1,438 matches
-
înțeleagă ce interese meschine aveau cei doi, insistând prin toată puterea de convingere să o țină la distanță de fetiță, dar și-a șoptit cu hotărâre: “Va fi timp și pentru asta! Deocamdată am alte urgențe...”.. Timpul a zburat cu repeziciune. Emanuela aduna zilnic cele mai frumoase hăinuțe, lucrușoare pentru finuța ei. Nu-i putea uita acea privire ce le unise. Nimeni nu putea să o convingă că sunt cumpărături inutile, că nu va avea timp să le folosească pe toate
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421619855.html [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
masă oferită din omenie și pentru că nu doresc să mi-i aduc în casă. Dar, din acest moment..., gata! Ce îndrăzneală! Auzi tu! ... Câți bani le dau...? În lei sau în dolari?! Tu poți să crezi? ... Zilele se scurgeau cu repeziciune. Emanuela își împărțea timpul între serviciu, spital, cumpărături, dar peste tot era cu pixul și cu agenda în mână. Nu dorea să-i scape nimic, niciun detaliu. Dorea ca totul să fie perfect. Dorea din toată inima și credea cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422213271.html [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
spus într-o vreme, când hunii au vrut să vină și în țara lor, identificându-l cu o armă de apărare, pentru că desfăcut de la brâu devenea aprig precum pasărea aceea răpitoare ce pocnea ca trăsnetul dușmanul și se întindea cu repeziciunea unui șarpe. Însă brâul, în țara aceea a Ardealului, era atât de vechi ca folosință și nume încât îl vom întâlni și ca mijlocire a ținerii paloșului: “Atunci Iosip s-apuca, / Trage paloșu’ din brâu / Și taie capu’ frate-său
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0.html [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
curge, ci este o entitate energetică imobilă. Percepția timpului ca dimensiune se supune matricei culturale, este diferită în funcție de civilizație, de mentalitate și de dominanta religioasă. Dacă în America time is money, dacă aici el are o latură galopantă, amestecând cu repeziciune prezentul în viitor, în India timpul îngheață, este static și greu, păstrând spațiul spiritual intact de mii de ani, putem vorbi mai degrabă, de calitatea lui de păstra și a salva istoric și cultural tradiții, credințe, un mod de viață
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 by http://confluente.ro/_suntem_dependenti_de_miracol_de_vorba_cu_scriitoarea_carmen_firan.html [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
ale habotnicilor și inamicilor lui. Nici un om nu e perfect, dar valul de acuzații cu certitudine lăsa un semn de întrebare. Un zgomot provenit de sus o trezi din reverie. Deasupra era podul casei. Se auzeau pași ușori. Înlătură cu repeziciune cearșaful. Deschise încet ușa. Liniște deplină. Holul liber era luminat discret. Desculță, se uită în stânga și în dreapta, Alergă spre scara ce ducea în pod. Urcă șovăielnic scările ce scârțăiau ca un vaiet "La naiba,ce vechituri!” Ajunse sus și rămase
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1463929251.html [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
Cu gândul către un trecut apropiat atât de trist, Mira se lăsă pradă unei slăbiciuni căreia i se împotrivea tot mai mult în ultima vreme. Ea îi zicea, glumind, mila de sine. Începu să plângă. Și plânse îndelung, rememorând cu repeziciune toate nevoile prin care trecuse, toate dezamăgirile, toate eșecurile care-i zdrobiseră inima. Plângea rar, dar când o făcea, se descărca de tot năduful. La urma urmei, era și ea tot femeie! În clipele grele i-ar fi trebuit, cu
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1452412549.html [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
omul simte nevoia să evadeze din preajma oamenilor, din preajma societății preocupată până peste cap de problemele personale sau de cele cotidiene, și dorește să aibă o portiță de scăpare pentru a-și soluționa problemele personale, gândurile care-i răvășesc sufletul cu repeziciune, dar nu reușește să și le clarifice în prezența celor din jur. Și ce face omul, ca să evadeze din societate și din lumea plină de răutate, invidie și de egoism? Singurul lucru pe care-l poate face este să stea
OMUL ŞI UNIVERSUL LOR de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Omul_si_universul_lor_mihaela_mosneanu_1393424525.html [Corola-blog/BlogPost/347646_a_348975]
-
carte de identitate a elevului, rezonă Mira. Știa că așa era și înainte de război, și după... până-n ’89. Acum, elevii de liceu, în majoritate, se legitimează prin vestimentație insolită, prin limbaj și comportament frivole! Ei, ce gânduri o electrizau cu repeziciune pe Mira în această dimineață! Ajunsă la Mira-Mică, reintră în rolul de recuperator al mătușii. Debută în monologul din acea zi cu rememorarea activității școlare a Marietei. Pomeni de norocul de a fi funcționat într-o școală foarte bună, cu
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1450596731.html [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
stația, în așteptarea clienților. Într-o fotografie din perioada interbelică, pe vremea în care piața se numea Cuza Vodă, se poate observa esplanada din fața Catedralei. În prim plan, atunci, ca și acum, ființa stația de taxiuri. Timpul a trecut cu repeziciune, tehnica a evoluat cu pași de uriaș, iar vechile automobile au fost înlocuite cu altele noi. În perioada Dictatului de la Viena, piața în care se află Catedrala Ortodoxă și Teatrul Național și-a schimbat numele, devenind „Adolf Hitler”. Evident, în
