1,058 matches
-
mai multe exerciții: • primul are ca obiectiv să evalueze importanța aspirațiilor subiectului în fiecare domeniu al vieții sale. Subiectului i se prezintă fișe. Fiecare dintre ele cuprinde o activitate-scop legată de un domeniu al vieții. Fișele din același domeniu se reperează prin similitudinea culorii. Subiectul clasează scopurile după importanța pe care le-o acordă (foarte important, potrivit de important, puțin important, neinteresant); • al doilea exercițiu permite evidențierea valorizărilor relative. Subiectul desemnează, pentru fiecare domeniu al vieții, obiectivele cele mai importante, cele
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Se pot evalua astfel intensitatea și natura schimburilor dintre subsisteme; • al patrulea exercițiu vizează să repertorieze proporția activităților efectuate în mod obișnuit în fiecare domeniu al vieții; • al cincilea exercițiu privește auto-atribuirile cauzale. El permite, pentru fiecare domeniu, să se repereze proporția activităților a căror realizare este pusă pe seama unor factori externi (hazardul...) sau dispoziționali (voință personală...). Procesându-se inventarul sistemului de activități, se ajunge la elaborarea unor indici care permit procesări statistice. Acești indici se raportează, bineînțeles, la dimensiunile modelului
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
va fi necesar să identifice normele care reglementează comportamentele colective, precum și limita lor de aplicare: astfel, unele norme se vor exercita într-un grup restrâns, în timp ce altele vor fi răspândite în toată organizația. În fine, noul venit va trebui să repereze cultura organizației și valorile comune. Acestea prescriu comportamentele adecvate în organizație. Am separat, pe plan conceptual, mai multe aspecte ale socializării: cunoașterea sarcinii, clarificarea rolului, stabilirea relațiilor cu ceilalți, cunoașterea culturii. În realitate, socializarea se desfășoară aproape simultan pe toate
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
În fine, îl determină pe individ să persiste până la atingerea obiectivelor. Modelele teoretice care explică motivația sunt multiple. Pentru a ordona prezentarea, sunt necesare unele clasificări. Campbell et al. (1970) separă teoriile conținuturilor și teoriile proceselor. Teoriile conținuturilor încearcă să repereze variabilele care-i împing pe indivizi să acționeze. Teoriile proceselor încearcă să repereze mecanismele prin care individul este determinat să acționeze. Această clasificare este foarte utilizată (Dolan, Lamoureux, Gosselin, 1996), dar este veche. Prin urmare, nu permite integrarea cercetărilor recente
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
care explică motivația sunt multiple. Pentru a ordona prezentarea, sunt necesare unele clasificări. Campbell et al. (1970) separă teoriile conținuturilor și teoriile proceselor. Teoriile conținuturilor încearcă să repereze variabilele care-i împing pe indivizi să acționeze. Teoriile proceselor încearcă să repereze mecanismele prin care individul este determinat să acționeze. Această clasificare este foarte utilizată (Dolan, Lamoureux, Gosselin, 1996), dar este veche. Prin urmare, nu permite integrarea cercetărilor recente. De aceea ni se pare preferabil să folosim decupajul propus de Kanfer (1990
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
să conturăm o stare globală a situației franceze (vezi Maruani și Reynaud, 1999, pentru informații complementare). Suntem deci în măsură să prezentăm date despre șomaj și reacțiile provocate de acesta. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate ne permite să reperăm mai multe orientări de cercetare în materie de șomaj: • unele lucrări pun în relief consecințele dăunătoare pentru individ. Maruani și Reynaud (1999) vorbesc, în legătură cu aceste lucrări, de "tragedia șomajului"; • unele încearcă să identifice caracteristicile personale care modulează efectele șomajului. Warr
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
să fie eficient în toate situațiile. În fapt, aveam de-a face cu rezultate contradictorii. Abordarea contingentă arată că stilul nu este bun în sine. Dimpotrivă, el este adaptat sau nu la context. Abordarea contingentă va avea ca obiectiv să repereze factorii de context care însoțesc eficacitatea unui stil sau a altuia. Se vor distinge doi factori esențiali de context: situația și subordonații. 2.1. Situația: modelul lui Fiedler (1967) Adecvarea la situație a comportamentelor liderului este cea care asigură eficacitatea
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
