578 matches
-
despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum care să ducă de la corelația conștiinței la înțelegerea faptului că în aceasta ne este dată legătura intimă cu realitatea însăși"74. Socotim că relativizarea apriorismului tradițional reprezintă tocmai încercarea de a găsi o astfel de "punte". În Breslauer Ausarbeitung, Dilthey revine asupra problemei, afirmând că, oricum am privi această relație, "trebuie să existe un punct în care conținutul conștiinței și actul însuși al conștiinței
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăirii", adică "într-un fel de identitate între subiect și obiect, din care se pot deriva regulile sintezei [...] pe drumul instituirii relative a trăirii și reflecției ei (la fel de relativă) în procesul comprehensiunii"76, Riedel are în vedere și el o relativizare a conceptului transcendental de "trăire". (Asupra caracterului transcendental al acestui concept vom reveni într-un context nou, atunci când vom lua în discuție "corelațiile" acesteia vezi III, 3). Or, ce înseamnă "drumul instituirii relative"? Sintagma citată semnifică faptul că abia prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din contextul său istoric. Ea apare în Das Wesen der Philosophie, dar fusese expusă încă din Einleitung...: "Omul ca fapt ce premerge istoria și societatea este o ficțiune a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bun început Weltanschauungen. Această gândire istorică se răsfrânge și asupra trecutului, astfel încât vechile școli și tendințe filozofice aflate altădată în dispută pentru adevăr sunt privite acum ca "viziuni despre lume la fel de posibile, principial vorbind". În locul vechilor controverse (am arătat că relativizarea sporește gradul de toleranță vezi II, 1Bb) apare acum "o tipologie a viziunilor despre lume; ea caută să înțeleagă fiecare tip de Weltanschauungen în ceea ce are el specific și apoi să-i recunoască o relativă îndreptățire"133. Pe de altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concepută genetic"138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pentru a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de "sisteme filozofice care s-au întipărit înaintea tuturor celorlalte în conștiința umanității și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
judecăm numeroasele "conștiințe filozofice" (recunoscute ca fiind legitime numai în cadrul propriilor sisteme). Să fie într-adevăr vorba despre o inconsecvență fundamentală în Weltanschauungslehre? Găsim oare aici o inoportună deviație supraistoristă? Considerăm că prin analiza pe care am întreprins-o cu privire la relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey (vezi II, 2Ba) am înlăturat deja această presupusă inconsecvență. Să rememorăm acele concluzii. Formele relativ apriorice ale lui Dilthey sunt de factură romantică, adică sunt mobile și deschise, au propria lor istorie și se adeveresc numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu este dat efectiv (Nichtwirkliche)", după expresia autorului 57. Despre asocierea celor două principii precizăm că tocmai unitatea relației dintre act și conținut constituie "structura sufletească" pe care se edifică științele spiritului; așa cum am arătat, ea trebuie interpretată ca o relativizare a formelor apriorice ale conștiinței în virtutea unei "conceptualizări sprijinite pe <<viața însăși>>", pe istoricitatea trăirii (vezi II, 2Ba). În acest context semnalăm și o notă a autorului la Construcția lumii istorice...: "De aici se deschide o perspectivă asupra temei logice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la suprimarea distincției dintre subiect și obiect la nivelul trăirii am vorbit despre o "unitate structurală" variabilă. Dar ținem să subliniem că această "unitate sufletească" reprezintă totuși chiar și în istoricitatea ei o condiție de posibilitate a experienței. Cu toată relativizarea pe care o suferă la Dilthey, ea constituie o formă de anterioritate logică, astfel încât rămâne apriorică în raport cu un conținut dat (vezi II, 2Ba). Când analizează această unitate, Riedel remarcă implicit elementul care o diferențiază de unitatea apriorică a lui Kant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De altfel, autorul însuși revine asupra acestui lucru atunci când în Einleitung... se referă explicit la necesitatea depășirii perspectivei transcendentale în sensul relativizării ei sub presiunea faptelor: "Problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii poate fi socotită totuși rezolvată abia când va fi soluționată opoziția de la care am plecat, cea dintre punctul de vedere transcendental, pentru care natura este condiționată de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
timp însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și din punctul de vedere al lui Droysen care pornește de la "un preconcept material al faptului istoric"86, ceea ce-l determină pe Schnädelbach să avanseze ideea unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitate fundamentală a cunoașterii. Tocmai conștiința feluritelor condiționări istorice îl determină pe Dilthey să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt, aici distingem o dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
feluritelor condiționări istorice îl determină pe Dilthey să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt, aici distingem o dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de altă parte, o relativizare care i se impune autorului drept concluzie în urma repetatelor constatări cu privire la ceea ce Mircea Flonta numea "imposibilitatea metafizicii ca știință universal-valabilă"92. 4. Corelațiile expresiei Cea mai potrivită cale de a pune în evidență aceste corelații este aceea de a urmări