STAŢIA DE TAXI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1438403011.html [Corola-blog/BlogPost/371911_a_373240]
-
scurt timp observă și silueta casei lui, în fața căreia, văzu că se jucau câțiva copii. Inima îi tresăltă de bucurie, gândind că s-ar putea să fie copii lui. La un moment dat, îi văzu cum toți o zbughesc cu repeziciune în curtea casei.De la distanța la care era nu îi auzi cum, după ce intrară în curte, strigau cu putere: - Mamaie, mamaie...vine un rus! Bunica ieși din casă, și uitându-se la ei începu să râdă și le zise: - Unde
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1433419957.html [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut cum se luminează la față și izbucnește într-un hohot de râs. Amintirile se derulau cu repeziciune în mintea lui și nu reușea să-mi povestească în ritmul în care își aducea aminte câte ceva. L-am urmat și eu cu un zâmbet, așteptând nerăbdător să aud continuarea poveștii lui Nichita Tomescu. Își amintise de un român, pe
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Nichita_tomescu_reprezentant_juridic_al_canadei_la_onu_avocat_al_mafiotilor_si_poet_al_baraganului_.html [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
s-a... - ... Mda, deci asta este explicația! a murmurat comisarul contrariat, după o pauză de câteva clipe în care a derulat în gând toate ipotezele pe care le crease cu privire la desfășurarea evenimentului și a șters o parte din ele cu repeziciune. După un schimb semnificativ de priviri cu procurorul și comisarul Grosu, a revenit către cel audiat și a continuat să-i vorbească mai apăsat și rar. - Domnule Breazu, noi respectăm principiul prezumției de nevinovăție, dar ceea ce declari ne face să
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
printr-o nouă viziune asupra lumii, căreia îi corespunde și o nouă viziune asupra omului. Dante, Petrarca, Boccacio făcuseră deja introducerea. ( Termenul „umanism” provine din latina medievală, în care „humanista” însemna instruit, cultivat. ) Această vastă mișcare s-a întins cu repeziciune în întreaga Europă. A apărut studia humanitatis. Este secolul lui Erasmus de Rotterdam, Jan van Eyck, Hieronimus Bosch, al familiilor Sforza și de Medici, al lui Ghiberti, Brunelleschi, Masaccio, Donatello, Fra Angelico, L.B.Alberti, Verrocchio, Botticelli, Carpaccio. Leonardo da Vinci
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
dar ține minte, să te ferești altădată!... Pregătise undița să relanseze. Balansând linia, a despicat aerul și apa. Urmărea firul și pluta în direcția estuarului. Undeva, departe în larg și în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta și se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat atenția. Distingea din ce în ce mai bine trunchiul adus de curent. Părea mișcător și viu, se zbătea sau înota... -Dumnezeule, e nebună! Cât curaj!... Nu-și dă seama că
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dincolo_de_ape_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
mai trăi în piesă, printre personajele ei, pe care le-au îndrăgit încă de la primele replici, așa cum se întâmplă și cu cartea, pe care nu o mai poți lăsa din mână încă de la primele pagini. Scenele se succed enchaînées cu repeziciune, dar descompuse, ele sunt mini piese de teatru, într-o piesă de teatru mai mare. Într-adevăr, Bogdan Cioabă stăpânește perfect tehnica de ,,teatru în teatru’’. În plus, piesa lui exprimă romanul în sine, lucru meritoriu pentru spectatorul care nu
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omul-care-vine-din-est-romanul-sau-o-piesa-de-teatru-simbol-al-unei-epoci-intregi/ [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
de băiat și în modul cel mai cert cei din familie știau mult mai bine ceea ce nu știa Suman. Ori de câte ori mergea la cantină să ia masa, era servit cu multă familiaritate de bucătăreasa tanti Florica. Ziua plecării se apropia cu repeziciune, astfel că pregătirile de împachetare în valiză începuseră. În afară de hainele bune, Suman nu prea avea prea multe alte haine. Toți se sfătuiau cum să se îmbrace pe timpul călătoriei. Au căzut de acord că trebuia să se îmbrace în costum și
ÎNCHEIERE DE SEZON de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_incheiere_de_se_mihai_leonte_1357202500.html [Corola-blog/BlogPost/348817_a_350146]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un cuvânt poate să înfășoare ca o pânză de mătase un suflet sau îl poate plesni ca un bici!; un cuvânt poate să treacă în repeziciune de fulger, din ureche în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul inimii se poate să se chinuie zile ani sau o viață să îl smulgă, analizându-l ca repulsiv... dar poate să
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432257649.html [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
să primeze în viețile noastre nedandu-ne seama că deși valorile materiale sunt necesare în viață însă atunci când primează distrug tot ce este frumos și nobil în ființă umană.” Dimineață vieții lui Sorin fusese luminată de iubire însă veniseră cu repeziciune nori negri ce acoperiseră tot acel început atât de frumos.
