329 matches
-
și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care nu i se potrivea cu melodia din minte. Gelozia se naște din iubire
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă a lui Șerban. Abia după ce se mai dezmetici cât de cât și după ce începu să-și recapete o încredere aproximativă în simțuri și tărie în trup, dădu pe nepoftite buzna în camera tânărului, trântind de-a dreptul ușa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe Katsuie, pentru a-i raporta unele informații strict secrete, care i-ar fi explicat eșecul. — Se pare că-ți faci speranțe, nu-i așa? Genba părea să se mai fi bine dispus, dar cu Ogane și Kinoshita rămase la fel de repezit ca înainte: Voi doi stați aici. Numai Shogen vine cu mine în tabăra principală. Cu aceste cuvinte, plecară, imediat, spre Muntele Nakao. Incidentul din acea dimineață, cu toate complicațiile sale, îi fusese raportat, în amănunt, lui Katsuie. Când, nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțeleagă prin semne și prin pst-pst-uri. Brusc, Chițu se ridică de la locul său, înhață de pe o masă din apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ambele brațe, un caiet mare și gros. Da' știu că ține la caietul ăla ca la ochii din cap! Își păzește gemenii gazelei! Râdeau în dorul lelei, urmărind-o cu privirea. Antonia le făcea cu mâna un semn scurt și repezit, tuturor, c-un zâmbet ca de fiecare zi. Dragoș privea în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândea că aveau înaintea lor toate zilele următoare și o viață întreagă ca să afle ce avea să urmeze după ce avea să-și pună
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul lui și al multor colegi că a venit în acest an să le predea ,,româna,, domnul profesor Florin Pietreanu. Pietreanu, brunet cu bărbia repezită înainte, dădea impresia unui fante de cartier de aceea îi plăcea el care se considera idolul femeilor din mahala. Era o plăcere la orele lui, numai să nu fi vrut nu înțelegeai această materie, însă pe lângă asta a prins drag
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar fi oprit sfiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Numele primului ministru de justiție al regimului comunist din România plesni prin aer ca un bici. Profesorul Constantinescu se făcu parcă mai mic, iar Alexandru Drăghici se încruntă și mai tare. Ceaușescu însă fierbea de-a dreptul. Replică cu voce repezită: Lucrețiu Pătrășcanu, care avea de gând să ne trădeze și să fugă din țară la patronii săi anglo-americani!... Dacă e vinovat, de ce nu i s-a făcut până acum un proces?... ripostă Nando Rossi în același fel. Eu vă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În hol, pe când voia să iasă, el dădu nas în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în absolut orice limbă, doar dacă ea este limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă, dar atitudinea aceea timorată și gata deja să cedeze Îi aprinse mânia. Când documentul ajunse la bărbatul așezat lângă el, i-l smulse cu un gest repezit, aruncându-l furios pe masă. — La obiect, messer Lapo. Cunoaștem cu toții finețurile prozei lui Caetani. La ce slujește acest studiu al cuvintelor sale, de parcă ar fi vorba de un nou evanghelist? Ce vrea? izbucni el. Nu știa nimic despre cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
foarte interesante. Se adresă negrilor, vorbindu-le vreme îndelungată, și arătând când spre d'Arrast, când spre fluviu. Negrii îl ascultau fără un cuvânt. Când comandantul tăcu, nimeni nu se clinti din loc. El le vorbi din nou, cu glas repezit. Apoi se adresă direct unuia dintre oameni, care negă dând din cap. Comandantul spuse atunci câteva cuvinte cu o voce poruncitoare. Omul se desprinse dintre ceilalți, oprindu-se în fața lui d'Arrast, și-i arătă drumul cu mâna. Dar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a scăpat un „Futu-i!“. Pe o tăviță metalică pentru probe stătea un plic. Era timbrat, ștampilat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ochii de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani în cele câteva luni cât fusesem plecată. Liniile adânci de pe frunte îi erau deseori pline cu praf și dunga de mizerie de sub unghiile ei mă dezgusta. Sigur, n-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aici, dar toată lumea le vede ca pe un soi nou de „lucrări benefice“. Nimeni din Residencia Costasol n-a raportat nici măcar o singură infracțiune. — E cea mai grăitoare dovadă dintre toate, spuse Sanger, dîndu-și la o parte, cu un gest repezit, o șuviță de păr ce-i intrase În raza vizuală. Suprema societate bazată pe crimă e cea În care toți sînt infractori și nimeni nu-i conștient de asta. Lucru care se va schimba, domnule Prentice. — Aveți de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea. Îl cercetam și eu mai atent. Începuse să mi se pară și mie figura lui cunoscută. Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de recunoaștere și ne vedem de-ale noastre. Am aflat, la scurt timp după terminarea facultății, că fusese încadrat la Servicii. Ne-am întâlnit într-un troleibuz. Efuziunii mele de a-l revedea i-a răspuns printr-un gest nervos, repezit, de potolire. Mi-a făcut semn să cobor la prima, la Universitate. Am mers în jos, până la Cișmigiu. „Vezi“, mi-a spus, „dacă ne mai întâlnim, nu-mi faci nici un semn, dacă nu te recunosc eu. Lucrez la Servicii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]