451 matches
-
cursul polemicii mai bine spus, sub pretextul ei Ștefan a fost invocat patetic și cu destulă rea intenție. Părea că posteritatea domnitorului este definitiv compromisă de atâția ne-moldoveni lipsiți de respectuoasă afecțiune pentru "Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București"138. Noua ediție a manualului incriminat reașeza imaginea domnitorului după așteptările cititorilor, confirmând că "voievodul moldovean a ilustrat cel mai bine politica domnitorilor români de apărare a independenței statelor pe care le conduceau"139. S-a scris, pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
4A. Drugă, Ovidiu, Manualul de istorie de clasa a XII-a susține că Horea, Cloșca și Crișan au masacrat "familiile nevinovate" ale nemeșilor unguri, în "Cotidianul" din 6 octombrie 1999, p. 3. Gherman, Ion, Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București, în "Cotidianul" din 25 octombrie 1999, p. 16. Hurezeanu, Damian, Însemnări despre manualele pentru clasele XI-XII, în "Xenopoliana", tom III, 1995, nr. 1-4, pp. 135-137. Ioanid, Doina, Micii mari români, în "Observator cultural" din 26 octombrie-1 noiembrie 2006
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran, a evitat să cadă în excesele lui Dioclețian, și a dezlănțuit o persecuție în surdină, nereușind să se abțină de la condamnarea la moarte a unora: Theodoretus la Alexandria, Basilius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din vechile obiective ale politicii externe românești și mai cu seamă pe cele prin care România se deosebea de Moscova, Gorbaciov priva Bucureștiul de "nonconformismul" lui. Nu mai rămînea decît o realitate hîdă, plină de abuzuri și lipsuri, care îi repugna pînă și Moscovei. În momentul în care Gorbaciov a trecut pragul destinderii, către o Europă a secolului XXI, toleranța Washingtonului față de comportamentul României a devenit un obstacol în calea relațiilor sovieto-americane. Încălcările drepturilor omului îndreptățeau Congresul să anuleze "Clauza națiunii
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
citatului. Același lucru se întâmplase cu un secol înainte prin revoluția romantică, revoluție ce a dus la resemantizarea în cheie denigratoare a trăsăturilor clasice impersonalul devine răceală, rigurozitatea este percepută drept uscăciune, claritatea drept ariditate "Soliditatea uscată a clasicilor îi repugnă cititorului de azi. Poezia care nu e jilavă nu e poezie." Demersul lui Hulme este unul dublu de a sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
formularea clară și melodioasă", "construcția solidă a clasicilor" (Fragment dintr-o scrisoare). Neputând fi doar produsul hazardului, zice el, ci "operă de voință și discriminare", poezia dă curs unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara ei pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
intimitatea supravegheatului sau recurgând la manevre capabile să destabilizeze omul în privința căruia există îndoieli sau care trebuie pus la încercare. Ca să obțină informații, supraveghetorul, cel mai adesea, nu adoptă o abordare frontală, directă, ci una ocolită, piezișă, prefăcută. Forța îi repugnă; el mizează pe inteligență, chiar dacă, mai apoi, ca urmare a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
diferită de Dumnezeu și de gândirea noastră, ne pare că ideea pe care o avem despre ea se formează În noi provocată de corpurile din afară, cărora le e În Întregime asemănătoare. Or, pentru că Dumnezeu nu ne Înșeală, deoarece aceasta repugnă naturii sale, ș...ț trebuie să tragem concluzia că există o anumită substanță Întinsă În lungime, lărgime și profunzime, care există În prezent În lume cu toate proprietățile ce le cunoaștem ca aparținându-i. Și această substanță Întinsă e cea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
diferită de Dumnezeu și de gândirea noastră, ne pare că ideea pe care o avem despre ea se formează În noi provocată de corpurile din afară, cărora le e În Întregime asemănătoare. Or, pentru că Dumnezeu nu ne Înșeală, deoarece aceasta repugnă naturii sale, după cum a fost arătat deja, trebuie să tragem concluzia că există o anumită substanță Întinsă În lungime, lărgime și profunzime, care există În prezent În lume cu toate proprietățile ce le cunoaștem ca aparținându-i. Și această substanță
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sunt În conflict unele cu altele, nu vine decât din faptul că nu s-a făcut bine distincția Între funcțiile sale și cele ale corpului, singurul căruia se cuvine să-i atribuim tot ce poate fi descoperit În noi ca repugnând rațiunii; așadar, nu există aici alt conflict decât acela că mica glandă din mijlocul creierului poate fi Împinsă de o parte a sufletului, iar pe de altă parte de spiritele animale, care, cum am spus mai sus, nu sunt decât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
privește pe cele dintâi, cu toate că adesea ele Împiedică acțiunile sufletului sau, dimpotrivă, sunt Împiedicate de ele, din cauză că nu sunt chiar contrare, nu se face remarcat aici nici un conflict. Conflict se constată numai Între acestea din urmă și voințele ce le repugnă: de exemplu, Între efortul prin care spiritele Împing glanda pentru a provoca În suflet dorința a ceva și efortul cu care glanda o respinge prin voința, de a fugi de acea dorință; iar ceea ce pune În evidență mai ales această