DIMINEATA INSORITA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398680779.html [Corola-blog/BlogPost/347989_a_349318]
-
la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin și Vocea Clisurii din Moldova Nouă. - 2011 Invitat de onoare la Șezătoarea literă ,, Flori de pe Șomuz” Bunești, județul Suceava Întrând în rândul NET-iștilor, activitatea mea a fost mult ușurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar și încurajarea celorlalți autori tineri, și mai puțin tineri, căutând să le promovez creațiile pe diverse site-uri, dar și prin volumele antologice menționate. Am publicat și public în continuare pe diverse site-uri literare de pe
PORTRET DE AUTOR ... MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Mihai_Leonte.html [Corola-blog/BlogPost/340190_a_341519]
-
răspuns imediat. Întrebarea a trecut pe lângă el. Privea fața prietenului său trecând prin ea dincolo, departe de pereți. Pentru câteva fracțiuni de secundă a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie și în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parcă totul s-ar fi întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_1_marian_malciu_1327000577.html [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
de-a doua explozii. „Nuuuuuuuu ! Nu se poate ...!” - urlă în sinea lui minerul neputincios. ................................. După un timp, în spate, la câțiva zeci de metri în sus pe galeria de mină, zări câteva luminițe și distinse clar cum acestea creșteau cu repeziciune, semn că purtătorii lămpilor se apropiau în viteză. În acel moment Istrate leșină. Căzu fără să vrea peste trupul decapitat al ortacului său, ultimul lui gând îndreptându-se către Salvatorii Mineri care se apropiau și care aveau să-l scoată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1435429233.html [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut cum se luminează la față și izbucnește într-un hohot de râs. Amintirile se derulau cu repeziciune în mintea lui și nu reușea să-mi povestească în ritmul în care își aducea aminte câte ceva. L-am urmat și eu cu un zâmbet, așteptând nerăbdător să aud continuarea poveștii lui Nichita Tomescu. Își amintise de un român, pe
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX by http://balabanesti.net/2012/02/09/exilul-romanesc-la-mijloc-de-secol-xx-10/ [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
de lux din Montreal. Era un subiect tabu. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut cum se luminează la față și izbucnește apoi într-un hohot de râs. Amintirile se derulau cu repeziciune în mintea interesantului și simpaticului meu prieten și nu reușea să-mi povestească în ritmul în care își aducea aminte de acele vremuri. L-am urmat și eu cu un zâmbet, așteptând nerăbdător să aud continuarea poveștii lui Nichita Tomescu
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/_cand_plecam_din_lume_nu_luam_cu_noi_nici_greutatea_scamei_.html [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
pentru prima oară lumina zilei, și chipul mamei? „Cultul pentru familie” și „iubirea pătimașă pentru locurile natale” m-au urmărit pretutindeni. Am avut parte să mă nasc într-o perioadă când evenimente de importanță locală sau națională, se succedau cu repeziciune, multe dintre ele marcându-mă pentru totată viața. Despre multe dintre acestea am scris în volumele mele, dar, mai ales, în trilogia „Oameni de Nisip”, (cu subtitlurile: Vol. 1 „Jurământul văduvei”, Vol. 2 „Tărguiala”, Vol. 3 „Lacrimi pe vatră”), pe
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_taina_scrisulu_ioana_stuparu_1364212330.html [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]