578 matches
-
satira” oferă o perspectivă cinică asupra hegemoniei sociale. Pentru mai multe detalii, vezi Chanfrault-Duchet, 1991; Gergen, 1988; Murray, 1988) Progresia narațiunii se referă la evoluția intrigii în timp. Într-o „narațiune progresivă”, povestea avansează constant (figura 5.1). În „narațiunea regresivă” este vorba despre un curs al lucrurilor care se deteriorează sau care intră în declin (figura 5.2). În „narațiunea stabilă” intriga stagnează, iar graficul nu se schimbă (figura 5.3). Aceste trei formate de bază se pot combina între
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de gen ∼ și relatarea romanțată ∼ și satira ∼ și tragedia înainte de tranziție compararea clasificărilor povestea vieții lui David povestea vieții lui Ian etapa în care are loc tranziția povestea vieții lui Mike coezivitatea relatării desfășurarea relatării tipologia relatărilor relatarea progresivă relatarea regresivă literatura de specialitate povestea vieții Sarei narațiunile de autorealiazare relatarea stabilă strategiile de analiză a structurii structura în două stadii analiza întregii relatări povestea de viață, David ∼ și analiza categoriilor formei ∼ și difernțele de gen perspectiva categoriilor de conținut rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
din prima copilărie în ∼ perspectiva holistă a conținutului etapele vieții temele majore în ∼ relațiile personale experiențele de reașezare într-o locație experiențele didactice progresie narativă proiect de cercetare datele de fundal culegerea datelor metodologie participanți procedură munca în echipă relatare regresivă relatare stabilă relații de familie perspectiva categoriilor de conținut continuitate/schimbare în ∼ continuitate neconștientizată originile familiei continuitatea intenționată în ∼ contribuția părinților la educația copiilor perceperea părinților copiii intervievaților revoluționarii intervievații care au reușit prin forțele proprii asemănările între frați persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv. Înrădăcinarea omului în istorie ține de determinarea noastră funciară. Apartenența noastră la tradiție și toate medierile lingvistice și axiologice pe care această apartenență le presupune ne interzic să credem că am putea înțelege un autor mai bine decât se înțelegea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu, întrucât înaintea modernității sau Antichității, căderea lui Adam este condiția noastră transcendentală. La această observație teologică poate fi adăugat un apăsător contraexemplu istoric, oferit de cultura și civilizația musulmană, de o impresionantă rezistență și vitalitate (uneori, dar nu întotdeauna regresivă) în fața presiunii seculare 1. Faptul că H.-R. Patapievici omite discutarea raportului dintre cadrele modernității și vitalitatea unei credințe născute într-o geografie prea puțin europeană este greu de înțeles. În fond, creștinismul apostolic a înflorit în vremuri de remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instrumentele limbajului categorial. Neomogenitatea a două registre, cel afectiv - indicat în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale a subiectivității. Pasivitatea radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ț. urmărește să capteze atenția cititorului. Cartea înseamnă totuși un pas înainte, în primul rând datorită depășirii unor clișee și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul mai investighează conștiințe (fals) torturate și destine umane ratate, ce parcurg o traiectorie regresivă. Confruntați cu realitatea, acești oameni cad victime propriilor slăbiciuni de caracter: arivismul (Geo Baldovin din Durerile altora, 1969), lașitatea în asumarea riscurilor pe care le implică o anumită opțiune politică (Paul Comănici din Scamatorul, 1969) sau lipsa de curaj într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
o altă relație intertextuală, și anume cea stabilită cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la nivelul prediscursiv al operei lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai târziu, semnalează sacrul ascuns în fiecare element profan. Dacă Sergiu Al-George
