1,553 matches
-
nava cu care se întorsese pe Pămînt, dar nu spuse decît atît: ― Continuă. Cadron era emoționat la culme: ― Am primit de la ea o ofertă absolut remarcabilă: Recunoașterea Arsenalelor și participare la guvern. Este o capitulare splendidă. ― Și bineînțeles că voi refuzați. ― Cum? întrebă Cadron, și imaginea lui se holbă speriată. ― Nu cumva vrei să spui că are de gînd Consiliul să ia în considerație posibilitatea unei acceptări? Nu se poate să nu vă dați seama că niciodată nu va exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate mă opresc, automat, spre a admira vitrina în care se află un modest anunț : „Aici puteți găsi albumele Tintin”. Socialismul real a trecut, lăsând în urma sa mireasma unui timp al miracolului refuzat. Oricât de șocantă ar părea această aserțiune unui public educat să privească cu dispreț savant cultura populară, personajul lui Hergé este una dintre efigiile secolului XX. Alături de Charlot sau de Mickey Mouse, el întruchipează vitalitatea visului, rebeliunii, inocenței și energiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Africa de Est, hrănit din moarte și sânge. Răzbunarea asasinării lui Slütter este, pentru Corto, rațiunea din spatele unei alte misiuni enigmatice. Și de această dată, departe de Cush și de ținutul Danakil, Corto este inițiatul ce are acces la tainele refuzate celorlalți. Adevărații oameni-leopard ies din umbră, pentru a veghea asupra sa. Oamenii-leopard sunt, ca și Shamael, depozitarii înțelepciunii și vrăjilor pe care stăpânirea europeană nu le poate înțelege, orbită fiind de conștiința datoriei sale imperiale. Oamenii-leopard sunt custozii tradiției pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din Cafarba-rucha, care trebuie să admiteți că-i un nume de toată frumusețea, Anti-iudaici, diavolul se identifică cu Sabaoth, dumnezeul iudeilor, care trăiește În al șaptelea cer. Pentru a ajunge la Marea Mamă a Luminii În al optulea cer, trebuie refuzate și Sabaoth, și botezul. Ce ziceți?“ „Să le refuzăm“, zise Belbo. „Dar arhonticii Încă sunt niște copii de treabă. În secolul al V-lea apar messalienii, care, Între altele, vor supraviețui În Tracia până În secolul al XI-lea. Messalienii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să aibă trompeta lui; o caută de nenumărate ori În Încercarea narativă repetată, căci, nu-i așa, găsirea expresiei celei mai exacte (accesul la scriitura refuzată) ar putea duce la vindecarea de orice complex. Jacopo Belbo moare fiind convins de impotența sa În ordinea creativități autentice. El e conștient că aceasta este singura vindecare a eului său nerealizat: să se muleze pe acea absență tragică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și mîzgălici. Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958 Comarnescu, Petru, Pagini de jurnal, vol. II, 1948-1961, ediție îngrijită de Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, prefață de Acad. Dan Grigorescu, Editura Noul Orfeu, Colecția „Destine refuzate”, București, 2003 Cruceanu, Mihail, De vorbă cu trecutul, Editura Minerva, 1973 Huelsenbeck, Richard, Memoirs of a Date Drummer, The Viking Press, New York, 1947 Lovinescu, E., Memorii. Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998 Ionescu, Radu, „Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai departe ascultând cum freamătă chiparoșii. E oare o vină atât de mare bucuria mea? Trebuie, neaparat, să mi-o reproșați? Nu se poate, oare, altfel? ― Firește că se poate, Galilei. Însă aici e vorba de faptul că Inchiziția trebuie refuzată și uneori nu există alt mijloc de a o refuza decât plătind prețul cel mai mare. Criton îi spunea, la închisoare, lui Socrate: "Mori pe nedrept". La care, Socrate i-a răspuns: Dacă n-aș face-o, aș merita-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cristo îl privi uimit; zâmbi ironic și se întoarse spre tovarășii săi: — N-are nume! exclamă el. Ați auzit? „Domnul“ nu se coboară să ne spună numele lui... se întoarse brusc. Ce v-am făcut? Cine credeți că suntem de refuzați... se întrerupse de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Americanul! râse el. Dumneavoastră trebuie să fiți americanul ăla nebun care trăia pe teritoriul yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar prăjitura dumneavoastră