1,919 matches
-
aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturite ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt unele momente privilegiate, în care profitând de câteva clipe îmblânzite și încetinite de către un firicel de nisip discret, strecurat în complexitatea mașinii timpului, îmi place să tachinez relativitatea, aruncând din cockpitul meu câte o privire furtiva infinitului universului ce ne-nconjoară. Pentru multi muritori, o imensitate oarecum înfricoșătoare, ce le spulberă chiar și cea mai infimă speranța de a se putea extrage acestui misterios necunoscut și ce ii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
practică o etică literară de last man standing. Din care nu-l clintește nimic. Fără acest corpus, lucrul ar fi fost mai greu de probat. Pentru noi toți, primul Ioan Es. Pop era acela din 1994. N-am fi bănuit relativitatea acestui primat. E curios cu câtă lejeritate tratăm astăzi, în cazul autorilor pe care-i prețuim ceea ce în buna și vechea tradiție a filologiei ținea de informație. Exemplul acesta, legat de Ioan Es. Pop, e cât se poate de elocvent
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
Conform lui Mușina, am văzut, adevărul celor dintâi ar depinde însă de reușita celor din urmă. Căci nu sunt de luat în serios sfaturile literare ale celor care n-au scris în viața lor un vers valabil. Mie, dincolo de inerenta relativitate a acestui faimos imperativ al lui Ezra Pound (care, de altfel, e citat cu fiecare prilej), un astfel de avertisment de lectură mi se pare în cazul de față, pur și simplu, salutar. Fiindcă, dacă e să fim corecți, prea
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
acestei prelungiri, fiindcă toate concură retroactiv la stabilirea din nuanțe a unei imagini. Printr-un subtil joc de imbricări, bibliografia se varsă în biografie. Nu putem, astăzi, vorbi despre viața lui Eminescu pur și simplu, fără a avea conștiința înaltei relativități a punctelor de vedere. Și fără a ne preciza onest, atunci când adoptăm o poziție anume, tipul de opțiune. Cum am spus, ideea e absolut extraordinară. Ea nu le e străină criticilor (cartea de acum câțiva ani a lui Iulian Costache
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul falsității, e un adevăr contrafăcut, un simulacru de adevăr; în viziunea poetului, adevărul e dimensionat dintr-o perspectivă a relativității și a unei retorici bazate pe divorțul dintre aparență și esență. Drama omului comun pe care o reliefează versurile lui Mircea Dinescu este tocmai această discrepanță între ceea ce se proclamă cu emfază și ceea ce e cu adevărat, în spiritul autenticității
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
lui Bulgakov, „metoda” construcției lumii fantastice este mai apropiată de cea a lui Lewis Carroll. Intrările și ieșirile dintr-o lume în alta (printr-un tunel, chepeng, cameră, oglindă etc.), schimbările de perspectivă spațială, schimbarea raportului dintre corp și spațiu, relativitatea percepției spațiale și concentrarea pe spațiul închis (camera, casa Luizei) provin din Alice. Plutirea, orașul scufundat (Clusium) al celor doi miri onirici, zborul din vis - un zbor ce pare a fi și o scufundare-înecare în apele amniotice ale visului și
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
precizează cine a venit la ușă, prin urmare, momentul din care trebuie începută ghiceala e ăla de după verificarea vizorului, răspunsul corect fiind deci...”ușa”, nu “ochii”, așa cum susțineam eu. Zadarnic le-am explicat că e doar o ghicitoare, nu teoria relativității și că, de altfel, mai știm și că părinții au venit pentru micul dejun, deci, conform logicii lor, totul ar trebui să înceapă după ce am aflat motivul vizitei, caz în care răspunsul corect nu ar mai fi “ușa”, ci frigiderul
Girafe, oameni cu chef de joacă și analiști de ghicitori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19130_a_20455]
-
