547 matches
-
un mare semn de întrebare ideea însăși de adevăr și procedurile raționalității va fi Jacques Derrida. El reconsideră criteriile consacrate ale judecăților noastre, ca și categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Ștefan Golescu (1860) puteau legitima o asemenea asimilare. La 13/25 aprilie 1864, În plină dezbatere a legii rurale, omul politic se revendica explicit de la liberalism: „sunt unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
astfel statut de instrumente de joncțiune apropiat de al conjuncțiilor. Procesul poate fi reprezentat prin schema: relativizator ==> clișeu sintactic ==> relator ==> conjuncție 1. 2.1. Relatori Ceea ce numim relator 2 este un "cuvânt relativ" care nu se mai asociază unei categorii relativizate din propoziția subordonată pe care o introduce. În structura sintactică a construcțiilor relative introduse prin relator, lanțul relativ 3 nu (mai) este întreg, conectorul semantic nu prezintă decât parțial trăsăturile anaforice ale relativizatorilor. Relatorii se opun relativizatorilor, cuvinte relative prototipice
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de sintagma ceteris paribus. Dar tentativele de a elabora legi economice generale, verificabile, obiective, oricît de rafinate și susținute statistic sau istoric s-au cam soldat cu eșecuri. De aceea eu nu cred în existența unei științe economice pure. Mai relativizez, mai împrumut de la alte știința pentru a putea totuși merge înainte și răspunde cît de cît provocărilor realității. Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
caracterului eminamente vizual al descrierii: "Exemplară sub raportul viziunii și al comunicării, Moara lui Călifar propune un sistem de convenții asociate cu finețe și cu simțul nuanțelor. Hiperbola intervine pentru a da dimensiuni necesare fabulosului (moara, lacul), iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern, văzut în extensia lui cultural-tipologică și nu neapărat istorică. Personajele sale reușesc să relativizeze perspectiva epică și implicit, să acutizeze nevoia interacți-unii (colaborării) intelectuale dintre scriitor și cititor. Ultimul se transformă într-un participant nemijlocit la jocul estetic, un manipulator de semne și reprezentări. Homo spectator este înlocuit gradual de către homo symbolicum. Bibliografie E.A.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
schimbări extraordinare și fiecare dintre noi are un rol în această piesă. Nimeni nu va lipsi de la acest joc, contribuind la forma și la funcția absolută a noii lumi, în care nu vom mai absolutiza relativul și nu vom mai relativiza absolutul, cum am făcut pînă acum. Nu întîmplător ne aflăm aici și acum. Avem de traversat o experiență fundamentală și trebuie să o scoatem la capăt cu bine. Timpul nu mai are răbdare, "și-a ieșit din țîțîni", cum bine
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
le numea „mutații“, le-a considerat de Vries răspunzătoare pentru apariția unor varietăți și specii noi. Din această perspectivă a fost reafirmată o distincție clară, netă între varietăți și specii, acea distincție pe care Darwin și-a propus să o relativizeze. Apreciind că selecția naturală intervine doar în eliminarea mutațiilor monstruoase, saltaționiștii susțineau că ea nu este necesară pentru explicarea apariției unor specii noi. Odată cu contestarea rolului central al selecției în evoluție, și gradualismul darwinian a fost considerat infirmat. Chiar și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
greșeala de a-și atribui o inexistentă disidență anticomunistă; a fost și va fi, inclusiv în scris, un om al echilibrului, al căii de mijloc, al intermedierii, al temperanței agrementate cu un umor special. A avut mereu grijă să-și relativizeze judecățile, inclusiv cele de valoare, conștient că adevărul, mai ales "despre oameni și cărți" nu-i poate aparține în exclusivitate. Noi nu l-am cunoscut mai bine (relații strict profesionale!) decât după 1990, când marele critic a devenit mai "democrat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase pe vremea Ceaușeștilor. Un hățiș de ciudățenii? Să te miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema. Acest tip de convivialitate, de dialog relativizând binele și răul, punând pe plan de egalitate a opțiunii pe neocomuniști cu anticomuniști, la limită pe asupritori și victime (...) continuă o veche și prejudiciabilă tradiție românească de la «Pupat toți piața Endependenți»”. Asta, în timp ce se mimează normalitatea (s.a.), „când de
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
identității sintagmelor e menit parcă să satisfacă gustul de cititor al lui Cioculescu însuși. Nu era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al lui Montaigne, o expresie tip aparținându-i chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
slăbiciuni, / pentru că pop merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși se vinde, / e mai pop pentru lume decât pop”. (p. 11) Tragismul e acum defensiv și multe din vechile obsesii, încă prezente, apar formulate în paradoxuri. Or, paradoxul, se știe, relativizează. Teroarea inadaptării, spaimele patologice, răul visceral, mutilările sufletești, agonia fără speranță, dezgustul violent și, în general, toate energiile negative care odată făcuseră subiectul zbaterii poeziei par retrase deliberat într-un plan secund, de nu chiar cronicizate, iar eforturile (simulate?) pentru
