1,383 matches
-
2006), legate între ele prin faptul că ne vorbesc despre aceeași lume și aceeași epocă, anii din preajma, din timpul și de după ultimul război, ajungând până prin 1960. Acesta e infernul trăit cândva de autoare și de ai săi și „retraversat” prin rememorare. Avem un conglomerat de evocări, de mărturisiri, de portrete, de scrisori, de fragmente de jurnal, de extrase din ziarele timpului, totul de mare interes pentru cititorul de acum. Nu doar pentru acela preocupat de istorie ci pentru oricare. Și poate
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
inducție și prin contagiune, rămîne de stabilit prin lecturi și prin analize de imagine mult mai elaborate. Dar pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, Țuculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
mea. I-am strâns la piept cu emoții... chiar de părinte spiritual. Apoi ore în șir de amintiri și întâmplări palpitante cu multe episoade uitate de mine, dar recepționate fidel - mai ales de Adrian. În timp ce Adrian nu mai prididea cu rememorările sale - unele chiar picante, Gabriela asculta și căuta să intervină și ea. Îmi reamintește de un zece primit pentru poezia „Mama”, de G. Coșbuc. Le indicasem elevilor să memoreze o parte doar, în timp ce ea a memorat-o în întregime. Revăd
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Am vorbit apoi cu Roman Scumpu din Priponești, învățător de elită, evocând momente extrem de grele și tensionate din vechiul regim, când ambii am avut necazuri asemănătoare, datorită unor oameni care nu mai încăpeau sub soare din cauza noastră. A fost o rememorare, de suflet, discuții de fapte concrete și i-am smuls promisiunea că toate cele ce mi-a spus și nu mi-a spus încă își vor găsi loc în însemnări pe care le va face cât mai curând, pentru ca aceste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
bucurie în suflet l-am sunat pe I.N. Oprea și apoi pe dl. Vasile Fetescu, vorbind cu însuflețire despre sărbători și unele proiecte literare ale convorbitorilor mei. Se adaugă telefonul primit de la d-na Ecaterina Clisu din Canada, cu duioase rememorări ale unor vremuri care au trecut... peste noi!... Cu telefoanele date și primite la care se adaugă altele de care n-am amintit plus faptul că astăzi am fost, ca de obicei - invitat la masă la finii Brătuleanu, ziua de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
deoarece discuțiile dintre mine și ei la lumina zilei erau foarte prietenești. Astăzi i-am iertat pe toți cei ce mai sunt încă în viață. M-a întrebat și despre mutarea mea forțată din Priponeștii natali către școala de la Căuești. Rememorarea acelor vremuri vitrege - oarecum eroice - m-a făcut să retrăiesc cu emoții accentuate unele aspecte privind faptul că aceiași elevi care fugeau de școală, ascunzându-se prin locuri dosnice, acum fugeau de acasă spre școala unde aveau create condiții excelente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Beiuș ar merita o reflecție cu mult mai elaborată decât aceste câteva evocări sumare. Trăirile din acele etape inițiale ale vieții mele aparțin mai degrabă isprăvilor unui tânăr răzvrătit decât năzbâtiilor unui copil netrebnic. Însă rostul acestor însemnări nu este rememorarea amintirilor din acele timpuri îndepărtate, dificile, dar și pline de elan și speranță într-o lume mai bună. Scopul meu, este să povestesc cum, spre sfârșitul lunii august 2004, am revenit la Beiuș însoțit de copii și de nepoți, fiindcă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
săptămânal, între 23 ianuarie și 14 iulie 1932. Colaborează cu poezii Ion Buzdugan, Const. Rîuleț, Tudor Măinescu, Ion Pupăză, cu proză scurtă Const. Rîuleț, Victor Ion Popa, cu memorialistică Mircea Dem. Rădulescu, cu reflecții despre limbă Al. Lascarov-Moldovanu. La rubrica „Rememorări”, sub inițialele N. P., apar portrete de scriitori (Poetul florilor: D. Anghel, Un precursor al romanului nostru: Ioan Adam, Ctitorul Societății Scriitorilor Români: Emil Gârleanu, Coșbuc, tălmăcitorul lui Dante) și se reconstituie atmosfera cafenelelor literare Kubler și Consulul. Reușite sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290532_a_291861]
-
montan al Banatului din perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic și poetic materia epică. Tehnica, teritoriul investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
piesele de teatru Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, Barba lui Ștefan cel Mare, epopeea Daciada), Grigore H. Grandea (Vlăsia sau Ciocoii noi). Spiritul pașoptist vibrează, cu vii rezonanțe, în versurile lui Andrei Mureșanu, în Cântarea României, în studiile și rememorările lui Al. Russo ori, chiar cu o mai puternică intensitate, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu. Sub impulsul romantismului național, în perioada pașoptistă are o bună reprezentare și poezia naturii, individualizată geografic. Rare înainte de 1840 (Iancu Văcărescu, Primăvara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Textul, urmat de dramă în proza Supremă iertare (alcătuită în 1958, cu un prolog și un epilog în versuri), a rămas în manuscris. Vivacitatea imaginativa a scriitoarei se vădește și în Casă cu minuni, român de o profundă sensibilitate în rememorarea copilăriei, apărut parțial în „Viața românească” în 1930-1931. Traducerile din literatura universală constituie altă componentă a preocupărilor lui V. În stagiunea 1931-1932 a Teatrului Național bucureștean i se pune în scenă o versiune după Comedia încurcăturilor de Shakespeare. S-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
DILEME ȘI FORME DE DEZVOLTARE Valentin NIȚĂ 1.1. DILEME ALE TURISMULUI ȘI TURISMULUI RURAL LA ÎNCEPUT DE MILENIU Dileme și perspective Am trecut într-un nou mileniu. Chiar dacă este un reper convențional, astfel de „praguri” constituie adesea prilejuri de rememorare a trecutului (este cunoscută tentația de efectuare a bilanțurilor) dar și de lansare a provocărilor, sfidărilor viitorului. Turismul nu putea scăpa de aceste procese. Uneori putem da răspunsuri suficient de clare asupra unor tendințe; de exemplu, este clar că există
