445 matches
-
Joker cel mai cunoscut "super-ticălos", al cărui model îl constituie și cartea de joc de poker, dar și filmul The Man Who Laughs, din 1928. Dacă Joker îndeplinește rolul arhetipal de trikster, The Penguin este stilizat, iar Two-Face este o reiterare a temei din Dr. Jeckyll and Mr. Hyde. Les Daniels, op. cit., p. 39. Personajul negativ ajută la definirea eroului, mai cu seamă că uneori cititorul cu acesta se poate identifica, tocmai pentru că este fictiv (imposibilitate în cazul figurilor reale, ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întregii umanități, într-o modalitate ce transcende diferențele naționale, ca și orice alte bariere culturale ori economice. În acest sens, știința reprezintă un vehicul al guvernării globale"54. Cât privește cunoașterea socială, aici rolul ideologiei rămâne în continuare predominant, în pofida reiterării ciclice a năzuinței "pozitiviste" potrivit căreia există posibilitatea detașării subiectului cunoscător de mediul socio-politic al existenței proprii indivizilor umani și, implicit, aceea a situării sale într-un loc privilegiat, complet "dezideologizat". Nu întâmplător, în cercetările de epistemologie socială demarate odată cu
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
pretext de noi asocieri, creîndu-și noi puncte de gravitație, ca în virtutea unei inerții a fanteziei în expansiune. De aici, adeseori, și în ciuda frapantei noutăți a imaginilor considerate în ele însele, și senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. Dacă adăugăm superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in preasentia) ori imperfecta „mascare” a câte unui sumar schelet descriptiv sau conceptual, cu jocul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
textului, fie ele "unități de același rang" (aflate, gramatical vorbind, în relații de coordonare), fie "unități de rang diferit" (aflate, din punct de vedere gramatical, în relații de dependență, de subordonare). Cu alte cuvinte, structurile corelative asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici. Structurile corelative realizează coeziunea textului funcționând - asemenea conectorilor - la diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
impozitare să se schimbe in timpul anului, așa cum s-a întâmplat în 2005, în principal pentru că aceste schimbări sunt greu de administrat și de către firme, și de către ANAF ("Cotidianul"). 5. CONCLUZII 5.1. Structurile corelative care asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici constituie în limba română un sistem deschis, dinamic. 5.1.1. Alături de perechea corelativă nu numai..., ci/dar (și) în româna actuală este utilizată și structura nu doar..., ci/dar (și) mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
o filosofie a supraviețuirii. E de subliniat apoi că, parte integrantă din această structură umană duală, eticul reglează din interior "funcționarea", respectiv existența personajului literar. La aceasta se adaugă fundalul asigurat de o impresionantă literatură paremiologică ce îl circumscrie, în reiterări succesive, pe ce se cuvine în raport cu ce nu se cuvine ș. a. Or, dintr-o atare perspectivă raportul dintre realizarea estetică și sancțiunea morală cunoaște diferențe de grad și nu de esență. Aceeași atitudine leagă momente estetice și evocări diferite. Moralismul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
anarhia și principiul autoajutorării (self help). Anarhia, ca structură, și politica de putere, bazată pe autoajutorare ca proces, nu există independent de practicile care le creează și le dau conținut. Structura nu există fără proces, iar procesul nu există fără reiterările lui în fiecare interacțiune dintre actori. Autoajutorarea și politica de putere sunt instituții ale anarhiei, nu caracteristici exogene și imuabile ale ei. Același statut îl au și concepțiile despre securitate care se bazează exclusiv pe considerarea propriului interes; ele sunt
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
devenită nefuncțională, fără să renunțe complet la ea, cu o paradigmă nouă, utilă, de care veacul avea nevoie, fără să o absolutizeze și fără să distrugă filosofia în favoarea științei. De aceea, din punctul nostru de vedere gîndim ca fiind utilă reiterarea demersului cartesian și reconfigurarea acestui drum unic, acțiuni prin care devine posibilă înțelegerea efortului grație căruia raționalismul se derulează în filosofia și conștiința europeană de mai bine de trei veacuri. Revenind la “frumusețea și naivitatea” cunoașterii de acum trei secole
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
intercuplare) se pot grupa în patru procedee: *procedeul calculației costului pe produs, fără a se ține seama de prestațiile reciproce; *procedeul potrivit căruia prestațiile reciproce dintre ateliere sau secții se evaluază convențional la un cost prestabilit; *procedeul calculelor iterative (procedeul reiterării); * procedeul algebric. III.5.4.1. Procedeul calculației costului pe produs, fără a se ține seama de prestațiile reciproce Acest procedeu se bazează pe principiul compensării cheltuielilor nedecontate între subdiviziunile unității patrimoniale.Facilitatea procedeului rezidă în aceea că presupune determinarea
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
perioada postcalculului, prețul de înlocuire. Esența metodei constă în cumularea la costurile secției (atelierului) primitoare a cheltuielilor realizate de secția furnizoare, evaluate convențional la unul din prețurile sus-menționate. III.5.4.3. Procedeul calculelor iterative Procedeul calculelor iterative sau al reiterării se utilizează pentru decontarea preastațiilor reciproce între secțiile cu producție omogenă.Principiul metodei presupune efectuarea unor calcule repetate și succesive de preluare de către secțiile beneficiare a unor cote părți din cheltuielile secțiilor furnizoare, proporționale cu volumul producției preluate. Calculele se
