380 matches
-
de gândire limpede, în care se developează țărâna structurată a lumilor, și asta doar pentru câte unul dintre miliardele de viermi cu conștiință de sine care se formează ghemuiți unii în pântecul altora, viețuiesc cât le este dat și se resorb apoi în conglomeratul colcăitor al pământului. Totul pe un fir de nisip de pe o plajă cât universul. Unde e loc pentru mîntuire? Și de ce ai căpăta, tocmai tu, mocirlă atomică, viața veșnică? Slavă, căci din simetria trupului nostru se desprinde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
estompaseră, ochii se mai vedeau ca două bile imense sub pielea groasă a feței, de parcă globii s-ar fi contopit cu emisferele cerebrale, nasul și gura se contopiseră într-o trompă care-i cobora până-n piept. Mâinile și picioarele se resorbiseră în pântec și torace, care se umflară în forme respingătoare. Hainele plezniseră, barba și părul zăceau împrejur ca puful unei păpădii scuturate, și larva albicioasă, palpitând ușor, zăcea acum, pasivă dar vie, în elitrele sicriului. Maria apucă și ea coaja
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privirile de pe coconul uriaș, Maria se descoperi singură. Rubedeniile îndoliate, țigănușii cu prapuri, muzicanții și preotul pieriseră de parcă s-ar fi dizolvat în aerul acela coroziv. Ca să ajungă la cea mai apropiată ieșire le-ar fi trebuit zile-ntregi. Se resorbiseră în luciul mozaicului nesfârșit al podelei? Coborâseră și mai adânc prin vreo trapă inobservabilă? Maria nu-nțelegea și nici nu voia să-nțeleagă. Căci nu poți gândi sub bolți mai vaste ca bolta de os a țestei tale. Încremenită în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și carourile dalelor, cândva la fel de bine delimitate ca pe o tablă de șah, începeau să-și întingă culorile una-ntr-alta, să-și dizolve contururile, asemenea tablourilor, căminelor și trofeelor de pe pereți, ce-și pierdeau încet formele, tinzând să se resoarbă în sideful trandafiriu al pereților, tot mai neted și mai monoton. Curând, Maria înainta printr-o trompă de carne umedă care se curba la marginea vederii într-o spirală tot mai amplă. Pereții, pe care curgea un lichid gălbui și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
neurale, poruncile imperioase ale Dumnezeirii... În mai puțin de-o săptămână, Monsieur Monsu se arătă din nou în localul său de pe Fuck Street, cum încă de atunci începuse să fie numită strada Bourbon. Filamentele meduzei care-i invadase corpul se resorbiseră, lăsîndu-i pe piele filigrane aproape neobservate, ca florile și lujerii art nouveau care-mpodobeau piatra clădirilor din uptown, în schimb negul de lângă nară îi rămase pentru totdeauna limpede și zmeuriu, cu ceva ca un embrion de pește-ntr-o icră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin păr. Părul îi era acum compact ca o bucată de cauciuc. Când mîna-i coborî peste față, simți trăsăturile tocite, înmuiate, ca modelate în porțelan. Spațiul vizual însuși se-mpăienjeni. Costel își privi, ca un somnambul, mâna stîngă: degetele se resorbeau ușor în lățitura palmei. Într-o străfulgerare, își dădu seama că iese din Poveste, că a ajuns în ariile laterale, unde totul se hașurează, într-o lume care abia se formează, cu spațiul și timpul ei abia înmugurite, înainta totuși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
formează, cu spațiul și timpul ei abia înmugurite, înainta totuși, până când din el nu mai rămase decât înaintarea. Lumea era acum murdară și diformă ca plastilina în care-ai amestecat toate culorile, toți omuleții, toți pomișorii. Curând, orice însușire se resorbi în matca ultimă: noaptea. Ce se disipa și ea în negândit, nescris, neexistent. În pagina albă deasupra căreia stau aplecat și pe care n-am s-o mai pângăresc cu sămânța obscenă a pixului meu. Partea a III-a Îmi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zvastică violetă tatuată-ntre ugere. Mai mult de o sută de fete umplură curând spațiul dintre preot și gloate. Unde călcau, cu picioarele goale, pe dulcea podea de piatră străvezie, rămânea urma umedă a tălpilor, înconjurată de aburi, care se resorbea apoi cu încetul. "Tikitan!", răcni pentru ultima oară sacerdotul, iar cele o sută de fecioare îngînară și ele, ca un ecou, silabele sfinte. Gurile lor cu buze