condițiilor sociale, se pune problema validității modelelor lui Sainsaulieu, constituite după situația din anii '60, într-o perioadă de creștere (Raymond, 1998). Transformările modelelor au fost abordate într-o carte recentă (Francfort, Osty, Sainsaulieu, Uhalde, 1995). Identitățile colective au fost reperate aici în funcție de trei dimensiuni: • spațiile de identificare. Au fost reținute patru spații (identificarea cu conținutul muncii, cu întreprinderea, dinamica proiectului personal, referința la societate); • sistemul de reprezentări. Reprezentările autorității, finalității muncii și finalității întreprinderii permit conturarea acestuia; • comportamentele de ajustare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Atunci câna acționează ca expert, consultantul ia literal cerința care-i este adresată. Dacă acționează ca un catalizator, el va considera că aceasta traduce dificultăți de organizare. Va angaja, prin urmare, organizația într-o analiză a cerinței prezentate, pentru a repera cauzele reale ale dificultăților. Rolul consultantului va fi apoi să dezvolte capacitățile organizației de a elabora soluții pentru probleme. Soluția va veni de la organizația în ansamblu. Ea va fi construită în interacțiune. Există mai multe școli de intervenție în organizații
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și imorală a discipolilor le-ar veni ca o mănușă! Unii istorici reperează mici comunități gnostice în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, o adevărată șansă, întrucât triumful neîmpărțit cu nimeni al creștinismului face periculoasă practica eretică în acest sector geografic al Orientului Apropiat. învățăturile gnozei persistă, din câte se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate cere socoteală. Cum să împăcăm aceste două opțiuni care par contradictorii: existența lui Dumnezeu care predetermină totul și cea a oamenilor dispunând de libertate? în fața lui Antonio Glarea care, nu fără iscusință, discută toate aceste aporii, admite aceste contradicții, reperează aceste incompatibilități, Lorenzo Valla abordează chestiunea preștiinței divine: în virtutea atributelor sale, Dumnezeu nu poate să nu știe ce vor face oamenii. în același timp, oamenii rămân liberi să acționeze. Iată poziția filosofului. Cum demonstrează el acest lucru. Afirmând că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o preștiință extraordinară a psihologiei adâncurilor și chiar, uneori, intuiții surprinzătoare a celor teoretizate de Sigmund Freud, la patru secole după Eseuri... în această materie, pe care el n-o reduce la niște mecanisme sumare - angrenaje, scripeți și tracțiuni... -, Montaigne reperează existența a ceea modernitatea numește inconștient: o forță care scapă rațiunii, o energie care dinamizează trupul independent de conștiință, o putere care ne determină fără ca noi să avem vreun cuvânt de spus, o voință care ne fasonează asemeni unei necesități
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căruia să i se confeseze - să-i dicteze... -, să-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vor mai fi înțelese la câteva decenii după moartea sa. Marie de Gournay contribuie la difuzarea maximală a unei opere la care ține mult și în care crede... înainte de nebunia decupării Eseurilor în straturi, înainte de a vedea și de a repera în ea perioade, zone, momente de influență - stoicism, pyrrhonism, epicurism! ce abordări păgubitoare... - și chiar îmbucătățirea recentă de inspirație structuralistă, Marie de Gournay apără unitatea cărții. La ce bun să cauți eșafodajele, să pui în lumină îmbinările, să subliniezi data
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Meneceu ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în cea de-a unsprezecea, ne vom feri să afirmăm că gândirea epicuriană intră toată în această formă precomprimată. Redusă asemeni unui sos fiert vreme îndelungată, gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
recuperează anaforic informația semantică: Speli legumele cu apă caldă? Nu, cu rece. Adjectivul funcționează ca o variabilă identificată (din mai multe, actualizabile în discurs) și emfatizată pentru punctarea unei informații sau pentru rectificarea unui mesaj anterior. Substantivul elidat este obligatoriu reperat și, deși nelexicalizat, deține în continuare un rol foarte important în procesul de decodare a semnificației secvenței lingvistice respective 5. Ne vom opri asupra conversiunii adjectivului prin elipsă cu tot ceea ce implică aceasta (focus, emfază, constrastivitate, recuperarea suportului inițial). Denumit
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
una de argint, prin S. I. la bârnă și una de bronz, prin aceeași gimnastă, la individual compus (JN, 2006). Monosemici, termenii se caracterizează prin absența unor eventuale conotații care să permită variabile interpretative. În competițiile de tenis se pot repera adjective calificative substantivizate 26: Rusoaica a câștigat cu o scurtă la fileu Acest jucător are un lung de linie imbatabil. Deși riscul confuziilor este mic în aceste situații, așa cum am arătat, termenii se caracterizează printr-o relativă lipsă de transparență
