5,064 matches
-
Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
cameră destul de mare pentru patru oameni. La alții de-abia se închide ușa la celulă. Gică Popescu nu prea vorbește cu nimeni. Se mai bagă când intervin conflicte între Copos și MM Stoica, pentru că Mihai se mai enervează, e mai repezit de felul lui. Mai sare la Copos, se enervează din te miri ce", a declarat Cozma pentru ziarulring.ro În ceea ce-l privește pe fostul patron al Rapidului, George Copos, se pare că este cel mai afectat în urma deciziei care
George Copos plânge toată ziua în închisoare () [Corola-journal/Journalistic/42369_a_43694]
-
bibliotecă, le-am pus pe masă, iar polițistului i-am spus că este o decizie care mă privește. Acela a fost momentul în care cu mâna stângă am scos revolverul din buzunarul pantalonilor. Când a văzut arma polițistul s-a repezit spre mine și mi-a prins mâna cu care țineam arma. Au urmat momente în care ne-am luptat în încercarea de a-mi duce la bun sfârșit hotărârea suicidală, iar polițistul încercând să-mi ia arma din mână. La
Cum le-a descris Năstase procurorilor tentativa de sinucidere () [Corola-journal/Journalistic/42546_a_43871]
-
elemente certe în vederea luării unei hotărâri în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale și cu prevederile Legii 46 privind organizarea și funcționarea acesteia”. ”Convocarea Comisiei INS de marți este o convocare perfect legală, deși cineva s-a și repezit să strige că se încearcă să se facă listele electorale cu pistoalele. Eu am convocat comisia strict pe prevederile Legii numărul 5 și sper că marți, sau, dacă nu, într-o ședință viitoare, peste 2-3 zile, să facem și validarea
Ministrul de Interne: Dl. Blaga citește corect din lege, dar interpretează politic () [Corola-journal/Journalistic/42963_a_44288]
-
laolaltă și vârâte pieziș în guler, la ceafă. Punga de tutun se tot zdruncina, ca însemnul unei cârciumi. Căruța era căruța de la mine de-acasă, calul era tot de-acolo, dar căruțașul nu era argatul meu. Am vrut să mă reped la el să-l întreb ce se întâmplă, însă dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și de care îmi era greu să mă scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
sală, dar să nu vă puneți mintea cu el, că... nici nu s-a luminat încă și Dumnezeu știe ce va mai fi și azi... Nu terminaseră de mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi făcu să se repeadă la fereastră. Gheorghe stinse rapid lumina și ieși în hol, să încuie ușa. Bătrâna se ivi lângă el, îl dădu încet la o parte, spunându-i cu milă parcă: E Sandu, mi-a spus că vine azi să-mi ducă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în aceeași vilă, primită pe când fusese un lider marcant al județenei de partid, care avea grijă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să plec? Unde să mă duc... ce Petrache!? Tălparu se albi ca varul, începu să tremure, o fixă pe Elena cu o privire muribundă și scăpă telefonul din mână. Elena se repezi la telefon și continuă discuția. Alo, sunt eu, Elena, cu Gheorghe nu mai poți vorbi, fii măcar tu calm și spune-mi de unde suni și ce s-a întâmplat? Sunt la Poliția Capitalei, ne vor duce la Procuratură, noroc de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul din cămăruță. Nevastă-mea tocmai dădea să iasă din ca meră, să vadă de apă, iar eu intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe pat și se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a fost secunda în care cred că am murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
enorme, care parcă îmbu cau șoseaua și mă miram cât sunt de turtite acolo jos, unde aerul fierbinte vălătucea amestecând imaginile. — Uită-te, o să calce pe piatra asta, făcu Gogu, vărul meu cel șmecher de la București. — Ba pe asta, se repezi și Cornel cu accentul lui do mol de ardelean și împinse cu piciorul o altă piatră în calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sau, cum spune românul "cum urli În pădure, așa-ți vine răspunsul" și nu vă autopedepsiți degeaba pentru că atunci când plouă vin apele mari și murdare și ridică gunoaiele la suprafață dar acestea nu țin mult pentru că apele sunt și mai repezi atunci și duc la vale tot gunoiul iar apa se limpezește din nou. Să nu uitați asta! Și pentru că mai am de Întrebat, n-am să tac: Câte feluri de reacții chimice, de exemplu, se pot petrece Între H2 și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