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită lui, ființa devine numărabilă. Faptul de a fi este infinit la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sunt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sunt proprii, multiplică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate vorbi în chip cert decât în cazul marilor categorii supra-individuale (specie, sex etc.), deci atunci când scopul extra-uman devine vizibil prin regularitatea reiterării lui. Însă pentru că viața individuală este irepetabilă și pentru că ea nu poate primi certitudinea verificabilă a unui sens, menirea, în acest caz, nu poate fi cunoscută (prevăzută), ci doar recunoscută. Această recunoaștere se face într-un târziu și à rebours
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii Creștine a fost una complicată, cu suișuri și coborâșuri, cu variabile diferite. Spre exemplu, Catolicismul, în pofida încercării de a fi reprezentat printr-un suveran pontif (o reiterare a lui pontifex maximus) si de a organiza un fel de Stat al lui Dumnezeu pe pământ, nu a putut opri tendințele divergente din cadrul lui, dând naștere Reformei protestante, cu tot cortegiul său de anomalii si de libertinisme. Orientul a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
manifestării agresivității, În vederea sancționarii ei și, totodată, cu intenția clară de a preveni repetarea actelor de violență. Pedepsele pot fi institutionalizate (cum ar fi cazul sancțiunilor juridiceă și neinstitutionalizate (cum ar fi cele din cadrul familieiă. Masura În care pedeapsa previne reiterarea comportamentului agresiv este greu de demonstrat. Cert este că recidivismul este un exemplu clar al eșecului programului de recuperare bazat pe pedeapsă. Privat de libertate, aflat sub influența directă a altor delincvenți mai experimentați, adolescentul poate Învăța ușor alte trucuri
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce asigură coerența comunicativă, constînd, în accepția Valeriei Guțu-Romalo, în "reiterarea, în diverse puncte ale enunțului, a unei informații gramaticale prin mijloace morfologice". Concordanța lexicală, în schimb, este definită ca instrument de lucru sau de studiu, care cuprinde fie un tabel alfabetic de cuvinte din Biblie, însoțite de versetele în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul de pluri-izotopie, constatînd că, de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cronologie liniară, unică și netedă, ci mai curînd de a înțelege mai bine cum este posibil ca în narațiuni, ca și în viața de zi cu zi, să avem mereu nevoie și să ne inspirăm din complicațiile potențiale ale ritmului reiterării și reordonării. 3.4. Focalizarea Nuvela lui Faulkner, That Evening Sun, începe cu: În prezent, în Jefferson, ziua de luni nu se deosebește cu nimic de orice altă zi a săptămînii. Cititorii familiarizați cu opera lui William Faulkner vor ști
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și impresia că textul ar fi rămas neterminat au sporitnebuloasa jin jurul acestui neobișnuit roman polițist. Reeditarea din 2008 a romanului poate fi înțeleasă ca o afirmare a singularității sale în literatura română și, într-un sens metaforic, ca o reiterare a naturii sale misterioase, evidentă deopotrivă în formă și în substanță. Trei episoade distincte se conturează ca prilejuri pentru poveste, meditație și nostalgie. La "Carul cu bere", protagonistul narator își întâlnește un vechi prieten, pe conu Rache, polițist pasionat de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, declarând, totodată, neconstituționale dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din același cod. Or, soluția inițială de respingere a unei excepții de neconstituționalitate rămâne obligatorie și în cazul reiterării acesteia - potrivit deciziilor Curții Constituționale nr. 27 din 25 mai 1993 și nr. 36 din 5 iulie 1993 -, iar un text declarat neconstituțional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, aceasta fiind lipsită de obiect, potrivit deciziilor
DECIZIE nr. 430 din 30 octombrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118739_a_120068]
-
semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă reconstrucția (constituirea) unui fenomen a cărui interpretare nu se poate limita la reiterarea unor factori istorici, fie aceștia de natura logicului, onticului, lingvisticului, ontologicului, filosoficului ca atare etc. Dintre toate faptele amintite mai sus, ca fiind semnificative prin raportare la evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în felul acesta, deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai devreme sau mai târziu, „rezonabilitatea“, sedentarizarea, decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai faptul că universalitatea raportării la absolut prin care debutează orice entuziasm amoros nu se sleiește prin reiterare, nu-și pierde frăgezimea, patosul, nimbul extatic. Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici autenticitatea. Toți traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca pe un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mănușă. Pe care mă grăbesc s’o ridic. Într’adevăr, după mai bine de 10 ani de experiment, pot afirma: cred În paranormal, ca Într’o prelungire evolutivă a lumii noastre de zi cu zi. Lăsând altora detalierea de amănunt, reiterarea unei experiențe a omenirii la fel de veche, fixată În tradiții, adesea tratate ca eresuri - chiar și 131 Biblia interzice pe undeva astfel de lucruri -, mă mărginesc să punctez câteva, cu al căror protocol experimental nu mă rușinez nici În lumea științifică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limbii și literaturii române deși didactici speciale reiterează noțiuni de didactică generală, fără a le discuta din perspectiva exclusivă a didacticii aplicate 2. dimensiunea „model”, respectiv teoria aplicată este sublimată prin modele de produse ale planificării curriculare 3. dimensiunea conținuturilor, reiterarea conținuturilor de specialitate de limbă și literatură în loc să se didactizeze dimensiunile predării lor. Aceste dimensiuni s-au manifestat și ca limite ale dezvoltării DLLR, păstrând o stare de nonidentitate științifică a DLLR în raport cu științele interconexe. Concluziile de etapă denotă, și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]