724 matches
-
nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera. Ce să faci într-o odăiță înghesuită, cu sobă de teracotă, pat și aproape nimic altceva? Nu știam pe atunci un adevăr pe care accesul la REM mi l-a revelat cu forța evidenței și pe care n-o să-l mai uit: cu cât spațiul acțiunii sau jocului sau gândirii este mai îngust, cu atât restul lumii, adică Lumea, este mai largă. Și merită întotdeauna să te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine șchiopătând și mârâind, dar mă recunoscu și se potoli imediat. M-am strecurat în camera mea, complet amețită, incapabilă de orice gând, cu o oboseală teribilă în oase. Putea să se întîmple orice, chiar să nu mai intru în REM niciodată, dar simțeam că n-aș fi suportat să visez în noaptea aceea. Totul mă durea, totul mă apăsa. Am scos scoica de sub pernă și-am pus-o pe masă. Am dormit greu, negru, până a doua zi, pe la zece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Jocuri luau sfârșit. Ajunse în fața Garoafei, ne-am oprit, privind doar înainte. Ușa magaziei putrezise aproape complet. Lacătul mare, ruginit, atârna pe poartă ca un sigiliu. Mi-a fulgerat prin minte că, după spusele lui Egor, acolo trebuia să fie REM-ul. Ideea mi s-a părut mai absurdă ca niciodată. Garoafa mormăia repede ceva, probabil pe țigănește, tinînd palmele în chip de carte, strîmbîndu-se și trăgîndu-se de barbă. Veni și momentul solemn în care ne întrebă pe fiecare dacă vroiam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până ce un urmaș al lui Egor, la fel de lung și de filiform, ar găsi o altă fetiță care să viseze, conștiincioasă, visele. L-am liniștit, i-am spus că voi dormi, dar Egor mi se părea în acea clipă îndepărtat, ireal. REM-ul meu fusese sărutul pe care i-l dădusem Esterei. În acea clipă avusesem Totul." Spune-mi, Egor, care este acel dar minunat pe care l-au primit ai tăi de la musca din Africa?" îl întrebam de data asta fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după un timp (cît de lung, mi-ar fi fost greu să spun) și m-am ridicat în capul oaselor. Eram încă amețită, dar distingeam de-acum culorile aurii ale după-amiezii. M-a fulgerat gândul că trebuie să ajung la REM. Ba chiar am avut sentimentul acut că am întîrziat, de parcă mi s-ar fi dat (cînd?) o indicație precisă privind secunda în care trebuia să fiu acolo. M-am ridicat din pat și am ieșit în fugă din cameră. Culoarul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe cărarea spre foișor. Am străbătut acel drum ca dintr-un singur pas - și brusc m-am regăsit față-n față cu magazia dărăpănată în care se găsea REM-ul. Fără să ezit nici o secundă, am scos cheia de aur și am împlîntat-o în lacătul ruginit. Așa cum mă așteptasem, se potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt. Am aruncat lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin de arătat. În afară, în stânga mașinii de scris, chiar sub carul care se tot deplasa tresărind, am mai văzut un teanc de foi dactilografiate. Prima avea titlul REM. Erau multe, cel puțin o sută, dar pentru moment nu mă interesa decât tânărul. Acesta nu-mi dăduse nici o atenție, deși, măcar cu coada ochiului, nu se putea să nu mă fi observat intrând. Din când în când se oprea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strămoșii lor, despre scoica din care emanau vise. Scria despre jocul nostru de-a Reginele și despre tot ce ni s-a întîmplat în timpul lui, în săptămâna cât am stat la tanti Aura. Scria că am intrat în fine în REM și că l-am găsit pe tânăr bătând la mașină și că el m-a mângâiat pe păr și mi-a dat să citesc povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat foile și mi-am întors iarăși privirea către tânăr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lângă ea, dar care va rămâne doar cu haina lui în mâini. O fâșie lungă din partea de jos a gravurii era ruptă, așa încît, dintr-o inscripție probabil mai