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
mai târziu. În ciuda câtorva variante grafice care încă persistă, deslușim în aceste fragmente din perioada celei de-a doua revolte iudaice specificitățile ortografice și accidentele grafice care individualizează, într-un mod inconfundabil, textul consonantic, atestat de către masoreți. Toate corecturile scribilor reperate în manuscrisele biblice din grotele de la Wadi Murabba’at și Nahal Hever au scopul de a le apropia de ceea ce va servi drept baza consonantică a textului masoretic. Cu toate că acești scribi nu au lăsat nici un tratat și nici vreo notă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aici două curente diferite; primul, cel mai "gramatical", s-a dezvoltat mai ales în Franța, iar al doilea îndeosebi în țările germanofile. 1) Primul curent studiază "procedeele" prin care un autor reușește să aibă un anumit "efect" asupra cititorului. Se reperează astfel în text un anumit număr de fenomene de limbă care sunt analizate în încercarea de a înțelege cu ce scop au fost ele produse de către scriitor. Am putea vorbi despre o stilistică a "mijloacelor de expresie". Tratatele de stilistică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
servitoarea ce-l va lua de bărbat" (I, 7); în schimb, despre Arlequin, de care nu-i place, spune că refuză "să suporte brutalitățile animalului ăluia" (II, 7), excluderea fiind aici întărită de substantivul "animal". Alături de deicticele spațiale ușor de reperat, există fenomene deictice mai puțin evidente. Este mai ales cazul opoziției între a merge și a veni. Obiectiv vorbind, nu există nicio diferență între Paul merge la birou și Paul vine la birou, însă a veni se folosește dacă agentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din discursul citat devine "non-persoană" (regula 1) și tu devine eu (regula 2), de vreme ce tu a devenit enunțătorul discursului care citează. Găsim același principiu de conversiune și la deicticele spațio-temporale: cele care figurează într-un citat din discursul indirect sunt reperate prin raportare la discursul care citează. Astfel, în enunțul Paul mi-a afirmat că Luc este aici și că va pleca mâine 186, deicticele aici și mâine pot sau nu să fie proferate de Paul, însă un lucru este sigur
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintr-un pasaj din roman că "a zbura cu propriile aripi" este un tic de limbaj al lui Charlus. 5.4. Introducerea discursului raportat Pentru a fi considerate ca atare, citatele trebuie introduse în așa fel încât să poată fi reperat un decalaj între discursul care citează și fragmentul citat. Și asupra acestui punct există divergențe semnificative între DD și DI. Discursul indirect este foarte constrâns, deoarece cere un verb regent pentru o completivă directă. Acest verb, al cărui sens marchează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
DI, există o formă mai complexă de citat, mai suplă, care apare, încă de la primul pas, ca o tentativă de cumulare a avantajelor celor două strategii: discursul indirect liber (DIL). Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost reperat și descris, el continuă să-i fascineze pe lingviști 195. Au fost multe întrebări privind atât funcționarea lui lingvistică, cât și data apariției lui: este prezent în literatura medievală? S-a discutat mult și dacă ar fi vorba de un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvintele naratorului, care se identifică în persoana unuia dintre ei. Nu sunt doi locutori adevărați, asumându-și enunțările, spusele, ci două "voci", două "puncte de vedere" cărora nu li se poate atribui niciun fragment delimitat din discursul raportat. Cititorul nu reperează această dualitate decât prin discordanța dintre cele două voci, discordanță care îi interzice să raporteze fragmentul la o singură voce enunțiativă. 5.7. Limitele discursului indirect liber Nu există o modalitate specifică pentru a introduce DIL (ruptură sau subordonare). Orice
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doilea turnuleț nu este un element deictic, deoarece presupune o reperare față de un element ce aparține cotextului, castelul de Fourchevif. Acolo nu este nici el deictic; enunțătorul evocă o situație de enunțare trecută (cf. în ordinea temporală "în acel moment"), reperată grație cotextului și explicitată grație adverbului aiurea, care nu are nevoie de un reper: referința sa nu variază în funcție de mediul spațio-temporal al ocurenței sale enunțiative și nici în funcție de context. Elemente de morfologie demonstrativă: pentru a simplifica lucrurile, le-am separat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]