295 matches
-
regal a fost inaugurat mai întâi într-o casă de pe strada Eichengasse și s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală. În 1894, având în vedere numărul crescut de elevi, municipalitatea a dispus construirea unui nou sediu al școlii pe strada Schiller, inaugurat festiv la 3 iulie 1896. După Primul Război Mondial școala a primit o titulatură nouă: "Liceul Umanist de
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
O. Neamțu) și colecția " Cartea refugiatului ardelean", fiind sufletul adunărilor ce se țineau aici.. Este de menționat că meritele lui Handrea în realizarea acestei instituții, sunt la fel de mari ca și cele ale susținătorilor săi, sociologul Dimitrie Gusti și directorul Fundației Regale - Octavian Neamțu. Modest și cu dăruire pentru cauza refugiaților, Iustin Handrea prin tenacitatea sa a pus bazele Căminului, ducând convorbiri personale fie acasă ori la locul de muncă cu oameni modești - țărani sau muncitori ori meseriași smulși din rosturile lor
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
cu nivelul lor de educație; bărbații, persoanele care locuiesc la oraș și cele care trăiesc în sudul României declară într-o proporție mai mare că ar cunoaște activitatea Casei Regale. Doar 5% dintre cei care sunt familiarizați cu activitatea Casei Regale sunt nemulțumiți, declarând că au o părere proastă sau foarte proastă despre ea. Cu activitatea Principesei Margareta și a Principelui Radu sunt familiarizați o treime dintre cei care au auzit de Casa Regală a României. Proporția celor care cunosc activitatea
SONDAJ: Câți români au încredere în Casa Regală () [Corola-website/Journalistic/101197_a_102489]
-
regăsesc mai curând în rândul bărbaților, al persoanelor cu vârsta cuprinsă între 51 - 65 ani, cu studii medii sau superioare, care locuiesc în mediul urban și în Transilvania și Banat. În schimb, respondenții care sunt de părere că membrii Casei Regale sunt implicați cât trebuie în viața publică din România sunt în proporții mai mari în rândul femeilor, al persoanelor peste 65 de ani, intervievaților cu educație elementară, al celor care locuiesc în mediul rural sau în regiunea Moldovei. Întrebați ce
SONDAJ: Câți români au încredere în Casa Regală () [Corola-website/Journalistic/101197_a_102489]
-
(în , prescurtat "k.k. Landwehr") au existat din 1869 până în 1918 ca forțe armate regionale ale jumătății cisleithanice a Austro-Ungariei și au fost fondate ca o contrapondere a Forțelor de apărare regale maghiare. Alături de Armata comună, cele două "Forțe de apărare" formau Forțele terestre austro-ungare care, împreună cu Marina de război, constituiau "Puterea armată" a Austro-Ungariei. Spre deosebire de Imperiul German, unde unitățile de tip Landwehr erau formate în mare parte din rezerviști și din
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
(în maghiară "Magyar Királyi Honvédelmi Minisztérium", prescurtat "M. kir. Honvédelmi Minisztérium"; în germană "k.u. Honvédministerium") cu sediul la Budapesta era responsabil pentru finanțarea, organizarea și administrarea Forțelor de apărare regale maghiare (în maghiară: "Magyar Királyi Honvédség") și a componentei lor croato-slavone fondate în 1868 în jumătatea transleithanică a monarhiei austro-ungare. a existat din 1868 până la începutul lui noiembrie 1918. Ministerul regal maghiar al apărării era unul dintre cele trei ministere
Ministerul regal maghiar al apărării () [Corola-website/Science/337483_a_338812]
-
numită colocvial "Armata imperială și regală") era numele oficial în administrația militară imperială și regală a celei mai mari și mai importante părți a Forțelor terestre austro-ungare, din care mai făceau parte Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare. Fondată în 15 martie 1867 și desființată în 31 octombrie 1918 prin retragerea contingentelor maghiare, a fost corpul principal al "Puterii armate" a noii Duble Monarhii, căreia, pe lângă forțele terestre, îi mai aparținea și marina militară. În timpul Primului Război Mondial, toate
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
prin legea din 11 aprilie 1889 la dorința expresă a Regatului Ungariei, pentru a face mai clară deosebirea dintre "Armata comună imperială și regală" pe de o parte și Forțele de apărare cezaro-crăiești ("k.k. Landwehr"), respectiv Forțele de apărare regale maghiare ("k.u. Landwehr") pe de altă parte. (Marina militară folosea mai rar epitetul k.u.k., deoarece era singura formațiune navală maritimă a Austro-Ungariei.) După Compromisul austro-ungar din 15 martie 1867, armata și marina de război nu mai erau
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
apărarea teritoriilor austriece se ridica la 10.000 de bărbați. Contingentele k. u. k. erau adaptate necesităților la fiecare zece ani prin acorduri politice (și prin legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar în 1906 aceste cheltuieli s-au ridicat la doar 2,5 %. În Imperiul
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
ca insignă la guler și pe epoleți două țevi de tun încrucișate. Ofițerul a și deținut un înalt rang la curte. În secolul al XIX-lea, ei au și fost denumiți câteodată generali de artilerie. Pe acele timpuri, prinții casei regale prusești au fost adesea oara ridicați la acest grad, fiindcă, după o regulă nescrisă, nu au fost numiți feldmareșali până în anul 1870, când prințul moștenitor Friedrich Wilhelm și Prințul Friedrich Karl al Prusiei au fost numiți ca primii din casa
