterii mesajelor prin intermediul limbii, ci și relativ la terminologia folosită pentru desemnarea lor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
regulă, întărind ideea că noua formație este un cuvânt care și-a dobândit autonomia. De altfel, capacitatea condensării de a forma cuvinte noi este confirmată de T. Collet, care susține că există două categorii fundamentale de reducere a sintagmelor terminologice: reducția cu caracter lexical numită de unii "elipsă necontextuală", "elipsă neonimică" sau "elipsă lexicală" și reluarea anaforică, numită și "elipsă contextuală" (v. Collet, pp. 195-201). Autoarea teoriei nu ține seamă de faptul că există și elipse în care absența unor elemente
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
frazei. Ea se referă doar la nivelul textual, al contextului lingvistic, care poate condiționa sau nu apariția fenomenului, și relevă câteva caracteristici ale celor două categorii de omisiuni (pe care preferă să nu le numească "elipse", tocmai din cauza ambiguității termenului): * Reducția cu caracter lexical nu este legată de contextul lingvistic imediat și poate afecta durabil forma sintagmei, în timp ce reluarea anaforică este pur contextuală și constă în reducerea formei pline a sintagmei la nucleul său. * Reluarea anaforică are ca menire stabilirea legăturilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
poate afecta durabil forma sintagmei, în timp ce reluarea anaforică este pur contextuală și constă în reducerea formei pline a sintagmei la nucleul său. * Reluarea anaforică are ca menire stabilirea legăturilor dintre propozițiile textului, contribuind astfel la coeziunea și coerența textuală. Și reducția cu caracter lexical are, într-o oarecare măsură, acest rol de coeziune, la care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea variante susceptibile să devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
la coeziunea și coerența textuală. Și reducția cu caracter lexical are, într-o oarecare măsură, acest rol de coeziune, la care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea variante susceptibile să devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al sintagmei se perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al sintagmei se perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea obligatorie a nucleului. * Reducția cu caracter lexical antrenează existența mai multor semnificanți pentru același semnificat, iar reluarea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea obligatorie a nucleului. * Reducția cu caracter lexical antrenează existența mai multor semnificanți pentru același semnificat, iar reluarea anaforică pe aceea a mai multor semnificați pentru același semnificant. Autoarea relevă, așadar, cu justețe că între cele două categorii de reducere a sintagmelor la unul dintre
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dacă se află într-un context sau nu, ea este o variantă a grupului sintactic respectiv și se poate lexicaliza cu ușurință, eventual înlocuind etimonul sintagmatic. Reținem, de asemenea, ideea că numai condensarea (pe care autoarea o desemnează prin termenul "reducție cu caracter lexical") permite omiterea elementului determinat al sintagmei terminologice, pe când elipsa lexicală propriu-zisă (pe care o numește "reluare anaforică") nu poate elimina decât determinanții. * Putem stabili, așadar, că, pentru a identifica esența procedeului condensării, trebuie să eliminăm din discuție
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
roluri în urma izolării lor durabile din propoziții exclamative (Dați-mi ajutor!, Îți doresc să-ți fie (sau să ai) bună ziua!, Stați drepți!, Întoarceți-vă la dreapta!, Treci la muncă!, Să ai poftă bună! etc.), devenite prin condensare propoziții nominale; o reducție suplimentară are loc uneori în vorbirea colocvială, în saluturi ca rom. ' Neața!, Seara!, Bună! sau ca it. Sera! (< [Buona]sera!); locuțiuni și expresii fixe mai complexe de tipul așa ceva mai rar, cum să nu, da' de unde, n-ai decât, n-
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