lungă, se mai puteau citi, caligrafiate frumos, doar primele trei litere: REM. Am deschis ușa și am ieșit. Când se lăsase întunericul? Nu deslușeam nimic, nu vedeam foișorul, nici câmpul dimprejur, în schimb, simțeam sub picioare, scârțâind, o podea de lemn. După câțiva pași m-am împiedicat de ceva și-am căzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, sub pernă. Nu aveam destul curaj să deschid pumnul, dar când m-am hotărât am văzut că era o foaie de hârtie împăturită. Deodată mi-am adus aminte de foaia de calendar pe care mi-o dăduse tânărul din REM. Am despăturit-o. Era data de 3 mai 198... Pe spate - un articol despre istoria filatelici, cules cu litere mărunte. Am păstrat până azi foaia aceea, în curând, de altfel, vor fi zeci de mii de astfel de file identice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
identice, probabil că s-au și tipărit deja calendarele pe anul ăsta. Deci dovada mea își va pierde repede orice valabilitate. Abia atunci, privind data de pe filă, încă ghemuită în patul umed, am priceput o parte din infinita prezență a REM-ului. Nu fusese deci cu totul un vis, deși nu fusese cu totul nici realitate. Primisem o foaie dintr-un calendar care avea să apară cu peste douăzeci de ani mai târziu. Atât știam, și deja aveam de ce să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câmp, în ciuda aspectului ei mult mai "urban" decât altădată. Dar acum foișorul nu mai era. Parcă nici nu fusese vreodată. Dincolo de blocuri - arătură cât vezi cu ochii, până la liziera dinspre comuna Dudești. Dar în mijlocul câmpului, încă în picioare, se afla REM-ul. Vechea magazie rezistase anilor, mi-a stat inima când am văzut-o. Deși aveam pantofi noi, am luat-o peste pământul înțelenit până am ajuns la ușa pe care-o știam atât de bine. Lacătul era pus, dar nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu lasă răniți." Și cu asta ți-am cam spus "preafrumoasa mea poveste". Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit să mă maturizez, să devin, uite, aproape o babă, ca să încep să cred că înțeleg cu adevărat ce este REM-ul, că el nu se află acolo, înăuntrul magaziei, ci în afara ei, că de fapt noi sîntem REM-ul, tu și cu mine, și povestirea mea, cu toate locurile și personajele ei, și Bloody Mary, și cățelul lovit de mașină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zile, a trebuit să mă maturizez, să devin, uite, aproape o babă, ca să încep să cred că înțeleg cu adevărat ce este REM-ul, că el nu se află acolo, înăuntrul magaziei, ci în afara ei, că de fapt noi sîntem REM-ul, tu și cu mine, și povestirea mea, cu toate locurile și personajele ei, și Bloody Mary, și cățelul lovit de mașină, că lumea noastră e o ficțiune că sîntem eroi de hârtie și că ne-am născut în creierul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mașină, că lumea noastră e o ficțiune că sîntem eroi de hârtie și că ne-am născut în creierul și mintea și inima lui, pe care eu l-am văzut. Că până și el s-a cuprins pe sine în REM. Că poate până și el, în lumea lui (unde eu am pătruns, asta fiind poate singura rațiune a vieții mele), nu este decât un produs al unei minți mult mai vasta din altă lume, ea însăși fictivă. Și el, da
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fictivă. Și el, da, sânt sigura acum, caută cu înfrigurare o Intrare către acea lume Superioară, căci visul nostru, al tuturor, este să ne întîlnim Creatorul, să privim în ochi ființa care ne-a dat viață. Dar, vai! poate că REM-ul nu e totuși nimic din ce cred eu despre el. Poate că el e doar un sentiment, o strângere de inimă în fața ruinării tuturor lucrurilor, în fața a ceea ce-a fost și nu va mai fi niciodată. O amintire
