571 matches
-
unanim acceptate. Este tocmai ceea ce se petrece cu doctrina morală modernă. Raționalismul, examenul critic liber, rebel în timpul Renașterii, au devenit dogme inchizitoriale. Și este deplasarea moravurilor, a ideilor și a sentimentelor cea care, în sensul obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul modern (am putea spune occidental sau iudeo-creștin) este resimțit ca limitat, univoc. Mai ales prin faptul că nu vede și nu încearcă să valorizeze decât un aspect al ființei-împreună
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate unei legături sociale în care afectele și emoțiile au partea lor: aceea a unei ordo amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le calificăm drept imorale și ca să le punem în perspectivă istorică, suntem îndreptățiți să ne amintim că în toate cenzurile epocale modurile de viață alternative au suscitat angoase și respingeri. Astfel, pe seama
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toate obiectele pe care le propune aceasta, putem în aparență să ne prosternăm în fața vițelului de aur, dar inconștientul colectiv este mult mai detașat decât pare de multiplele sale propuneri. Plutește în spiritul timpului o generozitate de a fi care relativizează egoismele economice. De-tașare perceptibilă în multiplele căutări spirituale, în dezvoltarea sincretismelor religioase, în formele de solidaritate, chiar de ospitalitate care depășesc obișnuitele și raționalele "servicii sociale" ale providenței de stat. Utilizarea termenului "caritativ" merită în acest sens o atenție ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mulțumi, pentru a descrie o astfel de stare de fapt, cu stigmatizarea așa-zisului "comunitarism" este o facilitate limitată, incapabilă să înțeleagă aspectul generos, creativ, eventual prospectiv, al modurilor de viață fondate pe un astfel de partaj al afectelor. Căci, relativizând paranoia modernității, care a prezentat valorile ei, elaborate într-un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe transgenerațional. Este de asemenea ceea ce o gândire a socialului redescoperă arătând importanța imaginarului. Astfel, întreaga operă a lui Gilbert Durand subliniază eficiența "structurilor antropologice" ale căror rădăcini pătrund adânc în inconștientul colectiv. Sub diversele sale aspecte, această sensibilitate teoretică relativizează, fără a o nega, conștiința de sine și arată cum ea nu poate fi decât o conștiință nefericită de obediență morală. Nefericită prin aceea că, pe fondul "păcatului originar", totul este marcat de pecetea infamiei. Alienare structurală. Viața "adevărată" fiind
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vorbesc despre aceeași carte, despre același spectacol, despre aceeași celebritate (artistică, politică, religioasă...) a momentului, cum altfel trebuie să interpretăm acest fenomen dacă nu ca expresie a unei fuziuni sau a unui mimetism animal? În orice caz, aceasta trebuie să relativizeze pretenția noastră la distincția sau la critica individuale! Poate că nu este inutil ca, regulat, să știm să repunem ideile și lucrurile la locul lor. Să știm să ne confruntăm nu cu un adevăr în sine, un Adevăr universal, ci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în serios a unei ordo amoris care îmbogățește funcționalitatea realului prin "luxul" propriu irealului. Oricât de șocant ar putea părea aceasta, fundamentele moralei universale: rațiunea, progresul, libertatea nu mai sunt ingredientele necesare în modurile de a fi contemporane. Rațiunea este relativizată prin imaginație, progresul este contrabalansat prin reîntoarcerea valorilor arhaice; cât despre libertate, aceasta nu face față sentimentului de apartenență, chiar de înfeudare, care pare să prevaleze în triburile postmoderne. Dusă la extrem, morala unui social complet aseptizat a evacuat, fără
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în contact constant cu celălalt 79. Ce pulsiune ciudată aceast primum relationis a cărui dimensiune animală o uităm prea frecvent. Există în acest principiu vital un sens profund complet impersonal. Este vorba aici de un substrat, de o fundație ce relativizează tematica aceasta a "conștiinței de sine" pe care s-a fondat întreaga modernitate. Conștiință de sine care a dat naștere individului rațional și moralității contractuale care îi este consecința logică. În multiplele fenomene de mimetism, în efectele de modă, fie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate relicvele unui obscurantism retrograd nu mai suscită o adeziune fără rezerve. Raționalismul, moștenitor al marii filosofii a Luminilor, este din ce în ce mai mult temperat, relativizat de alte viziuni asupra lumii. Și putem chiar să ne întrebăm dacă, în forma lui dogmatică, nu este pe cale de a deveni el însuși expresia unui obscurantism desuet. Astfel, progresismului care înmiresmează secolul al XIX-lea, acestui progresism ce explică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai ales în dezinteresul juvenil față de diverse instituții "surplombante". Partide politice, sindicate și alte asociații cu fundamente raționale orientate spre realizarea unui program proiectiv. Această "lege a fraților" este făcută din coduri și rituri de utilizare internă și tinde să relativizeze sau chiar să împiedice acest constant libido dominandi care se exacerbează cu regularitate în toate adunările. Dar care, tot atât de regulat, este pusă în discuție atunci când devine o preocupare obsesională. Antropologul Pierre Clastres vorbește în această privință de "societatea contra statului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o integra homeopatic în viața de toate zilele. Moarte simbolică prin care ne integrăm într-un ansamblu mai vast, acela al comunității. "Mori și transformă-te", așa cum indică Goethe. Formulă ce poartă marca lucidității și a modestiei, prin aceea că relativizează individul, îl pune în relație cu cele și cu cei din trecut, cu cele și cu cei din depărtare, pe scurt, cu alteritatea din care este plămădit și care asigură în același timp, în durata lungă, rezistența spațiului și, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