rezolvării acestei dispute, începute chiar din secolul 19 (Celebrul proces al maimuțelor din SUA din 1887) este tocmai TIMPUL. Mintea noastră încă percepe foarte greu posibilitatea schimbărilor structurale, mutațiilor prin ADN și existența SELECȚIEI NATURALE, ca mecanism al Evoluției . Teoria Relativității desvoltată de Eistein a demonstrat relativitatea măsurării timpului. De aceea, ne este greu să înțelegem progresul uriaș al cunoștiințelor/inteligenței umane din ultimii 30 de ani comparativ cu orice altă epocă din Istoria Omenirii, deși noi păstrăm aceiași structură și
GENEZA, TIMPUL ȘI EVOLUȚIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385302_a_386631]
-
secolul 19 (Celebrul proces al maimuțelor din SUA din 1887) este tocmai TIMPUL. Mintea noastră încă percepe foarte greu posibilitatea schimbărilor structurale, mutațiilor prin ADN și existența SELECȚIEI NATURALE, ca mecanism al Evoluției . Teoria Relativității desvoltată de Eistein a demonstrat relativitatea măsurării timpului. De aceea, ne este greu să înțelegem progresul uriaș al cunoștiințelor/inteligenței umane din ultimii 30 de ani comparativ cu orice altă epocă din Istoria Omenirii, deși noi păstrăm aceiași structură și capacitate a creierului al lui Homo
GENEZA, TIMPUL ȘI EVOLUȚIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385302_a_386631]
-
și modele comportamental-semiotice, clasifică și încadrează. Dar cum rămâne cu imensa diversitate afectivă individuală, cu discretele abateri de la standardele teoretice, neobservate sau acoperite prin disimulare? Relativita-tea a fost doar descoperită, nu inventată, de Einstein și stă ea însăși sub semnul relativității. Dacă admitem că normalul este obișnuitul, comunul, majoritarul, iar anormalul stă pentru neobișnuit și ciudat deviant, atunci arta și artistul se situează mai degrabă în a doua zonă. Dacă mai suntem de acord că anormalul presupune suferință, maladie a sufletului
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
dedicată unor importante personalități de renume mondial - „Personalități Aniversări - Comemorări 2005 (II)”. Cele cinci timbre sunt dedicate următorilor: l Hans Christian Andersen (1805-1875), scriitor danez, renumit pentru literatura pentru copii l Albert Einstein (1879-1955), cunoscutul om de știință, autorul teoriei relativității l Jules Verne (1828-1905), ilustrul scriitor francez de anticipație l Dimitrie Gusti (1880-1955), profesorul care a instituționalizat cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia școlară; inițiator în realizarea Muzeului Satului l George Enescu (1881-1955), compozitor, violonist, dirijor
Agenda2005-17-05-general9 () [Corola-journal/Journalistic/283611_a_284940]
-
care grosul membrilor ei - dezorientați, înșelați, sărăciți, înstrăinați și nedoriți în casa (țara) lor - simt la propriu pe pielea lor cumplitul adevăr cuprins în spusa „Homo homini lupus” (Omul este lup pentru om)... Știința modernă, îndeosebi extrem de vaga teorie a relativității, admite existența mai multor forme de timp (astronomic, biologic, psihologic, virtual etc.), dar fără a putea oferi explicații convingătoare și unanim acceptate vizavi de natura lui (De fapt ce măsurăm când pretindem că măsurăm timpul, despre care nu se știe
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
când pretindem că măsurăm timpul, despre care nu se știe dacă este o realitate obiectivă sau o existență pur subiectivă?!), admite coexistența, ba chiar întrepătrunderea universului material cu cel antimaterial, admite existența universurilor paralele și că în infinitul macrounivers teoria relativității este valabilă doar până la viteza de deplasare a luminii (300.000 km/secundă), prag în apropiere de care spațiul se contractă și timpul se dilată, dar suntem avertizați că peste această viteză limită se pot petrece cele mai stranii fenomene
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său. În scrisoare, Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. “Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanității acum, se va ciocni de neînțelegerea și prejudecățile din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată
Scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa [Corola-blog/BlogPost/92818_a_94110]
-