DILEME ?I FORME DE DEZVOLTARE by Valentin NI?? () [Corola-publishinghouse/Science/83103_a_84428]
-
lui de la revistă. Treptat însă, ostilitatea inițială fățișă a profesorului se atenuează, iar vorbele lui ajung să-l seducă pe interlocutor, fiecare dintre cei doi așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea, ca Dimitrie Cristea să-l facă părtaș pe Dragoș Ivănescu la rememorarea poveștii excepționale a vieții lui. Axul relatării profesorului îl constituie experiența sa inițiatică, în cadrul căreia învățătorul Rebega, îi este, până la un punct, mentor, pentru ca, ulterior, să-i devină dușman, în momentul în care "ucenicul" îi amenință poziția de singur deținător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres atestă al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind. Idilicul, sugerat eventual de titlu, se manifestă mai mult printr-o ușoară voalare a peisajului în amintire. Pigmentată de dor este și rememorarea figurilor dragi (mama, tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de simbolism, dar nu izbutește, în poezii precum Cărăruie sau Râul, decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
pe parcursul a cinci ani. Acestea au ajutat memoria să retrăiască vremuri triste și dureroase. Timpul a șters mult, dar nu tot, și mai ales nu a reușit să șteargă sentimentul de frustrare, de nemulțumire, de însingurare în mijlocul oamenilor. Deși dureroasă, rememorarea acelor vremuri este necesară înțelegerii prezentului. Tinerii și generațiile viitoare trebuie să conștientizeze faptul că regimul comunist, sub aparenta dragoste și grijă față de om, ascundea cu perfidie adevăratul scop: distrugerea unicității ființei umane și transformarea acesteia într un robot, într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în minte versurile astea, de Voiculescu, ale căror adevăr și frumusețe, uneori, tot în momente ca acum, ori poate noaptea cînd, istovit, se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
implementat de echipa nr. 5 coordonată de consilier educațional Mihai Hrețu. Prezentările power-point despre continuarea studiilor universitare au fost alternate cu diferite concursuri: Premierea celor mai bune întrebări; Concurs de argumente pe tema: “De ce aș urma o Universitate?”; Concurs de rememorare a informațiilor celor mai importante. Pentru cel de al doilea concurs elevii se împart în 5 echipe după numărul celor 5 universități din Iași. Fiecare echipă trebuie să ofere cele mai bune argumente pentru a urma una din facultățile universității
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Smaranda Buju () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2375]
-
clan, cea pe care Gabriel o comparase (în chip nefericit în ce-l privea pe soțul ei), cu masa de Crăciun. Continua tradiția reunirii anuale a familiei, în fiecare vară, la Maryville și putea fi privită ca un soi de rememorare sau de comemorare a casei care se găsea la mai puțin de o milă distanță de locul unde campase acum clanul. Acesta era unul dintre aspectele care-i repugnau lui Brian. Nu-i plăcuse niciodată prea mult reședința de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
imaginar triunghi isoscel, eu aflându-mă în unghiul de vârf, mă așezaseră ei, tata și Marcela (poate pentru că sunt primul născut, ori o nevoie de estetică, cineva trebuia să fie în vârf), fiecare însă cam la aceeași vârstă, nevoie de rememorare a părinților - în jur de 5-6 ani -, fotografiile dovedeau, stând nemișcate, aidoma clipei aceleia, asemănarea dintre noi, necunoscută nici nouă înșine, spulberată apoi de curgerea schimbătoare a vremii. Tata vorbea întruna, iluminat de biruința medicală a unui coleg al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări în acest sens, punea pe seama lui (după cum am mai arătat la începutul acestei rememorări), orice veste pe care o aducea la cunoștință femeilor nerăbdătoare de „noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel în convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos în rememorările rostite, încât dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se întâmplaseră cu sute de ani în urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare în timp. - În Capitală, regele însuși, continuă el, primea defilarea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de neînvins. O priveam în răstimpuri, pe furiș: fața îi era totuși, cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare în care eram cuprins. Ziua aceea o terminarăm, ca urmare a invitației mele, împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat în apropierea malului înalt ce domina fluviul ce curgea în vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l în ochi, în timp ce fiica, visând, îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea în rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor întâmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult înainte de război, la vremea tinereții amândurora și pe care le socotea necesar a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la o poveste de viață a unuia dintre ei, singurul care votase, încă de la început, împotriva condamnării și care era din nou om datorită faptului că la un moment dat beneficiase de mila cuiva. Asistăm apoi la încă unsprezece asemenea rememorări după care, dându-și seama de situația în care se află fiecare jurat își va schimba votul. În subtext filmul pune în evidență particularitatea religios-culturală (ortodoxă) a sufletului rusesc (și a celui românesc, zic eu!) care aduce mila în prim-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]