279 matches
-
În mod semnificativ În clasa de mijloc americană. Ea a fost Întotdeauna mai influentă În Europa. Mai mult de jumătate dintre americani sunt credincioși devotați - mai mult decât În oricare altă națiune industrializată - și nu cred În ideea unei lumi relativiste. Americanii religioși cred Încă Într-o mare construcție și trăiesc zilnic religia În intimitatea lor. Chiar dacă nu Îmbrățișează un sistem de referință religios atotcuprinzător, americanii cu tendințe seculare sunt În general adepții unei alte viziuni sociale atotcuprinzătoare - ideea iluministă care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să se determine în mod concret conținutul cerințelor funcționale ale acestuia. Desigur, orice tipologie a cerințelor funcționale este utilă. Tipologiile universaliste însă au dezavantajul de a fi atât de abstracte, încât nu ajută înțelegerea dinamicii particulare a sistemelor. Poziția particularistă, relativistă este, din acest punct de vedere, mult mai fructuoasă. Ea dă ca sarcină oricărei analize funcționale determinarea conținutului concret al cerințelor funcționale ale sistemului considerat. Elementul funcțional și funcțiile sale. Prin element funcțional înțelegem orice fenomen social care are semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența la celelalte. Privilegierea unei anumite perspective funcționale trebuie justificată. Cazul religiei citat mai înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]