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Cezara) ceea ce Pierre-Marc de Biasi denumea avantext, diferențiind de text pentru a parcurge apoi textul din manuscris (în termenii lui D. Vatamaniuc versiuni, variante, texte aferente, exerciții), continuând drumul înapoi cu manuscrisul în facsimil (pentru unele texte în proză). Traseul regresiv poate continua, de exemplu, recurgând la Fragmentarium, pentru a vizualiza frânturile care au articulat mai târziu întregul (vezi Pompiliu Crăciunescu, despre revelația fragmentarului pentru cuprinderea întregului). Vizând un intratext cumva intertextual, vor fi invocate și fragmente eminesciene din filosofie (traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
redactor la revista „Ateneu” din Bacău, unde, începând cu 1990, este redactor-șef. Debutează în revista „Flacăra Iașului”, cu poezie, în 1954. Prezență discretă în lumea literară, definitiv legat de revista băcăuană „Ateneu”, A. este un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei și atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
utilize în altul, a prelua o soluție de la o problemă similară, a vedea o conexiune între o situație și alta producând noi combinații, noi perspective teoretice etc.; în modelul CPS analogiile sunt utilizate în stadiul de identificare a ideilor. * gândirea regresivă / ludică constă în abilitatea de a gândi “copilărește”, adică liber, fără prejudecăți, făcând abstracție de cunoașterea de adult, care conștientizează restricții, limite și impune perspective; este abilitatea de a se juca cu ideile (“playfulness”) și umorul. Este cert că gândirea
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
dar a fost preluat de toți autorii care au studiat mecanismele de apărare. A. Freud (1936/1993) trece anularea retroactivă pe lista mecanismelor de apărare pe care o propune la începutul lucrării sale; Bergeret (1972/1986) insistă asupra caracterului puternic regresiv al anulării, deoarece temporalitatea, element important al realului, este alterată; în fine, DSM-IV (1994/1996) o încadrează printre formațiunile de compromis. Exempletc "Exemple" Să analizăm acum trei exemple care ilustrează prima formă de anulare retroactivă, realizată prin două acte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dacă avem în vedere că poate fi reperată în Studii despre isterie, în care Breuer (1895/1965) utilizează adjectivul „retrograd” în „considerațiile teoretice” pe care le face pornind de la o serie de studii de caz. El vorbește despre un „drum regresiv” al excitației pentru a descrie procesul de halucinație în sensul precis pe care Freud avea să i-l dea cinci ani mai târziu în Interpretarea viselor (1900/1967). În scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a porni mai bine în cadrul unei relații terapeutice. Ne vom referi acum, spre ilustrare, la povestirea pentru copii Vineri sau viața sălbatică de Michel Tournier. Este vorba despre călătoria inițiatică a unui tânăr adolescent, care nu exclude însă întoarcerile regresive reparatorii într-o grotă - refugiu securizant și metaforă a cavității materne. Nevoia ocazională de a căuta un punct de sprijin sau un spațiu care oferă siguranță poate apărea și la vârsta adultă, într-o manieră uneori spectaculoasă, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în vedere circumstanțele, dar el nu era întru nimic conștient de acest fapt. La doar câteva săptămâni mai târziu, bărbatul și-a dat seama de propria ciudățenie și a început să râdă de ea.” Remarcăm valoarea salvatoare a acestei conduite regresive - apărută în timpul unei situații nevralgice a vieții adulte -, precum și caracterul ei inconștient. Conștientizarea acestui comportament „ridicol pentru vârsta subiectului” este sursă de umor. În versiunea sa patologică, mecanismul regresiei poate fi ilustrat printr-o observație a lui Dolto (1973/1988
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putea stipula că mișcarea retrogradă de regresie-fixație este activă, într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic, în orice conduită defensivă care, căutând să stopeze un exces de angoasă, este gata să se folosească de orice mijloc? Astfel, conduita regresivă a colecționarului nostru de mașinuțe se poate îmbina cu deplasarea. