KorAP: Find »[drukola/base=referențial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...36 >

891 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

76) Și eu, dar mai ales tu ai primit recenzii foarte bune din partea criticilor. Substantivul subsemnatul se asociază referențial cu persoana I, datorită contextelor în care e folosit (cereri, adrese oficiale). În (77), acordul la persoana I, numărul plural (acord referențial) este obligatoriu: (77) a. Subsemnatul și soția am fost primiți în audiență. b. *Subsemnatul și soția au fost primiți în audiență. Substantivul subsemnatul este unul dintre acele foarte puține substantive care prezintă o neconcordanță între formă și conținut în ceea ce privește categoria

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
puține substantive care prezintă o neconcordanță între formă și conținut în ceea ce privește categoria persoanei. Substantivele nu au trăsătura persoanei (verbul acordându-se la persoana a III-a, care este persoana nemarcată), însă subsemnatul, referindu-se la persoana locutorului, are o trăsătură referențială de persoană (persoana I), pusă în evidență de acord: (78) a. Subsemnatul..., domiciliat în... [...] îmi iau angajamentul de a plăti contravaloarea în lei a sumei de... (www.perfmed.ro) b. Având în vedere faptul că timp de mai bine de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
își trimit bilețele unul celuilalt / *una celuilalt / *unul celeilalte în timpul orei. Pe baza generalizării (i) de mai sus, ajungem la ipoteza referitoare la trăsăturile sintagmei coordonate: (ii) Sintagma coordonată nu are trăsături de gen de tip formal, ci de tip referențial, semantic. 2.1.3.2. Conjuncții au trăsătura [+Animat], respectiv [-Animat] Conform gramaticilor (GALR, II: 364, Avram, 2001: 344), genul care se impune prin acord este cel al conjunctului cu trăsătura [+Animat]. Rezultatele chestionarului pe care l-am efectuat arată

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu negația, cei doi conjuncți participă solidar la eveniment (mai bine spus, nu participă...). În (111)a, conjuncții (nu) participă individual la eveniment. Adverbul nici nu poate interveni între substantivele coordonate care formeză un bloc semantic (nu poate "sparge" unitatea referențială a acestora): (112) a. Nici punctul și virgula nu ar fi trebuit să stea aici, ci la sfârșitul frazei. b. *Nici punctul și nici virgula nu ar fi trebuit să stea aici, ci la sfârșitul frazei. Atât N1, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La o primă vedere, pare ușor de făcut legătura între

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La o primă vedere, pare ușor de făcut legătura între cele trei tipuri de structuri juxtapuse de mai sus și relațiile de coordonare și cea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
face la singular sunt diverse, unele fiind de natură semantică. În general, se oferă explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și mașina vechi) Se pune întrebarea de ce nu sunt gramaticale structurile cu articol la plural (vechile casă și mașină), de vreme ce sintagma coordonată denotă doi referenți. Explicația ar fi că trăsătura de plural a sintagmei coordonate nu este formală, morfosintactică, ci referențială, iar articolul definit se acordă morfosintactic. Dacă sintagma coordonată nu are o trăsătură de număr formală, se explică imposibilitatea acordului la plural al articolului. Prin urmare, mai rămân două posibilități de exprimare: acord cu cel mai apropiat conjunct sau repetarea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de compunere a genului sunt valabile doar în condițiile acordului la plural. (ii) Acordul în gen și acordul în număr sunt solidare. Nu se poate ca acordul în număr să fie de tip morfosintactic, iar acordul în gen, de tip referențial. Această solidaritate este legată de sincretismul mărcilor morfologice de gen și număr (desinența -ă din fată exprimă simultan genul și numărul, la fel ca desinența -uri din garduri etc.). (iii) Sintagma coordonată în ansamblu nu are o trăsătură formală de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
iii) Sintagma coordonată în ansamblu nu are o trăsătură formală de gen a sintagmei coordonate 136, care să fie disponibilă pentru acordul formal, ce caracterizează articolul și adjectivul. Având în vedere că articolul nu poate realiza un acord de tip referențial și că sintagma coordonată nu are trăsături formale, singurele posibilități de exprimare rămân: (a) acordul doar cu cel mai apropiat conjunct, urmând ca la nivelul interpretativ să fie refăcută unitatea sintagmei coordonate (unitate "ruptă" de acordul doar cu un conjunct

