706 matches
-
SECRET. În rândul specialiștilor români, deseori am constatat că parolele reprezintă numele copiilor, ale soțiilor, numele lor citite de la sfârșit la început, nume istorice, cuvinte bombastice din limba engleză (SMART, CLEVER, DUMMY, CRAZY ș.a.) sau banalul cuvânt GHICI. Din cele relatate, rezultă că o parolă este și o cheie și trebuie să i se poarte de grijă ca și obiectelor sau valorilor protejate prin ea. Din această cauză se impun câteva reguli de control al parolelor: 1. parolele trebuie să fie
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
textelor (identificarea autorului empiric cu autorul abstract, sinonimizarea biograficului ca obiect al ficțiunii cu ficțiunea ca „reflectare” a biograficului, asimilarea funcției estetice cu funcția unui modus vivendi). Fundalul referențial care asigură ființele, obiectele, evenimentele ce vor fi coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde inventarul de obsesii, moartea, în primul rând: „Moartea n-a fost pentru Cristian Popescu o abstracție, o amânare, o exterioritate radicală; dimpotrivă, o proximitate
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
în foiletonul „Cuvântului românesc” din Hamilton (Canada), este difuzată în 1979 și prin postul de radio Europa Liberă (emisiunea Tinerama), iar în 1981 apare la München, la Editura Ion Dumitru. Adevărată proză autenticistă, Testamentul din morgă sfidează prin duritatea faptelor relatate - experiențele trăite în lagărele comuniste - orice plăsmuire ficțională. Fără a avea merite literare deosebite, scrierea este, după Eugen Ionescu, semnatarul prefeței, „o carte mare, pe care puriștii o vor găsi simplă uneori, dar care este o mare mărturisire, încă una
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
creează prin succesiune senzația de viață trăită în momentele ei cele mai semnificative: iluzia dragostei împlinite (Visul soldatului), gustul amar al iubirii înșelate (Erika), speranța în supraviețuire (Speranța), certitudinea sfârșitului iminent (Dincolo de așteptare). Varietatea modalităților narative, finețea analizei, autenticitatea întâmplărilor relatate dovedesc calități ce nu vor fi infirmate de scrierile ce vor urma. Astfel, în romanul Verdictul (1970) pretextul care declanșează și impulsionează „acțiunea” este de factură polițistă, autorul păstrând un timp indecizia asupra genului de literatură pe care intenționează să
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la Grenoble, naratoarea, una și aceeași cu eroina, face o pasiune devastatoare și devine obiectul unei pasiuni de aceeași intensitate a colegului german amintit
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
îngrijirea lui Iorgu Iordan, iar cea mai cuprinzătoare restituire, folosind toate variantele manuscrise ale cronicii, este realizată de Gabriel Ștrempel în 1982. În Predoslovie N. se declară continuatorul cronicarilor moldoveni, subliniindu-și calitatea de cunoscător direct al celor mai multe dintre faptele relatate și afirmându-și prețuirea pentru izvoarele orale interne, ignorate de predecesori. Scopul scrierii sale este de a instrui generațiile viitoare, în special pe cei chemați să lucreze la conducerea țării. Grupajul intitulat O samă de cuvinte ce sunt auzite din
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
realitatea. Când îi are în vedere pe junimiștii marcanți, memorialistul îi privește cu oarecare antipatie, din cauza deosebirilor de orientare politică. Paginile dedicate lui Mihai Eminescu și lui Ion Creangă dovedesc neînțelegerea însemnătății lor în literatura română. Date inexacte sau fapte relatate denaturat îi servesc adesea autorului să vehiculeze atitudini antijunimiste curente în epocă. Temperament de luptător, P. a acordat o importanță deosebită activității jurnalistice, conducând, înființând sau fiind redactor la numeroase ziare. După ce în 1883 a colaborat susținut la „Liberalul”, în
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
tot: și autorul, și cartea! Intervievat după apariția cărții, Bellow și-a regretat cruzimea portretistică, dar nu a retractat-o: s-a plâns că oamenii sunt prea înclinați să-l citească literal: se întreabă dacă evocarea este veridică, dacă faptele relatate au avut loc în realitate 18. E ușor să-ți condamni cititorii pentru confuzia dintre ficțiune, memorie și istorie. Astfel, etica amintirii devine o exigență deplasată, iar ideea că ficțiunea are vreun raport cu adevărul istoric sună stupid, ca orice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Nu ar putea ajuta în acest caz luminile filosofiei rațiunea morală comună să depășească impasul în care se găsește? Vom fi bine sfățuiți dacă vom căuta răspunsul la această întrebare examinând cazuri reprezentative pentru situații de acest fel. Iată unul, relatat relativ recent de revista germană Der Spiegel. Poliția din Frankfurt am Main a arestat un tânăr, student în drept, pe baza unor indicii clare că făcea parte dintr-un grup care răpise un copil, fiul unui bancher. Existau bune temeiuri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a creiona un contur general a ceea ce e numit impropriu „reeducare”. Există, până în momentul de față, doar două abordări generaliste ale subiectului. Ne referim aici la volumele lui Virgil Ierunca și Dumitru Bacu1, ambele scrise exclusiv pe baza celor relatate autorilor de către victime ale acțiunii. Deoarece la momentul redactării lor nu era posibil accesul la documente, iar ceilalți supraviețuitori nu apucaseră încă să-și publice memoriile, demersurile celor doi, deși extrem de importante pentru popularizarea subiectului - tabu până atunci -, nu sunt
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