nu este potrivită pentru licitația organizată de Chicklets. —A, înțeleg. Da. În ordine. Mâhnit, Hugo a luat tortul. Cu dificultate, fiindcă îl avea încă în brațe pe Theo. În mod previzibil, Theo a devenit interesat de prăjitura refuzată și imediat a început să facă tot posibilul să pună mâna pe ea. Tatăl lui, convins acum că ceea ce păruse inițial un sendviș spongios inofensiv era, de fapt, de o sută de ori mai letal decât cucuta, s-a luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridicat brusc fruntea și a replicat: ei, bine, să nu mă Îngropați nicăieri! Să mă duceți acolo unde vă trimit eu, pe voi, acuma! Și să mă ardeți. Și cu cenușa ce să facem, după aceea, a Întrebat, enervat contrariat, refuzatul. Să v-o strecurați, pe deasupra, În borșul de la praznicul de patruzeci de zile, pe care mi-l veți face, și să o mâncați! Așa, ai auzit? Am. Și ai Înțeles? Da. Acest da, de pe urmă, parcă venea de pe o altă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ceva care să ne satisfacă, deopotrivă, pe amândoi. Nu te miri? Nu. Mă mir, eu, că nu te miri tu. Nu mă mir, dragă fată, din cauză că au mai fost câteva care mi s-au adresat relativ asemănător. Și? Și, leam refuzat. Din ce motive? Din unul singur: nu mi-au fost pe plac, așa, ca fete; ca femei, de parteneriat. ...Mai precis ... de ... pat! Nu le-am bruscat, nu leam umilit; dimpotrivă; le-am determinat să Înțeleagă bine motivul pentru care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
geneză-Darwin, să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu - să facă iarăși sex protejat; numai pofte. Sămînța bărbatului nu trebuia refuzată, aruncată, digerată, vîndută: exista pentru toate o pedeapsă. Un astfel de raționament ar fi Înfiorat, cît de cît, niște ființe fataliste, le-ar fi adus, poate, pe calea cea bună, dar oamenii, optimiști, nu aveau a se lăsa ușor, plăcerea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de-monahizare a vieții religioase ne-monastice și eliberarea clerului de acele obligații specifice mai degrabă ritmului monastic. Această fază de de-monahizare - este îndeajuns să ne gândim la scurtarea Liturgiei Orelor - este un «semn al timpurilor» ce trebuie aprofundat și nu refuzat, așa cum, uneori, se poate vedea la mișcările sacerdotale și laicale. De-monahizarea - care din păcate a afectat și unele mănăstiri - a fost de bun augur pentru laicismul sănătos, atât de mult amintit de conciliul Vatican al II-lea. Contactul cu tradiția
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai au pe cine admira, nu mai nici un tată de respectat". Philippe Boucher (5 decembrie 1980) descria starea de spirit de dinaintea alegerilor: Facem acum cunoștință cu hipnoza colectivă". Sub presiunea realităților, un întreg bagaj de cuvinte și cunoștințe multă vreme refuzate, par a se ivi timid la suprafață. 341 S. Freud, Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 1948, p. 97. 342 Marthe Robert, La Révolution psychanalitique, Payot, Paris, 1964, t. II, p. 145. 343 M. Robert, D'Oedip à Moise, Calmann-Levy, Paris
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se agită, preferând discreția. Erau toți convinși că apoi Hangerliu va fi lăsat să fugă în străinătate. Surpriză: Hangerliu, Tudorel și Cioarec, proveniți din trei categorii deosebite, fură condamnați la moarte prin împușcare. Toate formalitățile fură grăbite, grația cu încăpățînare refuzată, osânda rămânând definitivă. Ioanide presimțise de mult că Tudorel este vinovat, caietul cu memoriul nu-i lăsase nici o îndoială. Obișnuit de mult cu ideea, căzu într-o apatie totală, rău înțeleasă de cei din jurul lui. Părea cu desăvârșire indiferent. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spun: ai curaj și fii liniștit. Un an sau o mie, în fața eternității, reprezintă aceeași cantitate. Amândoi suntem contemporani și vârsta noastră se măsoară după intensitatea vieții. În multe privințe tu ești mai matur decât mine, ai cunoscut emoții mie refuzate. Nici nu văd ce-ai mai face de aci înainte, în felul tău ai făcut o carieră rotundă. ("Mint, cugetă Ioanide, ca să nu-ți amărăsc ultimele clipe!") . - Tată, zise Tudorel, ce-ai făcut cu caietul? . - L-am ars! . - De ce? . - Fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superstiție de care doar cuvintele beneficiază. Dispunănd, așadar, de un talent de care se teme, el se va avănta fără convingere în opere în mod necesar avortate, ageamiu suspendat între cuvinte și tăcere, jalnic pretendent la acea glorie a Vidului refuzată celui care se exprimă ori se leagă de numele ei (E. Cioran). Deși nu mai comunică prin cuvinte și cunoaște că „adevărata viață” este în afara lor, nu se poate lipsi totuși de ele și, mai mult, cu căt se îndepărtează