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
bireferențială d. o linie de pauză și un punct și virgulă - doi referenți Spre deosebire de română, în engleză sintagmele precum cea din (200) sunt posibile, cu lectură bireferențială. Astfel de sintagme impun verbului acord la plural, acordul verbului fiind de tip referențial: (200) a boy and girl (apud Holloway King și Dalrymple, 2004: 69) În română, exemplele cu lectură monoreferențială sunt ușor de format când nominalele coordonate sunt de același gen. Pentru referenți [+Animat], acest lucru este ușor de realizat, alegerea nominalelor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
203) a. vechea casă și mașină - lectură bireferențială a'. *o veche casă și mașină - lectură bireferențială b. colegul și prietenul Ion - lectură monoreferențială b'. un coleg și prieten pe nume Ion - lectură monoreferențială Această asimetrie (diferență) se explică prin rolul referențial diferit al celor două articole, precum și prin caracterul lor afixal vs independent. Utilizarea articolului indefinit este strâns corelată cu numărul de referenți, spre deosebire de cea a articolului definit. Sintagmele coordonate cu lectură monoreferențială ne pot ajuta să urmărim aspectele legate de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pentru situația în care genul termenului mai apropiat de demonstrativ coincide cu cel al demonstrativului: (214) a. acești băieți și fete146 - vs: b. *acești fete și băieți. Dacă unul dintre termenii coordonați prezintă o neconcordanță între genul formal și genul referențial, acordul adjectival se face întotdeauna în funcție de genul formal al termenilor coordonați (spre deosebire de acordul predicativ): (215) a. aceste ordonanțe și santinele b. *acești ordonanțe și santinele. De asemenea, regula (ii) este valabilă dacă genul termenului mai apropiat de demonstrativ coincide cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se repetă demonstrativul: (220) a. acest băiat și această fată b. acești băieți și această fată. Urmărind exemplele de mai sus, observăm că în limba română, posibilitățile de acord ale determinantului demonstrativ sunt foarte limitate: este respins acordul de tip referențial, semantic (*acești băiat și fată), iar acordul cu cel mai apropiat conjunct nu este acceptat de toți vorbitorii (?aceste fete și băieți). Imposibilitatea acordului la singular în română derivă din valoarea referențială a determinantului: numărul determinantului trebuie să reflecte numărul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt foarte limitate: este respins acordul de tip referențial, semantic (*acești băiat și fată), iar acordul cu cel mai apropiat conjunct nu este acceptat de toți vorbitorii (?aceste fete și băieți). Imposibilitatea acordului la singular în română derivă din valoarea referențială a determinantului: numărul determinantului trebuie să reflecte numărul referenților. De aceea, pentru lectura non-colectivă este respins acordul la singular (el fiind posibil pentru lectura monoreferențială). Pe de altă parte, este respins și acordul la plural (*acești băiat și fată148), pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
termen coordonat și demonstrativ este constrânsă de aceleași restricții, de vreme ce unii vorbitori simt că în acești munți și văi, demonstrativul se referă doar la primul termen coordonat. Singularul (*acest băiat și fată) este respins din cauza nepotrivirii dintre demonstrativ și trăsătura referențială [+plural] a sintagmei coordonate. Pluralul este respins pentru că sintagma coordonată nu are trăsătura formală [+plural], obținută prin "compunerea" trăsăturilor nominalelor componente. În ce privește acordul în gen, exemple ca ??aceste fete și băieți sunt respinse deoarece femininul plural nu se poate extinde