groase, tatuate grosolan până la gingii cu semne albastre, rămaseră deschise, iar limbile roșii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în aer o împletitură complicată, indescifrabilă, care persistă o secundă, ca un macrame iluzoriu, în văzduh. Curgerea coloanei vâscoase se opri dintr-o dată, și tăcerea, de data aceasta una terestră și unsuroasă, ne năclăi ca o sudoare. Marginile coloanei se resorbiră lent către centru, până când doar o sferă, o perlă de sidef cât o catedrală, rămase în mijloc, plutind pe abisul negru. Perla colapsă rapid, sporind poate enorm în densitate, ca să rămână până la urmă doar atât de spațioasă încît diametrul ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
delicat, corpul negresei muri, moale și cenușiu, și putrezi sub ochii noștri, până ce oasele risipite, galbene, se-mprăștiară pe podea. Doar radiusul mâinii stângi mai rămase prins în cătușa metalică. Apoi și oasele se prefăcură în pulbere, iar pulberea se resorbi în podeaua sticloasă. Monsieur Monsii ținea pe palma deschisă a mâinii drepte fluturai de uterin, care lopăta ușor din voalurile de pielițe. În cele din urmă-și luă zborul, nu prin bătăi mecanice ca ale multor lepidoptere, ci prin unduiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndreptîndu-se către marea sferă ce cuprinsese aproape tot spațiul din mijlocul discului pe care ne aflam. Oul se rotea greoi în jurai axei verticale, arătând mereu alte canale, alte mări uscate și alte continente, aruncând alte jerbe de foc și resorbindu-le în pântecul de albuș și de gălbenuș. Navigator singuratic, creierul se apropia de soare, alunecând parcă pe un pliu subliminal, pe un tub de ghidaj ascuns în altă dimensiune. Era acolo, neauzită, dar simțită cu tot corpul, o șoaptă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miliarda pagină, unde Dumnezeirea este la puterea Dumnezeire. Mitoză și meioză, doi, patru, opt, șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și patru, morulă, blastrulă, gastrulă, și cele trei învelișuri embrionare scânteind ca o sticlă moale pe când se-ncrețesc, se înfășoară, se resorb, formează tuburi și muguri, se despart în puncte catastrofice, se reântâlnesc ca să schițeze fețe și membre, organe și pielițe, sisteme și aparate. Pește, reptilă, batracian, mamifer, săptă-mîna a patra, a cincea, a șasea, a șaptea. Luna a șasea, a șaptea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe tapet, mă răspândeam în pereții de hârtie ai casei, o posedam în întregime, o închideam în mintea mea în formă de casă-n ruine. Iar când ajungeam în fața unei buretoase mobile cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tubușoarele lor albastre se putea vedea circulația sângelui. Glande sudoripare, terminații nervoase libere și organe ale lui Pacini, grăsime dermică și melanină (formînd din loc în loc alunițe, uneori chiar și negi) se revelau printre litere la trecerea bilei, ca să se resoarbă apoi în foaia poroasă de manuscris. Ce era cartea mea? Un trandafir cu sute - deja - de petale? O perlă căreia-i adăugam strat peste strat de sidef? Nu citeam niciodată din urmă, niciodată nu tulburam ordinea foilor, direcționate ireversibil de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pulsând, retrăgîndu-se și vărsîndu-ți pe piele secreții vezicante, așa încît trebuia să ți-o tragi imediat înapoi, ca de pe-o plită încinsă. Un fel de tatuaje, aidoma arabescurilor șterse de pe covor, ne rămâneau apoi pe brațe, se cicatrizau, se resorbeau și-n cele din urmă lăsau pe piele doar un fel de mireasmă de sevă crudă. Dar mama nu s-a mulțumit doar cu atât. Într-o dimineață cu ciripit sticlos de păsări m-a trezit și m-a ridicat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
