398 matches
-
reușit să găsească oameni buni și cu bani, care să plătească un drum al măicuței Natalia Ilașcu, să vină pentru a se ruga la mitropolia din Iași, așa cum și-a dorit încă din 2 octombrie 1998, când am înregistrat pe reportofon acel zguduitor bocet, și la mănăstirile din nordul țării, unde colectivul de ziariști de la „Crai Nou”, în frunte cu redactorul șef dl. Teodorescu, împreună cu omul de afaceri, dl. Mihai Ungurașu, fac acest nobil gest, să pună la dispoziție mașină pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și zbuciumatei noastre istorii, ceva unic mi a fost dat să ascult, să trăiesc și să pot înregistra pe bandă de reportofon, să poată fi ascultată această mărturisire zguduitoare, care era dorința unei mame, a unei mame de erou. Bunul Dumnezeu mi-a oferit acest privilegiu, să ascult și să pot înregistra aceste cuvinte rostite. Am pus și pun la dispoziție toate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de corupție. Pentru a o proba, are nevoie de toți martorii, chiar dacă unii dintre ei spun aceleași lucruri. Dar fiecare spune același lucru raportat la un segment de realitate. Adică nu audiem zece oameni care să ne spună că acest reportofon e la o jumătate de metru de mine. Repet, e o excepție. De regulă, numărul martorilor este de câteva zeci. Sunt dosare grele. Dar, oricum, nimic nu justifică o mie opt sute sau două mii de zile în instanță fără o soluție
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Charlie. Hai, ciudatule. Ar trebui să ne întoarcem. Nimic n-ar fi putut să-l facă pe Danny s-o ia din loc mai repede decât chițăitul din vocea lui Charlie. Lui Danny i-ar fi plăcut să aibă un reportofon; ar fi rulat înregistrarea aia zi și noapte. Cu cât Charlie se împiedica mai mult, cu-atât mai repede mergea Danny. Nici el nu-și dădea seama de unde-avea atâta energie, dar nici nu-i păsa. În sfârșit, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au încercuit pe Naji, care abia dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis ea. Apoi și-a dres glasul și le-a oferit unul din zâmbetele ei de Hollywood. Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sevilla? Aham. Supermarket. Ema. E-ma... Când capăt alt nume? M am plictisit de ăsta. Nu capeți. De ce? De-aia. A, bun... Mai zi-mi. Despre? E treaba ta să inventezi. Nu ăsta-i șpilul? Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la loc scotocind într-un calculator care nu e al lui, în căutarea unor fișiere audio. Nu le găsește și atunci pornește, timid, stângaci, ...singur în haosul apartamentului atât de străin. Undeva, aici, ascunsă aici, pe un stick, pe un reportofon, pe o casetă audio, pe un CD, undeva, undeva aici e vocea lui Alex... Îmi amintesc, câteodată. Îmi amintesc cum eram. Tu cu toate ale tale. Buricele degetelor. Cum te încruntai când citeai, cum citeai pe jos, turcește, cu picioarele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spun adânci bătrâneți? Nu ai vrea asta, crede-mă, terapiile noastre se perfecționează în fiecare zi - nu vrei să trăiești până la stadiul de Hiroshima după bomba atomică.) Episodul următor. Lacrimi. Neașteptate. Cumva purulente. Stop. Rewind. Repeat. David ascultă. Șuierat, din reportofon, Coos van Bruggen își despa che tează lucrurile, se spală pe cap, își ia halatul de baie. Privește trist o zgardă care nu mai e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri coastele. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că rezerva asta nu se va epuiza sau că nu-i va grăbi moartea. Aproape că aș fi tentat să vă spun că totul depinde de voința lui. “ „-Sau de Dumnezeu, nu-i așa?“-întreabă un băiețandru roșcovan cu un reportofon în mînă. Doctorul se uită o clipă în jos, apoi îl fixează cu o privire caldă. Trec două, trei secunde și îi răspunde: „-Tinere, Dumnezeu nu omoară! “ În interiorul său Doctorul e la fel de speriat ca în trecutul în care-i reproșează
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
apară în articolul dumneavoastră într-o paranteză la fel de ireverențioasa. S-ar zice că nu prea va încurajează în acordarea acestui interviu, observă Fanny. — Nu, nu mă-ncurajează, recunoscu Adrian. Fanny își deschise geantă diplomat și scoase un blocnotes și un reportofon Sony. — Va deranjează dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