legende inspirate din Metamorfozele ovidiene: Perirea a doi iubiți, adecă: jalnica întâmplare a lui Piram și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui și familiariza, prin intermediul unor glose, adnotări rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm și umor, este la fel de importantă ca evenimentul relatat. Memorialistica literară își revendică grupajul Lentile, despre prieteni scriitori și artiști: B. Fundoianu, Ilarie Voronca, I. Ross, I. Berman și Tudor Arghezi, Geo Bogza. Sunt evocate și figuri de odinioară: buclucașul călugăr Mardarie Vlahuță, Vasile Kogălniceanu, socialiștii Zamfir C. Arbore
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
facultatea și se căsătorește, la vârsta de 30 de ani. Citind povestea vieții lui este clar că, exact ca prima amintire pe care ne-o relatează, întreaga poveste a lui Jacob este afectată profund de experiența militară. Primele două amintiri relatate descriu un copil curajos care „nu se teme de nimic”. Un episod descrie un joc unde trebuia să intri într-un butoi și să ți se dea drumul de pe un deal, la viteză foarte mare. Al doilea povestește cum căuta
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
rezultat din îmbinarea cadrului teoretic propus de Frankenstein și poveștile vieții înseși. Am început prin a încerca, pur intuitiv, să traduc explicațiile și exemplele lui Frankenstein (1970a, 1970b, 1972, 1981) în măsurători care să se poată aplica exact la textele relatate. Revenind la textele propriu-zise, am testat aceste măsurători pe materiale concrete, am folosit rezultatele pentru a-mi finisa măsurătorile și apoi m-am reîntors la texte. A fost un proces îndelungat care a necesitat numeroase recitiri ale interviurilor. Am considerat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
este conștient că o reconsiderare avizată presupune o paralelă între istoria credinței mahomedane și istoria credinței creștine; este convins că o istorie cronologică nu este posibilă fără o permanentă comparare a datelor cuprinse în cele două calendare și a evenimentelor relatate (pe baza acestora) de scriitorii creștini ori musulmani. Doar astfel crede că poate să-l informeze pe european, să-l edifice asupra mentalității unei comunități originare din îndepărtata Asie. Explicațiile sale redau adevărurile într-un mod mai limpede, așa încât intelectualul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
este însă decât iluzie, simplu joc: doctorul va pleca în străinătate și i se va pierde urma. Finalul romanului sugerează că și Ene Șerban este „jucat”, pentru că lumea e doar aparent îmblânzită. Evident, conotațiile politice, deși discrete, există: evenimente vag relatate (arestări, dispariții, trafic de influență, protecționisme) trimit la realitățile epocii. Romanul Zăpada de-altădată (1994), superior valoric, abandonează tematica de fond socială, concentrându-se asupra intersecției, întâmplătoare, dintre două destine și personaje: bărbatul și femeia. Ritmul romanului este alert, notațiile
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
eu pe al meu. A dat și ea, am dat și eu, ne-am bătut reciproc... i-am dat-o, munceam muncă fizică, i-am dat-o în numele tatălui..., Dumnezeu să o ierte, îmi pare rău până mor... Din cele relatate rezultă că inculpata a adoptat un comportament influențat de: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - atitudinea victimei față de fiică („nu permit nimănui...”), nevoia de a oferi acesteia ceea ce ea nu a avut, după cum am menționat anterior și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
În paginile memoriilor sunt refăcute convorbiri tainice cu diverse personalități, se emit judecăți de valoare asupra evenimentelor, considerații personale - toate în măsură să definească o mentalitate și o epocă. Din întreaga expunere răzbate sentimentul trăirii intense a unui timp istoric. Relatate alert, cu dialoguri vii între autor și unii dintre cei mai de seamă protagoniști ai timpului (sunt rememorate convorbiri cu Napoleon al III-lea, contele Cavour, Kossuth, Bismarck, lordul Palmerston și alte personalități ale Europei), cu descrierea sugestivă a locurilor
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
sau unei categorii de fenomene. Este un act prin care se pune în evidență cauza, temeiul sau scopul unei acțiuni, a unui fenomen sau eveniment. Explicația se sprijină pe cunoașterea legilor și condițiilor cantitative și calitative ale evenimentelor sau fenomenelor relatate. Ea dobândește valoare numai în condițiile în care: prezintă adevărul, descrierea faptelor este corectă, iar modelul prezentat este eficient. Procesul este structurat la diferite niveluri, fiind condiționat de temeinicia formelor teoretice, dar și de cea a conceptelor implicate în actul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în stare să le acorde imediat o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care l-au întâlnit în piață pe Diogene. Probabil au fost șocați de ceea ce au văzut și au auzit. Faptele lui Diogene puteau să apară lipsite de sens, pur și simplu nebunești. Nu însă și mai târziu, după ce au ajuns relatate și comentate de unii doxografi. Li se acordă deja o justificare logică (dacă a face ceva nu-i absurd, atunci nu-i absurd nici a-l face în piață). Nu mai contează că raționamentul e vulnerabil, el indică deja o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în stare să le acorde imediat o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care l-au întâlnit în piață pe Diogene. Probabil au fost șocați de ceea ce au văzut și au auzit. Faptele lui Diogene puteau să apară lipsite de sens, pur și simplu nebunești. Nu însă și mai târziu, după ce au ajuns relatate și comentate de unii doxografi. Li se acordă deja o justificare logică (dacă a face ceva nu-i absurd, atunci nu-i absurd nici a-l face în piață). Nu mai contează că raționamentul e vulnerabil, el indică deja o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]