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
de la un înalt grad de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul nu mai prezintă interes”, spune poetul în, probabil, cel mai atipic poem al său: strada londra nu mai dă-n strada paris... Surprinsă în formulări relativiza(n)te, și statutul morții rămâne definitiv incert, deși putem reține o oarecare gradație a percepției. Moartea apare, inițial, ca o convenție socială, o ireală deprindere indusă în care nu este cuprinsă „nici o metafizică”. Fără a pierde din tragism și
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
Cotruș. Unii dintre potențialii acuzați (Blaga, Arghezi) sunt disculpați - și pe drept cuvînt. N-are, oricum, dreptate un comentator tînăr și înzestrat precum George Neagoe să-l bănuiască pe Ion Simuț de „favorizarea infractorilor” prin exces de nuanță atunci cînd relativizează și contextualizează anumite atitudini gen „legionarism fără antisemitism”. Important e ca măcar „judecătorii” istoriei literare să procedeze, retrospectiv, cu calm comprehensiv, fără a cădea în febra rechizitoriilor și lustrărilor cu care se îndeletnicesc procurorii de serviciu (și care mai degrabă
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
și substanță a poeziei, tema vieții scoate în relief conflictul disimulat ori dat pe față al poetului cu împrejurările ce i s-au hărăzit în chip particular. De unde tensiunea negativă care animă stihurile sale. Ele exprimă o inadaptabilitate funciară ce relativizează lucrurile, precum și onticul însuși: "Și-n carnea mea am căzut, și-n sîngele meu m-am zbătut/ mut ca peștele, trup galben de ceară/ într-un schit al bucătăriei mele plină de zei - farfurii/ și cuțite, cești de cafea, umbra
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
astăzi, de a perpetua o conjunctură și, mai ales, de a face ca ea să pară necesară și motivată. Așa cum am sugerat deja, votul obligatoriu este o cenzură deoarece își propune să împiedice acele manifestări care ar minimaliza și ar relativiza starea politică actuală cu oamenii și cu partidele lor. A vota disciplinat și masiv înseamnă a fixa politica în datele existente și a interzice orice altă manifestare, încă insuficient cristalizată." Dar atracțiile revistei nu se opresc la textul lui Horațiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
făcut să creadă că romanul inaugura o serie. Acum, după debutul unei generații întregi de tineri prozatori, putem trage o surprinzătoare concluzie: de fapt, cartea Ceciliei Ștefănescu n-a fost urmată, în plan literar, de nimeni. Contextul literar actual a relativizat mult ceea ce numai acum cîțiva ani putea fi luat drept îndrăzneală, astfel că, în ciuda substratului erotic, Legături bolnăvicioase nu are nimic scandalos, tînăra scriitoare nelăsîndu-se furată de o temă altfel tricky. Tensiunea erotică dintre cele două tinere studente nu se
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
practice ale căruia alș n-ar consimți niciodată, dar de eseurile căruia s-a îndrăgostit pentru că îi susțin proiecțiile și afinitățile: de pildă, politeism antic versus monoteism creștin, morală estetică versus morală creștină etc., asta fără însă ca alș să relativizeze morala creștină, prin apelul la cărțile unui Mihail Neamțu, aflat în același cerc intelectual și spiritual cu Patapievici... Complicat. Ce vreau să spun? Că acest elitism al lui alș este unul ok, unul profesional, al cuiva care știe foarte bine
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
nu plîngem). Dar atari patetisme, e drept bine stăpînite, de-o matură gravitate, divulgînd un secret "misionarism", alternează cu secvențe jucăușe, autoironice. Stăpîn pe un discurs suplu, Adam Puslojiš evită redundanța sforăitoare, aerul de superioritate fără fisuri, acceptînd a se relativiza, a glumi cu sinele său spre a dobîndi încrederea cititorului. Cu o badinerie funebrală: "în curînd / în curînd fraților / în curînd fraților mei buni / aici va rămîne doar un fir // de țărînă aurită!" (La țară, strategic vorbind). Sau cu o
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
a mă raporta la ceilalți. Mă împrietenesc greu, dar atunci când o fac, e pe viață. Nu-mi abandonez - așa cum ar merita adeseori - prietenii la cele dintâi semne ale cedării, ticăloșiei ori prostiei incurabile. Le ofer noi și noi cărți albe, relativizând păcatele și oferindu-le nesfârșite circumstanțe atenuante. Știu că asta nu folosește la nimic. Dar mai știu și că nu m-aș fi potrivit la mesele îmbelșugate, spirituale și autosuficiente ale lui Christopher Hitchens. Te poți lupta cu toate aceste
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
diverse ipostaze cinematografice (de la fotografia din filmul Cold Mountain până la Orele și Dogville) și o „atracție otrăvitoare” față de Ada (una dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat), trecută și ea printrun șir de oglinzi subiective care îi multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
mă așteptam la așa ceva. N-am fost niciodată pe vreo listă de premii importante, și publicasem deja șase romane, și nici acum nu-mi explic cum am reușit, pe nepusă masă, să cîștig chiar Premiul Goncourt. Pe de altă parte, relativizez importanța premiului, pentru că premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii, și ar trebui să fii ultimul dintre imbecili ca să- ți spui „eu sunt cel care a scris cel mai bun roman al anului”. Sigur, sper
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]