treptele-n urma lui. Se opri pe mica platformă din capăt, în fața cadrului fostei uși, acum zidite. Cărămizile ei, mai palide ca restul zidului, se fărâmițau în șuierul timpului. Rămase acolo, nemișcat, privind zidul orb, până ce tot sângele serii se resorbi în adânca, indiferenta, definitiva noapte. Deși nu-i promisese nimeni că după moarte avea să renască din apă și Duh Sfânt și că o să fie ca îngerii lui Dumnezeu, marea omidă a rădaștei simțise deodată o neliniște și un dor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un lichid uleios, ce se-ntări-n jurul ei ca o coajă etanșă, ca o mandorlă gata s-o înalțe la cer. Și înăuntru, smerită, omida-și începu meditația. I se arătă figura eternului vid luminos, încet, organele i se resorbiră, încet se dizolvă într-un lapte amorf care, chinuitor de încet, se schimba în altfel de organe. Și nu doar trupul cunoscu acea schimbare la față: credințele și mitologia, percepțiile și conștiința, limbajul și valorile căzură deodată ca un sistem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare de fotoni lipiți unul de celălalt. Până la acea sferă de lumină solidă, copiii străbătură cercuri după cercuri, fiecare mai învăpăiat decât cel dinainte, cel mai înghețat dintre ele având temperatura din centrul Soarelui. După ce-l străbăteau, fiecare strat se resorbea în cel dinainte, așa că zburau, prin spațiu și timp, spre punctul zero, spre granula din care țîșmse odată focul de artificii al lumilor. Zburau spre particula fără masă, fără dimensiuni, fără sarcină, fără spin, fără stranietate, fără aromă, fără ființă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fructe cu pielița străvezie, toți încremeniseră, privind extatic în zare. În ochi li se răsfrângea corola de flăcări negre a sferei. Maarten își văzu trupul, între zecile de mii, și se lăsă deasupra lui ca o limbă de foc. Se resorbi-n țeasta lui, se-ntinse în cele zece miliarde de stele interconectate în sute de mii de feluri, activă pe rând rețele ce formau configurații spațiale de-o infinită varietate, cuplă simțurile și homunculul motor, luă-n stăpânire reflexele. Puse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent și să fie resorbită de neant, această față care părea imobilă și imuabilă, fixându-i pe hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de sobru ar fi el, trebuie să trezească o impresie, să aibă un suflet. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul lor, pe hârtie, îmi aparținea. Trupul îmi era de-acum inutil, acest corp, condamnat să se resoarbă în neant, să servească drept hrană viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Ea Se supunea de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aruncat apa cu plante, care se folosește o singură dată. Am mai aplicat un tratament pentru retragerea furunculelor: pun vârful degetului arătător de la mâna dreaptă pe vârful furunculului, fără a apăsa, un timp, în funcție de timpul disponibil. Furunculul se moaie, se resoarbe, se micșorează și dispare. Lupta mea cu furunculele s-a terminat odată cu terminarea reparațiilor și cu dispariția prafului de var, din aerul inhalat de mine. Ca antibiotic, am înghițit câte 5 boabe de piper cu apă, pe zi. 1.3
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de livresc, va surprinde deviațiile, distorsiunile de la acest model. Noua mentalitate pozitivistă îi alimentează reacțiile, ce au ca suport protejarea, avertizarea intelectualilor idealiști, incapabili de adaptare întrun mediu social așa de meschin pragmatic. Iată cum o psihologie de autor se resoarbe într-o gândire etică cu finalitate securizantă pentru inadaptabilii intelectuali, asupra condiției cărora criticul meditase în studiile despre Eminescu, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc. Aforismele sale, în marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un doctor. N-ați văzut nici un doctor pe- aici ? — l-am căutat când am venit, acum jumătate de oră. Nu-ți fă griji, o să te faci bine. Așa ne-a spus. Ai un hematom la un rinichi, dar o să se resoarbă. — Hematom ? Ce e ăla ? — Adică un gogoloi plin de sânge. În mod normal se resoarbe. Înghit în sec. Un gogoloi mare plin de sânge. — Ai putea să ne povestești și nouă pe scurt ce s-a întâmplat ? întreabă Traian. — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acum jumătate de oră. Nu-ți fă griji, o să te faci bine. Așa ne-a spus. Ai un hematom la un rinichi, dar o să se resoarbă. — Hematom ? Ce e ăla ? — Adică un gogoloi plin de sânge. În mod normal se resoarbe. Înghit în sec. Un gogoloi mare plin de sânge. — Ai putea să ne povestești și nouă pe scurt ce s-a întâmplat ? întreabă Traian. — Nu îmi dau seama nici eu prea bine... mă întorceam de la o anchetă... de la Hilton... un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]