1,689 matches
-
nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe Eveline erau așternute doar șiruri de litere. Fără nici o logică și fără nici un Dumnezeu, din câte puteam să-mi dau eu seama la o repede ochire: multe dintre ele se repetau aleatoriu (cel puțin În aparență), ordinea succesiunii nu răspundea nici unei reguli - pe scurt, senzația cea mai pregnantă pe care o degajau grupurile acelea de litere era că, Într-un moment de plictiseală, cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare sminteală iaște vederea voao. Că unde sunt zilele cele calde și frumoase? Iată s’au dus. Unde bucuria me? Iată s’au frânt. Unde limba cea repede și deslușită? Iacă n’am. Decum v’am vădzut, io iaste altu omin. Deci vă rugăm ca ăl mai târdziu mânii, vă leato 7118, după vecernie, să biinevoiți a hi la piaț Balgi-Bașlâc, patamu șto aveam nedeajde pre domniia voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iî Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte slugi n-au aruncat de-a lungul vremurilor priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
singur țel - uniformitatea totală. Praful din care nu se mai poate recompune nimic, nici o formă, nici o culoare, nici o asperitate, praful, cea mai perfectă stare de anonimat, de aneantizare a oricărei inițiative de a exista În diversitate. Mă apropii cu pași repezi de șaizeci de ani, dar unde sînt planurile de altădată, gîndurile acelea? Mergeam pe străzi prin Sibiul vechi, pe lîngă case cu porți mari de lemn și cu acoperișuri Înalte din care pîndeau ochi de ferestre, parcurgeam așa kilometri Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns în dreptul lui. — E cam călduț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe strada din nord, unde locuiau cei bogați. Când voiau ei, puneau pur și simplu un lanț care bloca traficul pe strada lor. Era atât de liniște în oraș și pe deal încât puteam auzi cântecele din cort, asurzitoare și repezi. Dacă nu știai cântecul, nu-ți dădeai seama ce spun, dar eu îl mai auzisem înainte. „Iisus e Mântuirea mea, Iisus mi-e călăuză, Iisus mă ocrotește, E mereu lângă mine. Mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
boala naturii omenești. Acum se gândea din nou la Gian Galezzo Visconti, și el întâlnise invidia când pusese prima cărămidă la domul din Milano. Beppo a adormit până la urmă cu gândurile astea care izvorau din capul lui ca niște râuri repezi. După câteva zile, Beppo și Jacopo părăsiseră casa, îndreptându-se spre aeroport. În urma lor ieșise Edith, care-i strigase soțului în loc de rămas bun: - Prostule, îți riști viața din nou, oricine poate face asta! Nu, se consola Beppo, nu oricine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în același timp decompunând geometria Arenei Norilor. Cerul se vărsă asemenea unei lacrimi titanice și explodă, iar uriașele valuri clătinară scena pe care Ioneștii tocmai își regăseau liniștea și atingeau mărirea finală. Triluri de păsări. Pereți prăbușinzi de cascade. Dialoguri repezi între rechini și tigri, toate acestea se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în stradă răcnind, fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta? întrebă Cristian cu o voce pe care nici el nu și-o recunoștea. Alături de el, Ileana privea și ea spre capătul străzii de unde veniseră și spre lacul a cărui margine se zărea acolo. Pieptul îi tresărea în ritmul respirației repezi. Hai! îl îndemnă ea din nou într-un târziu. Nu mai trebuie să rămânem aici. Vreau totuși să înțeleg ce s-a petrecut, spuse Cristi încăpățânat. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Ți-am spus să mergem! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanță ridica probleme de execuție. Boris nu era mulțumit de rapiditatea cu care acesta se închidea. Ca să o mărească tensionaseră arcul ce îl acționa, numai că în acel moment nu mai reușeau să declanșeze mecanismul. Seara se apropia cu pași repezi, așa încât se hotărî să lase pe a doua zi rezolvarea problemei. În cea de a treia zi, lucrul era terminat. Capacul era gata și funcționa impecabil. Godunov se declară mulțumit de rezultat. Pentru prima oară, deși era amiază, îngădui lucrătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
principale: vechiul drum moldovenesc cu două variante: Lvov - Iași, Valea Bârladului - gurile Dunării și drumul de pe Valea Siretului. Nu s-a încercat o traversare est-vest și chiar pe distanțe mai scurte, de la un sat la altul, peste dealurile cu pante repezi, cu drumuri de pământ, rupte de ape, legătura se făcea anevoie. Mai lesnicioasă era legătura dea lungul văilor, până la capătul culmilor de deal, care dădea în altă vale: de pe Valea Dunavățului în Valea Berheciului pentru a ajunge din Lunca până la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dunavăț și Pârâului Roșu, de la hotarul cu Slobozia - Filipeni, din nord spre sud se întâlnesc următoarele denumiri: Fundu Bârnii (pământurile frunteștenilor se întindeau și peste zona Bârnii, spre Poieni de care îi desparte o pădure), Bobeica (un deal cu pante repezi), Fundu Văii (locul situat pe valea pârâului Fruntești care curge de la apus spre răsărit, venind din pădurile de la Zarea Poienilor (sat în comuna Parincea), Pornituri (indică alunecări de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rezultat caii moldovenești renumiți, despre care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile românești s-au organizat în uniuni de obști, capabile să opună o oarecare rezistență militară, creșterea cailor a căpătat o importanță mai mare; era folosit în luptă, la deplasările repezi, pentru a bara calea dușmanilor. Caii erau scumpi, necesitau îngrijire și dresaj pentru a putea fi folosiți la călărie, la tracțiune și la transportul samarizat, desfășurat pe cărări și poteci, în absența unor drumuri amenajate. O mențiune specială facem pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ladă, pe când în partea cealaltă, erau fetele care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jumătate. CÎnd am ieșit În prag, străzile zăceau Încă ascunse sub mantia albăstrie ce plutea peste umbre și peste băltoacele pe care burnița le semănase pe timpul nopții. Mi-am Încheiat scurta pînă la gît și m-am Îndreptat cu pași repezi către piața Cataluña. Scările metroului exhalau o pînză de abur călduț care ardea Într-o lumină arămie. De la un ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai mult chiar decât în Țările de Jos: puținele păduri de care dispune trebuie păstrate cu grijă în scopul armării navale, atât de importantă din punct de vedere strategic; întrucât aici nu există munți înalți, nu prea există nici ape repezi. Pentru a obține energia care-i lipsește, gentry va pune în practică inovația tehnică a unui francez, Denis Papin, care, dată fiind abundența forestieră din Franța, fusese neglijată la Paris: mașina cu aburi. Brevetată de englezul James Watt, ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mare măsură, dar era mai ofilită și avea un aer de eficacitate de parcă ar fi purtat în buzunar întregul Imperiu Britanic, acel aer pe care-l dobândesc soțiile ofițerilor superiori, din conștiința apartenenței la o castă superioară. Avea gesturile foarte repezi și toată comportarea ei, în pofida bunei creșteri, abia dacă-i ascundea convingerea că dacă nu ești militar nu poți fi decât vreun tejghetar. Nu-i putea suferi pe ofițerii din garda regală, pe care-i socotea îngâmfați, și n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
grajdurile mânăstirii, căutând ceva de care avea nevoie pentru planul din mintea lui. Cotrobăi printre unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de cartier, departe de strada principală. Dar luna plină strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]