317 matches
-
clar, spuse el după câteva clipe de gândire. Deci s-a sfârșit! adăugă el cu un surâs ciudat, privindu-și șiret sora în ochi și continuând să se plimbe înainte și înapoi prin cameră, dar cu pași mult mai puțin repeziți. — Măcar bine că ai o atitudine de filosof; eu, ca să-ți spun drept, mă bucur, spuse Varia. — Am scăpat de-o grijă; tu cel puțin. — Mi se pare că am vrut să-ți fac un serviciu sincer, fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tavă între „alcooliști” învie și o ia la sănătoasa. Halbe ciocnite, femeia, care nu arată a muncitoare harnică, bea până la fund. Decapsulator cu pârghie care decapitează ritmic sticle de bere. Întreaga secvență e animată de la bun început de o muzică repezită, burlesque, în derâdere. Sticle înspumate. Din nou bărbații, halbele, țigările, femeia care trăncănește în gura mare. Imaginea începe să se clatine ca și cum operatorul sau chiar aparatul de filmat s-ar fi îmbătat. O ia razna, zboară peste stradă, cade pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înțelepciunea zicalei: E greu să afli babă frumoasă și copil cuminte. Un om fericit Mijloc de primăvară cu un aprilie capricios care ne oferă, după bunul plac, când zile însorite și călduroase, când dimineți friguroase cu vânturi reci și ploi repezite. Truditorii pământului din nord-estul țării - o cuprinzătoare parte a Moldovei, nădăjduiesc și așteaptă ploi așezate și îndelungi care să potolească setea pământului și să-i ajute ca să obțină recolte îndestulătoare. După mai multe zile însorite și contând pe altele cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu un pardesiu lung, cu stofa rară, se simte că este ușor tulburat. La un moment dat intră în cercul format de noi, întrerupe brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Tactica lui de cerșit era următoarea : se repezea hotărât către un grup mare de pelerini, iar în fața lor își lepăda cămașa cu un gest scurt, repezit. Sub cămașă, straturi de piele uscată, valuri-valuri, un furtun gofrat îmbrăcat pe o carcasă umană, o mascotă grotescă, ca Bibendum, emblema unei celebre firme de pneuri franceze. Mamelonul stâng este detașat de corp printr-un nod de uscăciune, atârnând gravitațional
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nou o zi de arșiță, cu bubuit de tunet mai puternic, mai apropiat. Fulgerele frângeau cerul, ca niște spirale abia vizibile. Fusesem vizitat, întrebat cum mă simt, felicitat pentru salvarea mea „ca prin minune“. Felicitările astea aveau un aer cam repezit, poate pentru că prietenii mei simțeau că făcuseră destulă risipă de emoție cu o noapte înainte, așa încât acum erau mai sobri, sau pentru că împărtășeau punctul de vedere al medicului. Într-adevăr, plutea senzația că le pricinuisem atâtea necazuri din simpla mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se întâmplă? Odată la poartă a intrat un sergent major care nu era un băiat rău... cum dracu’... cum Dumnezeu îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc. (îl imită pe sergent - n.n.) Și eu cu un prieten din lotul Matei Basarab, Vlad Dinu, ne-am apucat și am început să schelălăim, la fel cum făcea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
luat iar! Dau să mă ridic și cad la loc pe pat. Mă târăsc spre telefon și formez numărul de la Salvare. Dinții mi se încleștează de durere, nu pot articula primele cuvinte. Cu chiu cu vai, îi zic unei doamne repezite că am o criză de colică renală. “Așteptați, trimitem mașina!” Înghit la repezeală o fiolă de piafen. Nu trece! Mai rad una: degeaba, dar mă ia și stomacul. Trezesc toți vecinii. Inutil să mai aștept Salvarea: nu vine, domne, nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
jos cu privirea fixă înainte. Retracția pleoapei. Atunci când sclerotica se observă între limbul corneei și pleoapa de deasupra, cu privirea fixă înainte; privirea trebuie să fie relaxată. Hiperkinezie. Mișcările de îmbrăcare și dezbrăcare trebuie să fie neobișnuit de rapide și repezite, dând impresia de acțiune repetată, risipă de energie și stângăcie. Combinația între rapiditatea și inexactitatea mișcării este cea care ne interesează aici. Fine tremurături ale extremităților. Pacientului i se cere să întindă mâna depărtând degetele, ținând ochii închiși; se va
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în ,,Lumea literară și artistică”, nr. 5, 3 iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar unele scrise cam repezit. 5. Vezi: Opere, Ed. Minerva, 1978, p. 425. Poemul în oglindă 1. G. V. -Bacovia, Stanțe burgheze, Ed. Look Design, 2000. 2. Apud: Radu R. Rosetti, Corespondența generalului Cantilli, Tipografia E. Marvan, 1931, p. 17. 3. Ibidem, p. 25. Un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
între ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre în timp ce, în picioare fiind, mângâi cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios armenesc din secolul XIII cântat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
greșit înțeles în demersurile sale și este dispus să explice și să argumenteze continuu, evitând, cu instinctul unui pilot de curse, orice ieșire în decor. E motivul principal pentru care Valeriu Stoica nu este un partener de dialoguri scurte sau repezite. Nu-l văd în postura jenantă a celor care au făcut din datul cu părerea un reflex cotidian, și acest lucru se vede de douăzeci de ani. Trimit această carte spre tipar, eliberat de angoasa unui demers inutil. Există vorbe