mă conving?, m-am Întrebat, iritat, când am revenit În cameră. Tipul insinua În chip evident ceva, era Însă mult prea subtil pentru starea mea de agregare interioară ca să mă prind ce anume. Și, oricum, nu considerațiile lui constipate despre relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă dintre problemele care mă frământau atunci. Stai liniștit, n-o să te plictisesc cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Voltaire, care a cochetat și el cu istoria. Mai puțin cu fizica, dar nimeni nu-i perfect... Așadar, ce susținea Einstein? La mai mult de un deceniu după formularea și demonstrarea celebrei E=mc², Într-o cărțulie de popularizare, Teoria relativității pe Înțelesul tuturor, ilustrul fizician scria că una dintre consecințele pe care le atrage după sine existența câmpurilor gravitaționale de mare intensitate este aceea că nu poate fi admisă ideea unui punct de vedere privilegiat din perspectiva căruia Univesul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încalci dacă și numai dacă ea a fost făcută în mod clar, între indivizi liberi, consimțind la aceasta, excluși din comunitatea delincvenților relaționali. Sau în ceea ce privește orice altă virtute - dar și viciu... - care nu trimite la măsura ideală platoniciană, ci la relativitatea existențială a părților contractante și implicate. Hedonismul în Grădină sau oriunde în altă parte, dacă vrei să trăiești după legea lui, presupune niște condiții obligatorii: afișarea intențiilor, neascunderea proiectelor, formularea motivelor, elaborarea în comun a regulii jocului, iar apoi decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu încetează să stupefieze. Pentru că Lucrețiu procedează asemeni unui om de știință și recurge la o metodă experimentală demnă de acest nume. Ansamblul poemului în versuri solicită cunoașterea directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Dromiket 4 -, îți povestesc și ție despre galaxia mea. — Asta și vreau! șopti Dromiket 4. Știți, domnișoară, noi nu prea avem posibilitatea să ieșim din galaxia noastră. E drept că au ieșit câțiva, în delegație, dar știți cum e cu relativitatea timpului: ei s-au întors tot tineri, însă în vremea asta pe Pământ toți prietenii lor se schimbaseră, îmbătrâniseră, deveniseră șefi și i-au trimis la munca de jos. Apoi, au fost unii care și-au găsit nevestele de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc arta cu mult și sunt menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile să țină mai mult de spiritul științific, decât de lirismul pur. Prin urmare, cu modestia și concentrarea cuvenite adevărurilor contemplate, vom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aici zace așteptarea dar și stăruința de a surprinde și oglindi faptele pozitive pe chipul celor care biruie vicisitudinile vieții. Aici se poate auzi și tumultul gândurilor și frământărilor cu care am încercat să reclădesc o viață, cu universul și relativitatea ei, din frânturi, din petice de forme și culori diferite. Sunt gânduri născute din contemplarea asupra propriei vieți, dar și din experiența altora, o adevărată adunare de reverberații care au venit din substratul trăirilor interioare, punând în mișcare secrete roți
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
vânturător de “cenușă rezultată din arderea vieții” (Leonard Cohen, despre creatorul de poezie). Așadar nu sunt chiar incompatibil cu poetul Valeriu Rață, ca să nu-l pot descifra cât de cât. Pot prin urmare să afirm, cu acel adițional procent de relativitate, că omul pe care îl întrevăd spre a-l reflecta pe fila-suport a exercițiului meu cronicăresc nu e altfel decât cel pe care l-am intuit din scurtele fulgurații de timp în care oamenii au privilegiul de a fi față
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Pământ, iar ei umblă hai-hui prin nu știu ce ostroave din Calea Lactee! Trebuie să precizăm că, spre marea neliniște a Universului, populația Terrei s-a divizat în două mari tabere, pe baza unor concepții ireconciliabile: relativiștii și virtualiștii. Relativiștii erau fideli teoriei relativității a lui Einstein, pe baza căreia au putut să construiască nave cosmice de mare performanță cu care călătoreau neobosiți în explorarea noilor lumi, din Galaxia noastră dar și din alte galaxii. Erau oameni vajnici, cu spirit de sacrificiu, le plăcea
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]