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s.n.)101. Cu alte cuvinte, trăinicia sistemelor culturale este întreținută de capacitatea de integrare conștientă a indivizilor în paradigmele acestora. Se poate observa și de aici că trăirile se obiectivează abia prin corelație și expresie, ceea ce trimite încă o dată la relativizarea caracterului transcendental al conceptului de "trăire", despre care am vorbit în subcapitolul precedent. După cum am arătat deja, Dilthey propune în opoziție cu apriorismul static o abordare istorică dinamică, vizând totalitatea naturii umane. Pentru aceasta, el recurge la conceptul de "corelație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice. Drept argument, autorul amintit invocă o anumită invariabilitate a structurii spirituale în raport cu "corelațiile acțiunilor, centrate în ele însele". Nu atât poziția lui Lieber, cât mai cu seamă noul context deschis de corelațiile comprehensiunii ne determină să reluăm discuția în legătură cu relativizarea apriorismului de către Dilthey. După cele spuse anterior (vezi II, 2Ba și III, 4), e limpede că socotim eronată perspectiva lui Lieber: pe de o parte, conceptul de "structură" la Dilthey nu este dedus dintr-o necesitate a gândirii, ca o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale, există configurații spirituale specifice fiecărei epoci, iar nu o configurație unică, general umană. Vorbim atunci despre o relativizare a cunoașterii. Ea trebuie văzută drept o consecință a istoricizării conștiinței (vezi II, 1Bc). La o înțelegere superioară, conceptuală a faptelor ajungem numai printr-o corelație a posteriori; o astfel de comprehensiune apare ca o operație de sinteză, posibilă numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Blaga vorbea despre romantismul geometriilor non-euclidiene, despre naturalismul lui Kirchhoff, despre impresionismul lui Mach, ori despre "noul stil" reprezentat în știință de Lorentz și Einstein 46, sesizând "corespondențele stilistice" dintre creațiile spiritului în cadrul uneia și aceleiași perioade. De altminteri, o relativizare a conceptului de "știință" era printre atâtea alte relativizări chiar în spiritul epocii istoriste a lui Dilthey. În acest sens, cuvintele contemporanului său, Simmel, sunt grăitoare: "Fichte spune că filozofia pe care o are cineva depinde de ce tip de om
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Kirchhoff, despre impresionismul lui Mach, ori despre "noul stil" reprezentat în știință de Lorentz și Einstein 46, sesizând "corespondențele stilistice" dintre creațiile spiritului în cadrul uneia și aceleiași perioade. De altminteri, o relativizare a conceptului de "știință" era printre atâtea alte relativizări chiar în spiritul epocii istoriste a lui Dilthey. În acest sens, cuvintele contemporanului său, Simmel, sunt grăitoare: "Fichte spune că filozofia pe care o are cineva depinde de ce tip de om este acesta. Lucrurile sunt valabile și dincolo de filozofie și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu "profunzimea" lui Dilthey. După ce am evidențiat păcatul originar al filozofiei, așa cum apare el la Dilthey, constatăm așadar că la Blaga discuția se poartă aproape în aceiași termeni. Putem merge și mai departe cu această analogie, extinzând-o și în privința relativizării pretențiilor de valabilitate a unei construcții metafizice, în cazul lor doi autori. Astfel, Blaga rămâne în spiritul filozofului german atunci când afirmă că "o idee poate să fie <<adâncă>> sau <<înaltă>>, adică <<verticală>>, fără să fie în același timp și <<adevărată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Întrebându-se Was ist das die Philosophie? într-o conferință care poartă chiar acest titlu, nici Heidegger nu răspunde altfel: filozofia este "un drum", ceea ce înseamnă "desigur că nu este singurul posibil"101. Odată cu o Weltanschauungsphilosophie, este admisă deci și relativizarea adevărului metafizic. "Numim metafizică acea reflecție ce are drept premisă niște explicații particulare și care poate deduce determinațiile generale ale oricărei corelații universale precizabile", precizează Dilthey în Einleitung...102 (fapt care ne întărește convingerea că în cazul său nu putem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aflăm în fața unui adevăr. Orice filozof are propria accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar filozofia ca Weltanschauung. Anterior (vezi IV, 2) am arătat că istorismul începe să relativizeze chiar și conceptul de "știință". Apoi, progresele spectaculoase înregistrate de știința secolului XX care infirmă vechi teorii, considerate cândva universal valabile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de masă... postmodernă" Vor putea însă toți „cetățenii de rând” să devină „elite”? Se va transforma middle man în Homo sapientissimus? Cele câteva împotmoliri ale științelor experimentale și pozitive, pe care le-am amintit în secțiunea precedentă, au contribuit la relativizarea certitudinilor noastre cu privire la realitate; gândirea postmodernă se folosește de ele pentru a depăși limitele. Dar curriculumul? Dar școala obligatorie, „de masă”? Școala se află într-o situație specială. Ea nu se poate izola de societate și de cultura de masă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ea se ivește în mijlocul confruntării interumane și în inabilitatea de a întreba: „Ce trebuie făcut pentru ca noi să putem să comunicăm, să gândim și să acționăm pe căile stabilite?”. După Smith, rostul interpretării nu este regresul infinit, autoflagelarea, răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică” (hermeneutic imagination) joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]