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează, mai ales în perversiune (Freud, 1905/1987). Compulsia la repetiție (Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dimensiunea patologică pe care o poate căpăta regresia (Freud, 1914/1985). Această orientare va fi completată de cercetările Annei Freud (1965/1968) pornind de la conceptul de linii de dezvoltare și de la studiul său întreprins asupra regresiilor reversibile sau permanente. Tendințele regresive către anumite puncte de fixație se manifestă în toate realizările importante ale copilului, contribuind astfel la progresul capacităților sale. După cum spune o expresie populară citată de A. Freud (1965/1968), „copiii fac doi pași înainte și unul înapoi”. Aceste regresii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la animale, cât și la femei”... A urmat o adevărată lecție de „informare sexuală” ce venea să contracareze o teorie sexuală infantilă care servea drept punct de fixație, teoria cloacală. Copilul a avut după aceea scaune supraomenești. Reconstituirea acestei manifestări regresive îi va permite lui Erikson să afle de la tatăl copilului că simptomul de retenție a scaunelor viza să-i permită copilului o identificare cu dădaca sa, „o tânără orientală, cu voce și gesturi pline de blândețe”, care-l părăsise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că acest simptom avea origini în stadiul oral (copilul începea să rețină mâncarea în gură) și prelungiri nu numai în retenția scaunelor, ci și în retenția în vorbire și în exprimarea sentimentelor, copilul arătându-se atunci foarte rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui nietzscheism fără valoare, a unui orientalism edulcorat, a unui iraționalism retrograd. Sau, mai rău, a unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de a trăi, zi de zi, politeismul valorilor pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și anterior, uneori și pe cele laterale. Semnele ECG care sugerează un IMA în condițiile existenței unui BRS sunt: a. prezența sau apariția unei unde Q în cel puțin două din derivațiile laterale D1, aVL, V5, V6; b. undă R regresivă în amplitudine de la V1 la V4; c. pierderea dinamică a potențialului R sau dispariția R în absența lărgirii suplimentare QRS; d. apariția de modificări dinamice ST-T cu aspect primar în minimum două derivații; 4. blocul periinfarct - QRS lărgit la
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
un tablou clinic și evolutiv destul de particular, dar etiologia rămâne adesea necunoscută. Debutul este brusc cu durere toracică și febră. Frecătura pericardică este netă, iar revărsatul pericardic de importanță variabilă. Adesea se asociază o atingere pleurală sau pulmonară. Evoluția este regresivă în una sau mai multe săptămâni, însă recidivele sunt foarte frecvente. Vindecarea fără complicații este în general regulă. Alte cauze Alte cauze, mai frecvente de pericardite acute: pericardita uremică, pericardita neoplazică, pericardita din cursul colagenozelor, pericardita epistenocardică din cursul evoluției
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
din acea perioadă la convocarea Convenției Europene, având ca rezultat redactarea și, ulterior, semnarea, în octombrie 2004, a Tratatului privind instuirea unei Constituții pentru Europa, referendumul francez din mai 2005 care a respins acest tratat a declanșat un ciclu politic regresiv al proiectului european care pare că nu s-a încheiat nici în prezent. Tratatul de reformă, semnat la Lisabona în decembrie 2007 și intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a fost soluția de compromis care a încercat să salveze
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
înghețată, deja dată. Surprinderea privește chiar starea de trecere, tranziția de la imaginea și cuvântul lumii în datele sale empirice, inclusiv în cele ale unui limbaj rostit ca atare în figurația prezenței sale, la apariția unui altceva nefigurabil, imprezentabil. Un transfer regresiv care nu numai că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în perspectiva nevăzutului, a nemaivăzutului posibil. Prin reducția datelor sale obiectiv-sensibile, vizibilul e străluminat de invizibil, vederea se topește în prevedere, se lasă străvăzută, vede în lumina unei alte vederi. Vederea e acum retragere, în chiar deconstrucția semnelor vizibile, acces regresiv la începutul care o face cu putință, așa cum pleoapele se deschid sub pleoapele altui cer, așa cum prin petalele desfășurate transpare lumina pe care ele o înfășoară: "în suflet/ petală cu petală/ cum se coboară-ncet/ ceruri coboară", "începuse/ în el
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]