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
de cele mai multe ori - răbdătoare și anonimă. La Ziua Învățătorului. Omagiu pururea Domnului Trandafir. Carevasăzică... Îmi place Iunie, zău !, pentru că e luna teilor înfloriți și soroc de moarte la Eminescu. Acum, altă făină se macină la moară. Lumea e grăbită, tonul repezit. Luciditatea și înțelepciunea - în avarie. Iar dacă nu ții pasul cu Istoria, riști să rămâi de căruță... Glose și... note Noua Lege a Educației, din cele cinci versiuni avansate, a primit verde în Camera Deputaților. Numai cine va fi fost
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
gravă, în aparență, așa voiau ei să fie, gravi, pentru că atunci când surâdeau sau chiar râdeau le sticleau ochii și în cutele feței puteam citi când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi mintea le vine din urmă, nu cea de pe urmă, apoi fața le este oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să începeți să simțiți anxietate și disconfort ori de cîte ori trebuie să interacționați și puteți încerca să amînați sau să evitați acest lucru. Este important să dați dovadă de realism cu privire la situație: Doar pentru că persoana respectivă a fost cam repezită, asta înseamnă că nu vă simpatizează? Ce altă explicație ar mai putea exista? Se comportă așa numai cu dumneavoastră sau ați observat că îi tratează și pe alții la fel? Întotdeauna e așa sau numai cîteodată? În ce situații există
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn, sub care se ghicea un șanț adânc, și bătu cu pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau să merg la părintele Sixt. Sunt fratele Gregor! Aha, bine, așteaptă! Așteptară câteva minute lungi. Burgul și locuitorii săi erau fără Îndoială
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
instrucție, a fost trimis la sala de box. Disciplinat și serios, fără aere de vedetă ori mândrie găunoasă, și-a câștigat repede simpatia și prețuirea colegilor, a antrenorilor și a superiorilor. Directa lui de dreapta era considerată ucigătoare: un baros repezit năprasnic în creștetul capului. Nu a boxat niciodată de două ori cu același adversar. Cine boxase o singură dată cu el, refuza să urce a doua oară pe ring în compania lui. Singura "frică" a tatălui meu, când urca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi imposibilă, în du-te-vino-ul care ne absoarbe, deși câteva întrebări despre fotbal (suntem în plin Campionat European) îmi par destul de provocatoare. „Răsfoiesc” câteva ziare românești pe Internet. Băsescu e în plin război cu Adrian Năstase, aflu din Adevărul. „Marinarul”, fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală a lui Năstase - ziarul reproduce pe prima pagină insinuările imunde ale lui Băsescu -, și va trebui acum să răspundă în instanță, dacă nu se vor împăca între timp. Cu alte cuvinte - confruntări colorate într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bătut pe turci, Ștefan și-a ținut promisiunea ridicând pe locul vechiului schit mănăstirea Voronețului. Altă legendă spune că după ce tatăl său a fost omorât la Reuseni, Ștefan, ca să scape de mâna călăului, a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că oștenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe, unul care-și dădea drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adeseori pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin eu un discurs plictisitor. Mă ia prin surprindere cererea lui, dar imediat îmi vine în minte potopul de întrebări cărora nu le dădusem de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune Lazarus cu glas molcom, surâzând. (Nu pricep de ce zâmbește, poate îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a expediat repezit și insistent din coada ochiului stâng un mesaj cu tehnica unui alfabet Morse dar care, din păcate, a rămas pentru totdeauna nedescifrat: o taină. Abia atunci mi-am dat seama că atât coada ochiului, cât și o mică porțiune din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un dialect mutilat ca și propria sa persoană, ininteligibil. Un personaj viu al gravurilor lui Bosch. Doar prețul final al cărții îl pronunță clar, apoi îl scrie într-un carnet cu scoarțe tari, prezentându-l clientului cu un gest scurt, repezit. Rău ca un eunuc din haremul Sultanului. Revin. În masa aceasta de deșeuri, pot fi făcute descoperiri extraordinare. Am găsit aici celebrul volum al lui R. M. Albérès, Histoire intellectuelle du XX ème siècle, editat de Albin Michel în 1959
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eu în picioare diriga îmi va spune să stau jos. Colegul meu care avea ochelari cu dioptrie mare, a zâmbit și mi-a spus: „încearcă!” Zis și făcut. N-am apucat însă să mă ridic bine în picioare că vocea repezită a dirigintei s-a auzit scurt, ca un pumnal care se înfige în mine: „tu, stai jos!” Și m-am așezat. Desigur că în sufletul meu parcă nu îmi picase bine acest lucru. M-a durut felul în care s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]