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Mircea are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie 1981, 472). Dar tocmai pentru că îi repugnă aparențele, acum, când nu mai este posibil să fie altceva, crede despre sine că ar fi fost un bun sihastru. De fapt, se hrănește din convingerea că vocația lui Ă ratată și abia astfel relevantă Ă era aceea de sihastru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mele actuale”, spune Cioran, „verva, furia, acțiunea”, faptul că acesta „voia să schimbe, să răstoarne totul” (II, 338). Îi aduce, oricum, aminte de pasiunile sale din tinerețe. Or, acum, Cioran mărturisește: „ideea însăși de a mă lupta pentru ceva îmi repugnă și mă depășește. Am trecut definitiv de vârsta la care-ți place să te bați, să te pui în valoare, să ieși în evidență. De altminteri, de ani de zile nu fac decât să-mi abandonez vechile poziții, să tăgăduiesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pur fizică. Alexa Visarion a trecut pe lângă un spectacol mare, ceea ce nu înseamnă că acesta, așa cum arată acum, nu este unul excepțional. (Aurel Bădescu) Regizorul nu lucrează decât pe texte fundamentale sau foarte importante ale tuturor epocilor și literaturilor. Îi repugnă facilitatea, frivolitatea; când se adresează comediei, alege opere de prima mână. Investește încredere în dramaturgii tineri ce au ceva de spus și sunt originali în expresie. Spectacolul cu comedia celebră a lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă a fost creat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
categoric voi ajunge să fiu un mare scriitor... post-mortem. Ei bine, măcar posteritatea de nu mi-ar rat-o cineva! Sper că s-a observat că în ciuda evidențelor, sunt fundamental optimist și nu doar din cochetărie sau utopie: utopiile îmi repugnă... ". "Miluta" (2004, Editura Clusium), precum și alte lucrări de mare însemnătate, vor apărea într-adevăr, ilustrând testamentar, vai, mâhnitele, sarcasticele, optimistele afirmații din acel interviu. Lecția sau experiența lui Valentin Tașcu se poate traduce într-un fel de aforism ad-hoc: a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
conținutul se evaporează și cînd imitatorul nu mai știe măcar pe cine imită)." Pentru autorul rîndurilor de mai sus, fie el de invenție, ca Ștefan Gheorghidiu, fie Camil Petrescu, referința literară survine cu o anumită notă patetică. Cerebralilor eroi le repugnă o asemenea demisie în fața teatrului sentimentelor, s-ar spune. S-a și spus. Am avea de a face cu o voită punere în opoziție a modelului livresc de rang secund, cu o certă tentă melodramatică și a conduitei "antiromanești", antiromanțioase
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor din fragmentul citat are și o altă conotație. Distanța între emblema fictivă ("Dama cu camelii") și cea care pozează, aici, readuce în planul discursului o chestiune esențială pentru definirea personajului feminin, la Camil Petrescu. Cocota de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din primele pagini ale cărții, după ce traversează experiența definitivă a frontului. Războiul este o dramă al cărui caracter cognitiv risipește suferințele maladive provocate de iubire, gelozie și incertitudine. E greu să nu convii, alături de Al. Paleologu, că spiritului cavaleresc îi repugnă războiul, fără a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau ideal (ce nu exclude eternul feminin), intrând astfel în contradicție cu rigiditatea și antiintelectualismul cazon. Nu-și sacrifică eroismul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ieși de acolo" (ca să pot ieși de acolo). Dar, cum se poate observa și din versurile citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să alunece pe panta plăcută a thriller-ului psihologic (și istoric), expunîndu-l abia ulterior unei simbolistici culturale, unei filozofii artistice cum ar veni, pentru care el nu fusese prezumtiv pregătit. Însăși structura textului se articulează din nenumărate "învăluiri", liniaritatea povestirii repugnînd, se vede cu ușurință, autoarei. Tehnic vorbind, ca și Dracula al lui Stoker, The Historian este un roman epistolar, însumînd experiențele a trei naratori principali (și ale cîtorva secundari), în interiorul unei fragmentări cronologice impresionante, ce merge din anii 30, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în lumea spiritului. Pentru ea, înțelegerea, cu un sentiment tragic, a lumii din jur constituie un mod de a fi"96. A scrie poezie, înțeles ca mod de a fi, devine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intri într-o catedrală, fiindu-mi teamă să nu tulbur liniștea. Atât cât am avut șansa să o cunosc și să o percep ca om pe Elvira Sorohan este un intelectual rasat, care urăște compromisul, nu suportă mediocritatea și îi repugnă impostura, mai cu seamă cea intelectuală. Admir năzuința d-sale spre perfecțiune, luciditatea profesorului și acribia scriitorului. Sper ca aceste cuvinte să nu-i pară omagiu gol și să nu mă închipuie în postura celui care înșiră cuvinte "lustruindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
diaristic, devreme ce lucrările sale sunt o provocare pentru orice amator de clasificări și etichete lămuritoare. Nu există reguli de compoziție sau vreun pact de scriitură și de sinceritate, care să distingă Caietele de celelalte texte ale sale, și îi repugnă pînă și ideea de a ține un jurnal : "Nu e decît filosofie coborîtă la nivel de calendar intim." (p.52) E drept că, prin comparație cu operele publicate, aceste circa o mie de pagini reprezintă mai întîi un atelier literar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]