grăitoare decât viața reală, urma ea. — Dar interviurile... și ele sunt mai grăitoare decât viața reală? o întreba Adrian. — Interviurile sunt viața reală! Ale mele, în orice caz, da. — Ei, hai! se împotrivi Adrian. Nu inventez nimic. De-asta folosesc reportofonul. — Dar n-o să relatați tot ce zic, nu? Veți elimina părțile mai puțin interesante. — Evident, recunoscu Fanny. Altminteri, interviul ar ieși prea lung și ar fi plictisitor la lectură. — Numai că, odată ce scoateți un fragment, indiferent care, nu faceți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vor izbuti să trieze aceste componente și uneori nici eu nu știu cu exactitate care de unde provine.“ — Nici răspunsul acesta nu-i deloc plictisitor, la o adică, comenta Fanny notându-și ceva. — De ce vă luați notițe dacă tot aveți un reportofon? o întreba el. Suflați și-n iaurt? E o măsură de precauție pentru cazul în care vi s-ar descarcă bateriile? — Reportofonul va înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
deloc plictisitor, la o adică, comenta Fanny notându-și ceva. — De ce vă luați notițe dacă tot aveți un reportofon? o întreba el. Suflați și-n iaurt? E o măsură de precauție pentru cazul în care vi s-ar descarcă bateriile? — Reportofonul va înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
el, ridicându-se în picioare. — Ce va face să credeți c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ghid, o chestie la fel de încântătoare că și Milton Keynes, si o sedinta de sauna tradițională, cu fum, pe malul unui lac din apropiere. Eu am ales sauna cu fum. — Ce-nseamnă asta? îl întreba Fanny, întinzând mâna ca să-și deschidă reportofonul. Adrian se aplecă spre aparatul miniatural și anunță pe un ton ironic-protocolar: — O Sauna cu Fum. Apoi continuă pe un ton normal: — Se încălzește cabană cu un foc de lemne și este lăsată să se umple cu fum. Pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ar fi culcat, n-ați simți nevoia să-i luați apărarea. Adrian rămase tăcut, chibzuind dacă e cazul să mai adauge ceva. Nu, îmi pare rău, clatină el din cap. — Rămâne între noi, îl asigura Fanny. Întinse mâna și închise reportofonul. — La ce-ți mai folosește dacă tot rămâne între noi? — V-am mai spus că interesul meu față de dumneavoastră e mai mult decât unul profesional. De unde știu eu dacă pot avea încredere în dumneata? — Eu, una, am avut încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
doi.“ — Futu-i... îi scăpa lui Adrian. „În român...“ Adrian închise combină. — Chestia asta rămâne între noi, spuse el. — Chestia asta apare pe-o porcărie de-nregistrare! arată Eleanor acuzator spre combină. — Vreau să spun că ea și-a închis reportofonul cât i-am povestit toată istorioara. Am uitat că al meu e deschis. — Nu mă interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai povestit unui străin cu care n-avem nici în clin, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o gravura. — Uitați, îmi pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu dau înapoi în asemenea împrejurări. Fanny traversa încăperea și își lua reportofonul de pe măsuța de cafea. — De ce-ați venit aici? o întreba Eleanor. — Ca să-i iau un interviu soțului dumneavoastră. — Da, dar de ce tocmai lui? Nu se mai numără printre autorii cunoscuți. — Tocmai asta m-a interesat. Am vrut să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase cu el în mână. — Păi, zise ea într-o doară, Virginia Woolf spune undeva că partea cea mai proastă a meseriei de scriitor este aceea că depinzi tot timpul de laudele primite. — Asta-i și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eroica. — Trebuie să recunosc că sunt dezamăgită, mărturisi Fanny. — De ce? — Ei bine, pentru mine a reprezentat cândva un fel de erou. Eleanor o privi stânjenita pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-ați înregistrat, nu-i așa? — Da, răspunse Fanny, deschizându-și geantă diplomat subțire. — Nu mi-ați cerut permisiunea. — Are vreo importanță? — N-aveați dreptul. — Nu m-ați prevenit că tot ceea ce discutăm trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuie să rămână între noi. — Știu, dar... îngaimă Eleanor cu glas pierit. — Dar ce? De ce-a trebuit să-mi povestiți toate chestiile astea? — Am fost supărată. — Erați șucărita pe soțul dumneavoastră, așa că mi l-ați vândut, conchise Fanny, băgând reportofonul în geantă și închizând-o. — Dați-mi casetă. Sau ștergeți partea în care apar eu. Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea de gând să naufragiezi pe o insulă pustie timp de trei luni, ce-ai lua cu tine? Să zicem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]