În luarea și aplicarea unor decizii. Și, vai, ni s-a arătat În cei treisprezece ani de tranziție că președintele nu este cel visat de noi pentru simplul motiv că nu mai are putere de decizie absolută. Degeaba s-a repezit poporul mai Întâi cu dragoste, apoi cu dorința de a schimba ceva, totuși, În mai bine. Politicile ascunse pentru țara noastră erau clare și trebuiau aplicate. Așa a fost dus de nas (sau cu preșul) simplul cetățean. Trebuie să recunosc
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
care au ieșit demult la cerșit că nu mai au de o pâine, sau la celelalte milioane care postesc pe rupte și tot nu le mai ajunge. Dacă ar fi milioane de dolari și nu milioane de oameni, s-ar repezi să-i... ajute să se Înmulțească pentru ei, dar așa...?!? ce rost are?... nu? Da! În schimb, ne dăruiesc cu legi, legi, legi, legișoare, legiuțe... ordonanțe consfințite... Și nu știu cum se face că În timp ce emit aceste legi dorm, cască, citesc presa
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
În NATO. Și ne obligați să ne bucurăm tare că vom mai avea niște dări multe și grele, dar susținem o idee - NATO - și ne mai și lămuriți că asta e În avantajul nostru. Adică să Începem, oficial, să ne repezim asupra altor nevinovați, care se gospodăresc cum cred ei de cuviință ca să le fie bine, dar care nu plac (din diverse motive și mai ales pentru că s-ar putea opune globalizării dacă sunt prea tari) celor care vor să conducă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
la Îndemâna oricui. Dar nu trebuie să vă faceți griji : am Învățat să ascultăm, să cugetăm și să ne facem mai Întâi socotelile, așezat, gospodărește, românește și abia apoi să ne pornim la treabă. Ne am cam dezobișnuit să ne mai repezim așa cum ne ați obișnuit, ca să ne puteți mâna Încotro vreți voi. Am constatat, foarte mulți dintre noi, și din ce În ce mai mulți, că e mai bine să mergi normal, gospodărește, să caști bine ochii pe unde calci și urechile la cei care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai apărat e-n Germania. Sufere ce sufere da-i în viață. Ai dreptate, ai dreptate. Nu că am dreptate, așa este. Invalidu spunea că s-a spart frontul. Oare o fi adevărat? N-a fi mai bine să te repezi în oraș poate afli ceva! Pune ceva pe tine mai frumos și du-te Zicea: Că prefectu-i prieten cu Tom. Au fost colegi sau ce? Au fost, dar cine mai ajunge la el? M-a curtat odată cu Tom. Dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor, se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Am visat trei curve de muieri, să mă ierți că vorbesc așa, dar așa am spus la toată lumea, cine a stat să m-asculte. Trei curve de muieri voinice, două-mbrăcate-n alb și-a treia-n negru, și toate s-au repezit să mă bată, și m-am zbătut să scap, și de cele două-mbrăcate-n alb am scăpat, dar cea mai mică dintre ele, îmbrăcată-n negru, m-a pus la pământ și m-a bătut. M-a bătut de m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dincolo de linii, din partea cealaltă a țâșnit fulger un tren rapid. Locomotiva cu ochiurile aprinse te-a luat pe sus, ca pe-o sfârlează. Văileu, te-a luat în bot, și uite așa te-a dus din gară, că m-am repezit pe linie după tine, până dincolo de pod, unde-a intrat dihania-n curbă și te-a zvârlit într-un pom. M-am trezit de spaimă și auzeam locomotiva glăsuind în graiul ei de fier, trecând prin mine cu tine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-a-ntâmplat! Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să stea liniștit. Fața Irinei era din nou atât de-aproape c-ar fi vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate și pentru că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei fierbinți și umede, îi va căuta gura. Mi-e foame, scânci viclean. Mamă, nu vrei să-mi aduci ceva? Ce să-ți aduc, că am aici tot tot ce-ți trebuie, se grăbi mama plină de zel, și se repezi spre noptiera patului, unde, învelite-ntr-un ștergar curat, se ghiceau bunătățile aduse. Atunci, lasă, o domoli el. Mănânc mai târziu. Doctorul spune că trebuie să dormi, să te refaci, îi explică Irina. Nu pot să dorm. Stai aici, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]