1,737 matches
-
mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului este cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie aceasta formula autentic magică? Un punct esențial: sunt fericit? With a little bit of luck, pentru a cita un celebru refren din My fair lady, unul din musical-urile mele preferate, cu un pic de noroc și entuziasm se poate trăi fără îndoială mai bine decât cu o cultură a pesimismului. Nu ar trebui oare astăzi să cultivăm mai mult "optimismul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și cu frecventarea galerelor (ca osândit), s-a dovedit a nu fi deloc un ranchiunos. Ăsta era unul din talentele lui Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot aia, zise. Iar pe colegul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei mai cruzi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât de mult, tiruri-ta-ta, pe când pe un ton calm, rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mi-am domolit nerăbdarea și am rămas nemișcat, cu toate simțurile la pândă. După câtva timp s-a mișcat din nou, și În momentul acela mi-a parvenit, din partea opusă a micii piațete, un fluierat slab părând un semnal: un refren care suna a tiruri-ta-ta. Când l-am auzit, mi-a Înghețat sângele În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat, să nu fie spânzurat, zicea refrenul popular -, iar Rodrigo Calderón, un alt personaj proeminent al domniei anterioare, fusese executat În piața mare. Nimeni nu mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot și ambițios, În țelul lui de a controla principalele resorturi ale celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în lift, îi reușește regizorului care știe să dozeze tensiunea, știe să-i imprime un ritm, dar să-l și dinamiteze cînd este nevoie într-o explozie răvășitoare de disperare. Imaginea celor doi sărind și urlînd cu fețele descompuse devine "refrenul" vizual al filmului, imagine extrasă oricărui cronometraj rațional. Nu impresionează atît momentul în care Ea îi potolește setea cu propria urină și nici momentul în care El se cacă într-o pungă, Ea ținîndu-se de nas, ci tocmai acea acalmie
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
Până la proba de foc a absolvenților claselor a XII-a au mai rămas puține zile, iar elevii au compus deja și imnul BAC-ului de anul acesta. Imnul, este parodiat după melodia ” Cele două cuvinte” a celor de la Taxi, iar refrenul sună cam așa: "Mai e putin și vine bacu Încă puțin Și-am dat de dracu Dacă nu-l iau sigur ajung la sapă Mai bine zic hai să trecem la treabă”
Imnul BAC-ului 2013 a apărut. Ascultă-l aici by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78597_a_79922]
-
să vadă ce ar putea să "pice". Limbajul lor e plin de imprecații, pe care le rostesc cu făloșenie. Umblă cu CD-player-e din care se revarsă atotstăpânitoarele manele, care îmi fac pe loc pielea de găină. Ascultă și îngână extaziați refrenele stupide, dând sonorul la maxim, cu nestăvilită generozitate. Șoferul de autobuz oprește la ultima stație cu un scrâșnet asurzitor de frâne. Mi-aduc aminte că, de fapt, așa a mers tot drumul. Punea frâne neașteptate, vocifera și înjura ca la
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
decât să inventeze călimările și cum s-ar putea aduna aceste urme ale penelor ori condeielor și duce înapoi, în măduva creionului ori în recipientul pentru lichidul negru sau violet. Deja acest "ne-a mai rămas decât" se vehiculează ca refren prin presă ori la televizor. Se spune astfel că "ne-a mai rămas decât să descifrăm acest scris". Ce înseamnă acest "să descifrăm", nu cumva ne jucăm cu vorbele? Este vorba de a-l edita pe Eminescu, nu de a
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
tablete și altele) ar putea da lovitura în viitorul apropiat, tranzacțiile prin aceste modalități de plată urmând a se tripla până în 2015, ajungând la 670 de miliarde de dolari. Tehnologia se cheamă NFC, sau Near Field Communication și a inspirat refrenul de mai sus, unul dintre cele mai apetisante din câte pot fi auzite în cyber - spațiu, chiar și în această perioadă de mari turbulențe ale piețelor financiare și nu numai. Un studiu Juniper Research a stabilit că valoarea totală a
NFC, tehnologia care va arunca în uitare cardurile de plată () [Corola-journal/Journalistic/68712_a_70037]
-
sicriu. Sokurov surprinde cu o sensibilitate pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt regizor această fragilitate a clipei dinaintea unei inefabile despărțiri; mamă și fiu visează aceleași vise, cuvintele unuia le continuă pe ale celuilalt ca în refrenul unui cântec, oprindu-se uneori pe câte o notă distinctă, cum este cea dată de cuvântul „împreună". Cei doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
da startul conversațiilor pe durata campaniei prin sticlele și dozele Coca-Cola personalizate. Acestea vor purta pe etichetă mesajul unora dintre cele mai cunoscute melodii locale și internaționale, alese în urma unui parteneriat cu casa de producție Universal Music. Playlistul variază de la refrene clasice precum "The greatest day" sau "Don't you forget about me", la titluri de top, așa cum sunt "Don't cha", "Hey Brother" sau "Love is the way". Pe lângă versuri, dozele și sticlele de 250 și 500 ml de Coca-Cola
