2,221 matches
-
speciilor nu este o teorie barbară decât în măsura în care nu impune selecția naturală a cuvintelor. * În ochii bărbaților de pe stradă filmul scenelor de dragoste pe care ei le trăiesc, bucurându-se în sine, cu unele dintre femeile trecătoare. Nimic nu egalează resemnarea sau oftatul acestor despărțiri. Altminteri, o femeie suspicioasă, întorcându-și ofensată privirile de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
optim, decât prin om. Suntem contaminați de principiul răului fiindcă suntem alcătuiți din materie, care nu suportă inefabilul, intențiile spiritului; și care își descarcă în noi revolta, nemulțumirea, senzația de viol. * Dacă spun „sunt“, spun deja totul împotriva poeziei. * Momentele resemnării au devenit adevărate momente de fericire. Nimic mai aproape de divin decât să fii, cu toată comoara gândurilor tale, lăsat în pace. Să nu exiști - și totuși să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt cei care se vor ucide unii pe alții pentru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
om. Fericire Fericirea familiei nu ține neapărat de somptuozitatea locuinței, de lejeritatea în cheltuirea banilor și nici de mărimea averii. Răsplată Nu este firesc și nici moral ca binele să fie răsplătit cu rău iar răul cu alt rău. Abandon Resemnarea ca trăire afectivă depresivă are ca urmare abandonarea luptei. Dezamăgire Cu cât speranțele neîmplinite sunt mai multe cu atât dezamăgirea este mai mare. Prieten Alcoolul nu a fost și nu va fi pentru nimeni un adevărat prieten. Intenții Nu toate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
adevăr aflat "peste puterea lor de înțelegere și mult prea cuprinzător". Ce se întâmplă, doctore? ne tot vine să-l întrebăm pe medicul protector al urbei, care oferă unui motan porții din sângele lui, pentru a-i transfera atomii de resemnare și îndoială. Sau pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Șarl, cu piramidele lui ce amplifică forța odică. Ori pe
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
toate, dar atît de otrăvitoare întru sine. Închid o carte pentru care tristețea e cea mai nepotrivită caracterizare, fiindcă starea ei de trezie întreținută cu hapuri de dîrzenie în fața cuvîntului, și a simțului comun, e mai aproape de rezoluție, decît de resemnare, cu cîteva dovezi de frumusețe, pur și simplu. A stilului, a gîndului: "Toate apele au culoarea înecului." Ultima, singura promisiune pe care și-o onorează frumusețea jucăușă a valului? Așa cum istoria promite dezastrul, și se ține prea bine de cuvînt
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
Năstase conturează lupta pentru Cotroceni în zece puncte devastatoare. Fostul premier Adrian Năstase a amintit, pe blogul său, "în pregătirea campaniei pentru prezidențiale, "Decalogul bunului politician", așa cum îl definea Petre Pandrea, cu tristețe și cu oarecare cinism. Sau poate cu resemnare: 1. Cine nu ucide, fizic sau moral, pe adversar, va fi ucis. 2. Vin la putere cu ajutor străin, cu Tercio (arabi marocani), cu ambasada engleză (Mussolini), ucid opoziția și stau trei decenii la putere (Franco și Mussolini and Co.
Adrian Năstase, scenariu sumbru pentru prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81908_a_83233]
-
Năstase conturează lupta pentru Cotroceni în zece puncte devastatoare. Fostul premier Adrian Năstase a amintit, pe blogul său, "în pregătirea campaniei pentru prezidențiale, "Decalogul bunului politician", așa cum îl definea Petre Pandrea, cu tristețe și cu oarecare cinism. Sau poate cu resemnare: 1. Cine nu ucide, fizic sau moral, pe adversar, va fi ucis. 2. Vin la putere cu ajutor străin, cu Tercio (arabi marocani), cu ambasada engleză (Mussolini), ucid opoziția și stau trei decenii la putere (Franco și Mussolini and Co.