liberă, deschisă, fără pierderea în prea multe detalii obsesive. Toate acestea le va face cu un spirit de încredere, acceptare necondiționată, disponibil de a oferi ajutor și ferindu-se de a judeca. Asemenea penitenți au nevoie să fie ajutați să relativizeze toate detaliile inutile, în sensul adecvat și potrivit contextului, și să trăiască cu curaj o relație de încredere și abandon în Dumnezeu. b) Penitentul cu tulburare de personalitate paranoidă. Acest tip de penitent poate fi recunoscut după convingerile și tipul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
anulează sentimentul de neajutorare care poate apărea ca o consecință a stresului traumatic secundar. Un alt factor de protecție important amintit de Yassen (2005) este simțul umorului, auto ironia, capacitatea de a râde de propriile greșeli și neliniști, de a relativiza chestiuni care pot părea prea serioase la un moment dat. Prin simțul umorului individul poate reduce tensiunea, elibera stresul și poate păstra distanța față de cazurile grave de la serviciu. În afară de strategiile personale, Yassen identifică și câteva strategii profesionale și de mediu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
epice de la H.P. Bengescu, Cella Serghi și Anișoara Odeanu, la Ticu Arhip, Dana Dumitriu, Lucia Demetrius, Gabriela Adameșteanu, Alice Botez, Maria-Luiza Cristescu, Oltea Alexandru, până la Sânziana Pop, Adina Kenereș, Maria Mailat, Doina Ruști și Dora Pavel, elanurile procustianizante ți se relativizează semnificativ. Ce m-a amuzat e că, la discuții, deși 90% din auditoriu era încântător-feminin, luptători au fost numai bărbații. Câțiva dintre ei m-au acuzat de sexism, reducționism și discriminare pozitivă în siajul gender studies, mi-au adăugat-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la bătaie. De la un autor care admiră etanș Biserica Ortodoxă Română, de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
călduros tuturor producătorilor de text. Îi respect pe cei care susțin că scriu zilnic, tot timpul, și care cred că o fac foarte bine. O ruptură de ritm n-a stricat însă nimănui, te obligă să fii creativ și să relativizezi importanța (mereu colosală) a lucrurilor care te interesează pe tine, dar nu neapărat și pe alții. Contrapunctele pauzelor mele de maternitate (care n-au fost niciodată chiar complete : dacă stau să mă gândesc, am făcut aproape tot timpul măcar corectură
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai nouă dintre formule”, „disprețul oricărui sistem”, „desfiderea celei mai orgolioase discipline”. Vinea simte însă, din nou, nevoia să ia distanță, repliindu-se — prudent și „înțelept”, nu fără un anume complex de superioritate — pe pozițiile unei tradiții menite să relativizeze prejudecata noutății radicale: „...totuși nimic nou. Școala asta ține de cînd lumea. Cel mult, astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Non-Timp sau în eternitate după modelul universului-clepsidră. Condiția umană se transcende și astfel se poate pătrunde în Nirvâna. Coceptul de „mit”, utilizat de Eliade în operele sale, ajută la învăluirea realitățiii și a temporalității, precum un văl, „Vălul Mayei”, relativizând astfel atât spațiul cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
venerat de Antonia, se dovedea muritor, legătura lui specială cu Dumnezeu nerezolvînd nimic, ce-ar mai fi putut pretinde, de la același Dumnezeu, un păcătos? Ingrid Îl iubea pe Thomas. Mult, puțin, nu exista Încă o măsură a sentimentelor, vorbele doar relativizau ceea ce, de fapt, ar fi trebuit să fie un absolut. Ingrid Îi amintea uneori lui Thomas, poate prea des, cît de mult ținea la el; asta Îi spusese ea, desigur, și prințului moștenitor, care În loc să o ducă În țara lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ochii deschiși. • Știu unde sunt. • Este vina mea. • Ies imediat de acolo. Al patrulea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt acele lucruri la care, în sfârșit, pot să renunț sau să le relativizez. • Reușesc să ocolesc gaura. Al cincilea capitol • Merg pe un alt drum! Acum este rândul tău! Anexă O CERCETARE DESPRE FERICIREA PERSOANELOR ÎN VIAȚA CONSACRATĂ Dragă cititorule, sunt sigur că și tu vei vrea să înveți să fii un făuritor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Eu?” - conferă și astăzi teologiei o sarcină ultimă. IIItc "III" Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr”tc "Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr”" Pariul sinceritățiitc "Pariul sincerității" Nasc și în Britania oameni „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Mt. 13,52). Capabil să relativizeze modelele prezentului, Andrew Louth - căci despre acest cărturar vom vorbi - nu ratează deloc sensul profund al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esența lui (Viața). Această sinonimie între cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dimpotrivă, ea derivă dintr-o interpretare aparte a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]