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
ei, fiul său, conceput cu un membru al familiei Stuart, a devenit rege. Staurții din Lennox au fost o ramură junioară a familiei Stuart; nu erau descendenți direcți pe linie masculină cu Robert al II-lea, primul Stuart care devenise regle al Scoției, ci mai degrabă se trăgeau din Alexandru Stuart, al patrulea mare stolnic al Scoției. În trecut, prin intermediul Alianței Auld cu Franța, au adaptat numele în formă franceză, Stuart. Prin urmare, atunci când fiul ducelui de Lennox, Lord Darnley, s-
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
latină continuă să fie în declin. Apare o adevărată politică de impunere a limbii franceze, regii continuând să elimine folosirea latinei din domeniul administrativ și juridic: Francisc I combate în general puterea bisericii catolice, ca s-o întărească pe cea regală. De aceea, dat fiind că biserica publică numai în latină, regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
istoric din orașul italian Napoli. El este situat în Piazza Municipio, cu fațada către latura de vest a Castel Nuovo și în apropiere de Molo (Dock) Siglio. Împreună cu Teatrul San Carlo, a fost unul din cele două teatre de operă regale ale orașului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. A fost construit între anii 1777 și 1778 după proiectul inginerului Francesco Sicuro. Lucrarea a fost finanțată cu proprietățile confiscate de la iezuiții după expulzarea lor din Napoli, prin așa-
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
St. Mary Magdalene din Sandringham. Astfel, câteva mii de persoane adunate în apropierea intrării în biserică au putut să o vadă pe micuța prințesă Charlotte și pe ceilalți membri ai familiei regale britanice la venirea la ceremonie. Totodată, admiratorii familiei regale britanice au putut să facă în acest context selfie-uri (poze de tip autoportret) și fotografii cu aceștia. S-a încălcat astfel o regulă tradițională care interzice publicului să îi fotografieze pe membrii familiei regale britanice în timp ce se duc la biserică
"Botez regal" pentru prințesa Charlotte by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104365_a_105657]
-
minute. Accesul publicului și al presei este liber. Cu ocazia opririi la Gară din Făgăraş, Familia Regală va vizita, în holul gării, expoziţia de fotografie „Casă Regală a României în imagini", realizată de artistul fotograf Daniel Angelescu. A şasea oprire va avea loc în Gară din Avrig, la ora 15.23. Trenul se va opri timp de
Principesa Margareta și Principele Radu, de 1 Decembrie, la Sibiu cu Trenul Regal by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102700_a_103992]
-
suspendare deoarece organizase, împreună cu soțul ei, lupte ilegale de cocoși la ferma lor din Oregon, Statele Unite. Tot atunci, Regele Mihai i-a retras titlul de Principesă a României. De asemenea, cu acest prilej, Regele Mihai i-a exclus din Casa Regală si pe Mihai de România Kreuger, al doilea nepot al sau, fiul Irinei, dar și pe sora acestuia, Angelica de România Kreuger. În prezent, dintre cei 5 nepoți, Regele Mihai a mai păstrat doar doi în ordinea succesiunii la tron
Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103498_a_104790]
-
de către cei care ne-au dat lovitura de stat în 1947 și ai căror urmași au continuat-o, din păcate, și în 1989. Copiii și nepoții celor sosiți pe tancurile sovietice încearcă și acum, unii chiar ajunși în proximitatea Casei Regale deghizați în regaliști și monarhiști, să ne spună cât de frumoasă "a fost" monarhia constituțională, încercând să facă tot posibilul pentru a se rămâne la stadiul de simpozioane, conferințe, manifestări decorative sau mici "discuții" de salon, toate comemorative sau aniversare
ANRM, după plecarea Marilenei Rotaru: Atacuri murdare, de tip kominternist. Vor să rămână monarhia la stadiul de simpozion by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/101541_a_102833]
-
reginei Victoria a Marii Britanii. Implicarea principelui Carol în viața politică începe în timpul Primului Război Mondial, dar ea este marcată de scandalul declanșat de fuga de la regiment și căsătoria lui în secret, la Odesa, cu Zizi Lambrino. El îi scria atunci tatălui său, regale Ferdinand: “... profund dezgustat și descurajat de tot ce se petrece în țară și neputând să-și facă datoria de soldat, lasă totul în urmă din motive politice; că, de vreme ce nu a depus niciun jurământ, nu încalcă astfel niciun legământ; că
Corespondență regală, un minunat mărțișor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105756_a_107048]
-
sunt obligați sa se întoarcă la Otopeni, sub escortă armată. Avionul charter închiriat de Rege a fost confiscat, sub pretext că piloții britanici ar fi fost găsiți în stare de ebrietate (!). În dimineața zilei de 26 decembrie, și membrii familiei regale sunt îmbarcați într-un avion românesc, cu destinația Elveția. Guvernul României a afirmat atunci că Regele se afla fără viză în țară și de aceea ar fi fost „nevoit” să-l expulzeze. Această propagandă a fost însă contrazisă flagrant de
Regele Mihai by Zoe Petre () [Corola-website/Memoirs/296299_a_297628]