Adrian Năstase, scenariu sumbru pentru prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81907_a_83232]
-
de mândrie. La mine, e vorba de-o banală (și ireversibilă) cedare a mușchilor feței, de-un semn clar al intrării în vârsta pe care un prieten o numea "solară", iar eu o văd a pătrunderii în spațiul inutilităților și resemnării. Despre gușă - când discretă, când pronunțată - nici nu mai vorbesc. Aerul stupid și greoi pe care mi-l descopăr de fiecare dată când mă uit în oglindă mă trimite tot mai des spre o fotografie a lui Ion Creangă, deși
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
făcut eu." (p. 70) La acestea mai trebui adăugate sutele de cadavre aflate la vedere, în plină stradă, sau spectacolul descurajant al celor care abandonau lupta cu viața și se așezau pur și simplu în noroi "în totală apatie și resemnare și acolo au rămas". Cam multă și sinistră experiență de viață pentru o tânără care abia trecuse de vârsta de douăzeci de ani. Chiar dacă nu este nici ea foarte veselă, evocarea Teatrului Barașeum din București este de cu totul altă
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
clipă formația (ireversibil, culturală). Autorul sesizează trăsăturile definitorii ale mentalului colectiv, din replicile unor taximetriști (reproduse cu exactitate de filolog, dar și cu selectivitate scriitoricească) sau din reacția omului simplu: bătrâna din H5N1 și răcitura de cocoș are ceva din resemnarea tenace a brâncușienei Cumințenii a pământului, deși coloratura melodramatică este ușor exagerată. Cu acuitate este surprinsă încărcătura de spaimă și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
-se doar să surprindă degradarea și colapsul. Lecția lui Toni Halter e clară și concisă: dacă vrei să faci misionarism creștin, trebuie să te ferești de tonul militant. E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ar fi recenta publicare de către prestigioasa Editură Cartea Românească a surprinzător de maturului său roman In vitro. Trei vecine de bloc aflate în perioada critică din preajma împlinirii vârstei de patruzeci de ani își trăiesc frustrările, obsesiile, eșecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potențial tezist și didacticist, nu constituie o premisă de lectură din
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
domenii-cheie, îi revine rolul dificil de a se bate mai departe - individual sau asociați în proiecte noi și credibile - pentru principii democratice, pentru o economie de piață reală și pentru un stat funcțional, chiar dacă activiștii progresului dau astăzi semne de resemnare și cochetează cu abandonul. Ceilalți nu obosesc, niciodată. Dle Tăpălagă, e o teză închegată, o panoramă gândită și justă. Asta dacă admitem că modelul occidental e singura civilizație posibilă și că orice este în afara ei e barbarie. Cum puneți dumneavoastră
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mereu că ne-a lovit soarta nedreaptă, ne blestemăm ceasul când ne-am născut aici, în România, dar nu ieșim din nemișcare. Așteptăm să se schimbe întâi jungla, abia apoi noi, animalele risipite prin ea. Cu conștiința adormită pe așternutul resemnării eterne, gândurile și faptele noastre intră pe nesimțite în hora agresivității cotidiene. Ne înfruptăm din voluptatea înjurăturii și ne răcorim creierii încinși în apele micilor răzbunări. Într-o bună zi, ne trezim la fel ca ceilalți, clonele răului, deși ne
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să ne documentăm. Sau, mai bine, să nu ne băgăm În discuție... „Îmi duc educația ca pe o povară!”mărturisea, atît de frumos, actrița Iarina Demian. Să o parafrazez și să zic și eu că-mi duc crucea bunului-simț, cu resemnare, de o viață?...mi-e că voi fi acuzat de schizofrenie... Exprimare paradoxală a lui Robert Wilson:„Un actor care Încearcă să joace natural = tot ce poate fi mai artificial”. Sună atît de bine, că n-are sens s-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste ultime cuvinte ale Mariei, nimeni nu mai vorbi deloc: bărbatul, fiindcă nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din oraș, apoi într-o resemnare totală. Cei doi plecară din sala de conferințe înapoi în cabină și nu mai ieșiră de acolo nici măcar pentru masă, cerând să li se aducă mâncarea la cabină. Nu îi interesau nici televizorul, nici discuțiile în care înainte se pierdeau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și vâscoase, soția directorului Sima părea coborâtă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]