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
M = 6. Sintagma coordonată nu are trăsături de gen și număr de tip formal, prin urmare, adjectivul nu se poate acorda pe baza acestui tip de trăsături. Singurele posibilități de exprimare rămân acordul cu ultimul conjunct sau acordul de tip referențial. Acordul referențial ne oferă indicii asupra trăsăturilor semantice ale sintagmei coordonate. După cum se poate observa, acordul la masculin este predominant doar dacă substantivul masculin este la plural și este mai apropiat de adjectiv. În celelalte situații, acordul se face la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Sintagma coordonată nu are trăsături de gen și număr de tip formal, prin urmare, adjectivul nu se poate acorda pe baza acestui tip de trăsături. Singurele posibilități de exprimare rămân acordul cu ultimul conjunct sau acordul de tip referențial. Acordul referențial ne oferă indicii asupra trăsăturilor semantice ale sintagmei coordonate. După cum se poate observa, acordul la masculin este predominant doar dacă substantivul masculin este la plural și este mai apropiat de adjectiv. În celelalte situații, acordul se face la feminin (cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
coordonate s-au combinat cu determinantul potrivit ([băiatul și fata] aceștia). Din acest motiv, substantivele fiind deja introduse referențial în discurs, demonstrativul se poate acorda referențial, la plural, indiferent de numărul conjuncților (băiatul și câinele aceștia). Acest acord, de tip referențial, al demonstrativului postpus ar putea constitui un argument în favoarea interpretării sale ca un pronume, nu ca un adjectiv (vezi și similiaritatea cu formele pronominale, având particula finală -a). Nu este un argument foarte puternic, de vreme ce și adjectivul propriu-zis se acordă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este comparabilă cu cea de la genitiv: (246) camionul și autoturismul firmei - nici aici nu există o marcă pentru a arăta că genitivul are ca domeniu semantic ambele substantive, fiind posibile două lecturi. Prin urmare, posesivul nu admite acordul de tip referențial (la plural, cu alegerea genului pe baze semantice). Pentru a explica acest lucru, se pot propune două ipoteze: (i) posesivul are nevoie de articol ca să fie legitimat, articol care să fie de același gen și număr (ex. unchii mei și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
caz, subiectul este deopotrivă Temă și Agent ai procesului. (A. Șovar, Comitativul, în vol. Studii de gramatică, EUB, 2009). (ii) O altă ipoteză care ar putea explica imposibilitatea acordului la plural este legată de faptul că posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
tu înșine / însene b. tu și Ion înșivă c. eu și Maria înșine / însene etc. Exemplele de mai sus arată că însuși se acordă conform trăsăturilor referențiale. La fel ca la posesiv, trăsătura de persoană a lui însuși este inerentă, referențială. În GALR (I: 220), se arată că "rolul acordului [formelor de întărire] nu este însă de marcare a coeziunii în cadrul grupului sintactic, ci de marcare a relației anaforice dintre forma de întărire și antecedent/subsecvent, contribuind la identificarea semantico-referențială a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt semnate de Mihai Manolescu (TVR Cultural, 7.IX.2008) - corect: ale cărei regie și scenariu (pronumele semiindependent al este coreferent cu sintagma coordonată). În coordonare, al poate avea o formă diferită de număr de antecedentul său, în funcție de valoarea sa referențială (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). În registrul oral, prin interpretarea greșită a valorii referențiale a lui al, se produce dezacordul acestuia: (20) trupurile președintelui Lech Kaczyński și a Mariei Kaczyńska (Antena 1, 17.IV.2010) - corect: trupurile președintelui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
relativ care Pronumele relativ care marchează genul și numărul la cazurile genitiv și dativ, având forme distincte pentru feminin, singular (căreia), masculin, singular (căruia) și plural, feminin sau masculin (cărora). El se acordă în gen și în număr cu antecedentul referențial, care poate fi la distanță destul de mare în text (profesorul de limba engleză căruia i-am trimis referatul; un profesor de limba engleză a cărui carte am cumpărat-o). În limba vorbită (și în limbajul popular), dezacordul în gen este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]