condensări în procesul împrumutului lexical sunt, după cum se observă, oarecum diferite de cele care declanșează condensarea sintagmelor și compuselor proprii unei limbi, tipologia procedeului, a bazelor complexe și a rezultatelor sale este identică. În toate cazurile avem aceleași tipuri de reducții: structurile complexe originare se încadrează, de cele mai multe ori, în formula regent + determinant; regentul este substantiv, adjectiv sau verb, iar determinantul substantiv, adjectiv, numeral sau adverb; poate fi omis fie determinantul, fie elementul determinat; conversiunile produse ca efect al condensării și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în treacăt, pentru mai multă elocvență și explicitate suplimentară. Nu ar mai fi nevoie, în acest caz, de context, de antecedente ale discursului pentru ca termenul simplu să fie înțeles, la început cel puțin de către specialiști. Ne-am afla în fața unei reducții cu caracter lexical, adică a unei condensări lexico-semantice, iar cei doi termeni, cel complex și cel simplu, ar fi concurenți o vreme, ultimul având șanse mai mari să se impună și să fie larg acceptat în terminologia lingvistică cu sensul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ales oarecum artificial (dar cel mai la îndemână, deoarece referentul constituie chiar subiectul studiului nostru), surprinde mecanismul prin care un termen complex este redus la unul simplu. El ne arată și că limita dintre reluările anaforice la nivel sintagmatic și reducțiile cu caracter lexical nu este atât de drastică precum o susține Collet, pp. 195-198. Primele, strict dependente de contextul lingvistic, pot ajunge, în anumite condiții, la o etapă superioară, în care trec în categoria reducțiilor cu caracter lexical, devin autonome
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
anaforice la nivel sintagmatic și reducțiile cu caracter lexical nu este atât de drastică precum o susține Collet, pp. 195-198. Primele, strict dependente de contextul lingvistic, pot ajunge, în anumite condiții, la o etapă superioară, în care trec în categoria reducțiilor cu caracter lexical, devin autonome, eventual condiționate doar deictic, se rup de conținutul discursului și, în final, se lexicalizează cu sensul termenului complex. De asemenea, exemplul pe care l-am dat aparține unui tip de condensare mai rar întâlnit, de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
evoluțiile de acest fel sunt și mai evidente în cazurile de condensare la determinanți (modificatori), fie ei elemente de compunere, substantive sau adjective; în cazul acestora din urmă, condensarea se realizează concomitent cu schimbarea valorii lexico-gramaticale. Și mai complexe sunt reducțiile aplicate concomitent cu derivarea și uneori cu compunerea, dar situația nu trebuie să intrige, de vreme ce oricare dintre procedeele de formare a cuvintelor poate fi combinat cu un altul. Un aspect care pare să complice natura procedeului este că el se
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1979, p. 277; Suzanne Eggins, An Introduction to Systemic Functional Linguistics, London, Pinter Publishers, 1994, p. 152; The Encyclopedia of Language & Linguistics, Oxford, Pergamon Press, 1994, s.v. (unde elipsa este identificată cu abrevierea, contracția și reducția); Encyclopedia of Rhetoric and Composition, New York, Garland Publishing, Inc., 1996, s.v.; Geoffrey Finch, Linguistic Terms and Concepts, New York, St. Martin's Press, 2000, p. 203; M.A.K. Halliday & Rukaiya Hasan, Cohesion in English, London, Longman, 1976, p. 142 ș
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fost reprodusă și întărită de sistemul educațional din care comunitatea, ca structură naturală, a fost exclusă, locul ei fiind luat de o masă de interese și practici periferice care au perpetuat mitul școlii bune prin ea însăși și, în consecință, reducția educației la învățământ. Pe de altă parte, tentația "formelor de import fără asumarea fondului, și în consecință și a responsabilității, contribuie la perpetuarea patternurilor deficitare, la fragmentarea și blocarea reformelor educaționale pe termen lung. Așa cum au subliniat numeroși autori (Ball
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
frecventează pe primii, dar nu au luat parte la discuțiile precedente. Zvonurile, studiate de Allport și Postman, Bartlett, Kapferer, E. Morin, Renard sau Rouquette, sînt un bun exemplu al acestor transformări de imagini și idei colective într-o suită de reducții, evidențieri și asimilări. 2. De ce credem în zvonuri? Primul motiv pentru care se acordă încredere zvonurilor este legat de credibilitatea sursei care le transmite (prieten, leader, jurnalist cunoscut sau martor care l-a văzut pe primul observator al unui fapt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]