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
sau inconștient al individului: "Eu exist, spuneți-mi-o, iubiți-mă, detestați-mă, dar demonstrați-mi că sunt viu, că vă interesez. La ce-mi servesc motivațiile dacă ele nu vă interesează?" Aceste semne de recunoaștere, stroke-urile, sunt acceptate sau refuzate, cerute sau oferite (Bouillerce, Rousseau, 2000). Ele reprezintă "o unitate de contact uman" (de Lassus, 1999, p. 43). Și "așa cum există alimente bogate sau sărace în calorii, tot așa contactele umane sunt (mai) bogate sau (mai) sărace în stroke-uri; după cum
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să se bucure de o opinie publică favorabilă: tablouri simple și vesele ale vieții în aer liber (Un dejun pe iarbă), viziune fugitivă a unui bal sătesc de odinioară și a amintirilor nostalgice pe care le evocă... Celebrul "Salon al refuzaților" (1863) se voia o "reparație publică" care să sfideze critica academică dominantă în epocă, care asimila pur și simplu tablourile simboliste unei "mâzgălituri" de copil (Jacques Lethève, Impressionistes et symbolistes devant la presse, Colin, Paris, 1959). Prestigiul creatorului Statutul artistului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și de rutinizare conduce la un procedeu de selecție tradițional: concursul de admitere, concursul cu premii ca încununare a formării. Minoritatea exclusă va obține de la Napoleon al III-lea, în 1863, un loc de expoziție care va fi numit "Salonul refuzaților", unde impresioniștii, în special Manet, vor avea ocazia să-și expună tablourile, împreună cu mulți alții, precum realiștii. Figura creatorului se desparte în două: pe de o parte, creatorul "oficial", învestit de academicieni, este dominant, susținut de critică și în solda
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
100, 158, 195-196, 221. Risc, 74, 79, 118, 166, 168, 193, 214, 250-251. Rock, 71, 96, 113, 120, 297. Rural, 122, 171, 205, 231. Rutinizare, 12, 181-188, 193-195. S Sacrificiu, 29, 48, 73, 76, 175, 271. Sacru/profan, 42. Salonul refuzaților, 169, 188. Sărbătoare, 220. Schimb, 20, 24, 28-29, 42, 78, 86, 89, 92, 147, 152, 186, 192, 228-229, 246, 249, 296. Scriitor, 18, 33, 164, 178, 191, 283. Segmentare, 266, 305. Semnătură, 170, 177-178, 192, 251. Sens, 21-23, 28-29, 37
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
recupereze prin incontestabilul morții autenticitatea pe care aceia i-au retras-o, bovaricul, aspirând în secret și în întunericul neputinței sale, rămâne instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în proiect " Puțina judecată" cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea naturală a spiritului nu intră în spațiul libertății, iar ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează dintr-o dată în prostia ca încremenire în proiect. "Autocritica" nu este aici decât căința fățarnică impusă celui care a îndrăznit să aibă îndoieli în privința proiectului unic. Orice alternativă la Proiect este refuzată. Proiectul meu este acceptat numai în măsura în care se acomodează la marele Proiect. Cine refuză - moare, este exterminat. Prostia ca încremenire în proiect este, pentru prima oară în istorie, garantată statal. Comunismul este societatea care garantează prostia ca încremenire în proiect. Garanțiile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De ce? Pentru că prin fiecare gest al vieții mele eu aleg între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat. Prin unica mea alegere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităților. Înaintarea noastră prin existență generează fără încetare neant. Nu numai ca aruncați în lume, dar și ca "aruncători", ca "proiectanți" ai propriilor noastre gesturi, ca ființe ale proiectului, ca împlinitori și realizatori, stăm pe ne-temeiul nimicului. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]