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e totuși nimic din ce cred eu despre el. Poate că el e doar un sentiment, o strângere de inimă în fața ruinării tuturor lucrurilor, în fața a ceea ce-a fost și nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu, nu știu. În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cancelarul Republicii Federale Germane, Conrad Adenauer: 8 iulie, 1962. Calendar * în anul 53, înainte de Hristos, s-a produs alianța galilor Rèmes cu Iulius Cezar. * în anul 498, Selon Gregoire de Tours s-a botezat în religia catolică, sub numele de Remi. - în anul 816, Louis le Pieux a fost consacrat ca împărat. Era prima ceremonie de acest fel. * în anul 1429, fiind prezentă și Jeanne d’Arc, a fost consacrat regele Charles al VII- lea. * în anul 1814, a avut loc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
cel care mi-a stârnit introducerea. Ne cunoaștem de prin 1973-74, de la cursurile „Eminescu“ ale lui Ioan Alexandru, unde împărtășeam fascinația față de extra ordinara energie spirituală a celui care ne-a condus în mie zul eminescianității via Pindar, Heidegger, Bach, Rem brandt, Hans Urs von Balthasar. Am fost colegi de redacție din 1991 în 1996 la Cotidianul lui Ion Rațiu, unde Costion făcea suplimentul Alfa și Omega, iar Tania și cu mine Litere, arte & idei. Ne-am vizitat de zeci de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai deplin, mai extatic pe cineva decât pe puștoaica ce ți-a aruncat o privire într-un troleibuz aglomerat, și pe care n-ai mai văzut-o de-atunci niciodată. Mi-am adus aminte de Ester (care în povestirea mea „REM“, scrisă pe când ne plimbam de mână pe cheiul Dâmboviței în fie care noapte, este cea care, deghi zată-n bărbat, a săru tat-o pentru prima oară pe eroina numită acolo Nana, și pe care nici nu mai știu cum o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
reacționez eu la ce mi s-a-ntâmplat numai în curs de-o săptămână după scrierea povestirii prece dente? Ziceam acolo, între altele, că nu-mi mai aduc aminte cum o chema în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe fa soane -, dar din asta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de poezie. Vreți mai mult? A doua zi am deschis un ziar la-ntâm plare și am dat peste o cronică la o carte a ei de poezii (fiindcă ea nu era ingineră sau funcționară, cum o descri sesem eu în REM, ci poetă)! După ce, repet, nouă spre zece ani nu mai dădusem peste numele ei nicăieri... Vreți chiar și mai mult? Atunci trebuie s-o părăsim pe Nana și să vă spun că, după vreo două zile, pe când așteptam în antreu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ai treaba ta, dar te plictisești și de ce faci, opera ta de artă... cât poți, Doamne, iartă-mă, să tot faci la alea? Fiecare își ocupă timpul cu ce are. Freacă un joc pe teveu, un pleisteișion, o tablă, un remi, un șeptic. Unii mai dorm, dar alții nu. Eu nu. Stau ca ursul. Ursul, la hoți, e că nu știe carte, incult, doar eu mi-am pus ursul la multe, unde sunt outfsaider. Unii mai scriu. Speră-spermă. La mama, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asta, cu noi. Era unu’, Georgică, din Galați, omorâse două babe. Ăla era plecat ca lumea. Romca ăsta, Cosmici, ăsta cu studentele... „Misterioasa blondă dispărută“, „Cazul Anca“. Păi, ăla e adevăratul autor. Știți ce se-ntâmplă? Nu erau animale. Jucam remi, table, cărți. Erau mai multe înlesniri ca acuma, mai multe... Să nu fie probleme, să ai o ocupație. Dacă nu era o ocupație, ce făceai? Ne jucam. Tot felul de jocuri. Eu știu? Joc de carte, care știe oricine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
jucam. Tot felul de jocuri. Eu știu? Joc de carte, care știe oricine, și ăla de la țară, ciobanul ăla. Și ăla știe. Cu nasturi. Sau făceam din miez de pâine, dacă nu aveam altceva, făceam din miez de pâine. Țintar. Remi, pocher... Acuma, după ’89, s-o dat oficial. Dar făceam, înainte făceam din carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am fost. Și șah. Șahul era singurul joc care era oficial. Table? Nu. Că se juca barbut. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]