287 matches
-
Infinitul” din „Alb” și acesta din „Nervi de primăvară” (Primăvară...) e expresia unei bucurii, a unei înnoiri și înviorări sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată” („Sau cerul e rece/ La infinit...”)10) și din „Requiem” („Dar, tot aceeași poezie la infinit!?”) 11), indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută, se pare, din „Ruga de seară” a lui Arghezi) ce avivează amintiri penibile: „Un infinit demonic/ Și ironii amare,/ Dureri ce-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Justes; Ionesco, Cântăreața cheală 1951 Acordul cărbunelui și oțelului în Europa. Pactul Anzus în Pacific. Camus, Omul revoltat; Salinger, De veghe-n lanul de secară. Moare Gide 1952 Începe era Mc Carthy din SUA Beckett, Așteptându-l pe Godot; Faulkner, Requiem pentru o călugăriță 1953 Moare Stalin. Se sfârșește războiul din Coreea. William Burroughs, Junkie. 1954 Rebeliunea algeriană împotriva Franței Amis, Norocosul Jim. Compun Șostakovici și Messiaen 1955 Regim de independență în Tunisia Duras, Piața; Robbe Grillet, Voyerul 1956 Intervenția anglo-franceză
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Free Press. D.E. Apter, The Politics of Modernization (1965) Chicago, Ill.: Chicago University Press. A. Arblaster și S. Lukes, ed., The Good Society (1971) London: Methuen. Aristotel, The Politics (1962) Harmondsworth, Middlesex: Penguin. B. Badie, "Comparative analysis in political science: requiem or resurrection?" Political Studies (1989) 37 (3), pp. 340-51. A.H. Birch, Representative and Responsible Government (1964) London: Allen and Unwin. J. Blondel, A Reader in Comparative Government (1969) London: Macmillan. J. Blondel, The Discipline of Politics (1981) London: Butterworth
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
miez/ de noapte ai impresia/ că te privește cineva/ prin ferestre" poezia, din Schiță de autoportret. În plan tematic, mult mai pregnantă pare și este și firesc să fie așa, din moment ce acest volum este primul apărut după '89 problematica libertății (requiem pentru o duminică pierdută), a culpei individuale sau colective pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caldă-nfrățire.” (George Enescu) → Calmarea sistemului nervos Ludwig van Beethhoven: Concertul imperial nr. 5, pentru pian și orchestră; Adagio din Sonata pentru violoncel și orchestră în sol minor; Antonin Dvorak: Adagio din simfonia Lumea Nouă; Gabriel Fauré: Agnus Dei din Requiem op. 48; Gustav Mahler: Simfonia nr. 3, a șasea mișcare; Claudio Monteverdi: Psalmul laudate Dominum; Franz Schubert: Rosamunde; P.I. Ceaikovski: Scena și dansul reginei din Lacul Lebedelor; Antonio Vivaldi: Anotimpurile; J.S. Bach: Preludiile; F. Chopin: Valsurile; Pietro Mascagni: Cavaleria Rusticană
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Paris, 1970; Rânduiala. Perspective românești (în colaborare), Paris, 1973; Les Prophéties de l’an 2000, Paris, 1983; Eminescu sau Lumea ca substanță poetică, București, 2000. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Dl. Amăriuței, Kafka și Rivarol, CNT, 1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera” corespunde morții („eliberării”) în zăpadă a unui bătrân, în Dumnezeu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
doar un singur chip. El depinde de epocă, de neliniștile existenței, de necunoscut, de concret... Teatrul este spectacolul ascuns în noi și mărturisit spectatorilor. Noaptea bufonilor, pe scena Teatrului Național Radu Stanca, e o nouă dragoste și totodată poate un requiem. E energia condensată ce erupe din cei 45 de ani de scenă pe care i-am împlinit în acest an. Am lucrat Cehov și Shakespeare în România și Statele Unite, în Suedia... Am revenit asupra aceluiași text de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite Messe solenelle a lui Rossini; misele lui F. Listz, ale lui A. Bruckner, C. Gounod, misa de Requiem a lui G. Verdi ..., pentru a le cita doar pe cele mai cunoscute. În fața acestei situații, cei prezenți la ceremoniile sacre nu puteau să rămână decât în silentium și să asculte în mod pasiv recitarea rugăciunilor în limba latină a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca, 2001; Săptămâna patimilor, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Proza de mâine, RL, 1983, 52; Monica Spiridon, O figură a discursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]