Coca-Cola a lansat campania: ”Spune-i cu o Coca-Cola și un cântec!" by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79121_a_80446]
-
P. P. Panaitescu, Valentin Gr. Chelaru, Hr. Vakarelski, Ovid Densusianu. Acesta din urmă a remarcat că "bibliografia, foarte bogată, mai ales pentru slavi, putea fi totuși dusă mai departe", că trebuia să se folosească și colindele din reviste, că originea refrenului "Florile dalbe" "e lăsată însă nelămurită". "Din punct de vedere filologic - scrie Densusianu - slavul koleda e explicat ca provenind din latinescul calandae prin intermediar românesc, călendă, ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastră dialectală corindă nu poate fi
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
recitat, la rugămintea mea, Ballade vom Radieschen și o pastorală cu titlu grecesc (gen Psyche pe nor privind amorașii) cu text din silabe inventate, din care mai ales un agne-agne-agne-agne urmat de strănut ne-a făcut să râdem cu lacrimi (refren fiind și acel agne-agne și strănutul). Eram cu toții de acord că a încerca să unești deliberat muzica și poezia e o tentativă disperată și inutilă, că uneori poezia recitată nu are valoare când o vezi scrisă și invers. Criteriile lecturii
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
uliți/ Unde-am fost prietenul mic al țărînii din sat", versurile din dedicația lui Blaga către Pillat, pe care nu întîmplător le citez - Dor de Cluj, Dor de Blaga e, ca nicăieri altundeva, imn de catedră universitară... - însoțesc, ca un refren nespus, rîndurile scrise în cadența pașilor pe piatră. Nu știu de cîtă vreme n-am mai văzut, în anii cînd toți fotografiem, mai bine sau mai rău, perspective, înălțimi, pavajul unei străzi tras în poză. E, îngustîndu-se spre infinit, strada
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
aceleași dintotdeauna. Oare să fi aflat poetul optzecist puterea de a opri timpul? Poezia lui Marius Oprea are muzicalitatea visării și a curgerii apelor. În America! America! întâlnim adeseori imagini cu o sonoritate palpabilă, care se repetă simbolic. Un asemenea refren este "clipa ce vine va fi rază în râu". Repetat pe tot parcursul cărții, refrenul induce acea senzație hibridă pe care o avem în prezența amestecului luminii cu apa și care naște o substanță din altă lume și din alt
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
Marius Oprea are muzicalitatea visării și a curgerii apelor. În America! America! întâlnim adeseori imagini cu o sonoritate palpabilă, care se repetă simbolic. Un asemenea refren este "clipa ce vine va fi rază în râu". Repetat pe tot parcursul cărții, refrenul induce acea senzație hibridă pe care o avem în prezența amestecului luminii cu apa și care naște o substanță din altă lume și din alt timp, cu ușurătatea luminii și greutatea apei. Puterea se află în celălalt talger, în balanță
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
acum? Ce face vântul?' Nimic, din nou, nimic Nu Știi nimic? Nu vezi nimic? Nu-ți amintești Nimic? Ba mi-amintesc Acelea-s perlele ce i-au fost ochi Ești viu sau nu? Nu ai nimic în cap?' Dar OOOO refrenul ăla shakespe-erian E-așa de elegant Așa inteligent Ce să fac acum? Ce să fac? O să ies așa cum sunt și-o să merg pe stradă Cu părul despletit, așa. Ce o să facem mâine? Ce o să facem pân' la urmă?' Apa caldă
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
că Morcheeba poate să sune la fel de bine în concert, ca și în albumele înregistrate în studiou. Bonus: zâmbetul și plăcerea de a interacționa cu cei veniți să-i vadă. Provocat de Skye Edwards, publicul a cântat, alături de cei de pe scenă, refrenul de la Beat of the Drum (de pe albumul „Blood like Lemonade”). Ba chiar vreo doi norocoși au fost „cinstiți“ cu tequila și cu whiskey. Iar mulțimea din sală a avut parte de o experiență pe care și-ar dori să o
Concertul Morcheeba de la Sala Palatului, o lecţie de muzică primită cu ovaţii - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/71100_a_72425]
-
napolitane) nu este (cum îl indică Al. Graur, și după el toate dicționarele noastre), ci Tiritomba. Modificarea fonetica s-a petrecut foarte ușor, fie prin simpla asimilare consonantica, fie, mai probabil, prin etimologie populară (cuvântul fiind apropiat de bombă). În refrenul melodiei napolitane, termenul tiritomba apare repetat de mai multe ori ("Tiritomba, tiritomba, tiritomba all'aria va..."). În traducerile din dialect în italiană standard (cel puțin în cele disponibile pe internet), cuvantul este păstrat ca atare - nici tradus, nici explicat. În
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
ale combatanților în înfruntarea care va urma. Câți dintre spectatorii prezenți la un meci de fotbal sunt atenți la asemenea detalii, fără de care spectacolul nu este însă complet: Se cântă imnurile. Cel brazilian pare compus de Rossini. Stadionul întreg preia refrenul, mai ales la un pasaj cromatic, care te invită să participi la entuziasmul popular. Simt și eu nevoia să reiau refrenul. E un moment extraordinar, care face ca gândul să zboare, asemenea porumbeilor, mult în afara stadionului.../ O scurtă pauză, în
La curtea Regelui Fotbal by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7339_a_8664]