404 matches
-
zborul pe fereastră. Mă bîlbîi ca o adolescentă, apoi mormăi ceva la iuțeală despre strînsul mesei. Mă ridic, Înșfac farfuriile și le duc În bucătărie, unde fac eforturi să mă linișteșc, sprijinindu-mă de chiuvetă. Ochii Îmi sînt Închiși și respir adînc ca să-mi recapăt echilibrul interior. Nu-l aud intrînd. Nu-mi dau seama că e aici pînă nu-i simt respirația caldă pe ceafă. Stă În spatele meu și e atît de aproape că aproape Îi percep bătăile inimii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întins În sfîrșit ramura de măslin? Păi, la drept vorbind, la asta mă așteptam și sînt șocată să Îi aud vocea rece și reținută. În ciuda faptului că am refuzat să vorbesc cu ea timp de luni Întregi. Luni de zile. Respir adînc și spun Încetișor: — Îmi pare rău. Și, În vreme ce rostesc acestea, simt cum mi se ridică un nod de plîns În gît. — De ce Îți pare rău? Întreabă ea, iar tonul Îi e Încă Înghețat. — Pentru tot, răspund și cedez nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat în față, cu mâinile pe genunchi, șuierând în loc să respir. Era trufia întruchipată și nu-mi inspira deloc simpatie. Dar, dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat din acele locuri acoperite de păduri, trebuia să-l îmbunez cât mai curând, ca să nu mă trimită urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îți arăt ceva. Am ieșit afară și m-a obligat să-mi scot tunica. - Faci exact ceea ce fac eu, mi-a poruncit. Nu-mi rămânea decât să mă supun. Goneam amândoi spre marginea așezării. Mi se alătura să vadă cum respir. Dacă dădeam semne de oboseală, încetinea, goana devenind mers. Imediat ce începeam să respir normal, relua alergatul. Odată ajunși, s-a cățărat ca un râs în vârful unui stejar; abia de-am putut să ajung la al doilea rând de crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc. Ne oprim la intrarea spre aleea familiei Geiger. Mă privește în tăcere, cu o expresie aproape severă. Îmi simt respirația precipitată ; respir doar din doi în doi. Nu-mi pasă absolut deloc dacă se vede de la o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul mijlocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e băgat până la gât într-o țeapă de proporții. O știu. El mi-a înscenat toate astea. Mi-a pus memo-ul pe birou, știind că asta îmi va distruge cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea și mă ghemuiesc sub peretele de sticlă. Vocile se aud tot mai aproape. David Elldridge și Keith Thompson și cineva pe care nu-l cunosc. Trec pe lângă ușă și nu mi se clintește nici un mușchi. Apoi dispar. Slavă Cerului. Respir adânc, mă ridic încet în picioare și mă uit prin peretele de sticlă. Nu văd pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere mîine, florile astea ar ajunge drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sînt roșie la față și respir greu, și pun un punct atît de apăsat, Încît aproape perforez pagina. Țineți minte ce v-am spus? Curierul mă privește fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mîna tipului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un moment al zilei în care suntem de obicei liniștiți și meditativi și în care nu exist... riscul de a ne deranja cineva în mod brusc (acest aspect este unul foarte important!), apoi trebuie s... ne întindem în pat, s... respir...m profund de câteva ori, cu intenția mental... de a ne adânci, cu fiecare respirație, într-o stare de relaxare din ce in ce mai profund.... În continuare, putem s... vizualiz...m pe rând o serie de imagini colorate (în genul unui ecran de
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
o rug...m s... ne acorde ajutor ori de câte ori avem nevoie. Apoi, vom urma calea întoars... pe același drum, de-a lungul pârâiașului, de-a lungul c...r...rii, pan... ajungem din nou la marginea p...durii pe unde am intrat. Respir...m de câteva ori profund, abdominal, dup... care deschidem ușor ochii p...ștrand un surâs pe buze. Acest moment coincide cu sfârșitul meditației cu ghidul spiritual și cu umbră. În consecinț..., meditația reprezint... o metod... cu aplicabilitate nelimitat..., care poate
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
de Pază și Protecție (SPP) plin de admirație. Îmi surprinde privirea: "Asta e, îmi răspunde, cu o scurtă ridicare din umeri. E democrație." Je suis ravi. Iată-mă, în sfârșit, preluat, acceptat ca unul interesat de buna desfășurare a lucrurilor. Respir ușurat. Între timp bătrânul a ajuns la marginea scenei, a pus un picior în față și cuprinde sala cu privirea. E o sală frumoasă, de secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Und' Cordelia? Spectacolu-l vezi, Kent? (Sînt aduse trupurile lui Goneril și Regan) KENT: Vai! Pentru ce? EDMUND: Totuși, am fost iubit: Una pe alta-a otrăvit de dragu-mi, Apoi s-a sinucis. ALBANY: Așa-i. Acoperă-le față. EDMUND: Abia respir; un bine-aș vrea să fac, În ciuda firii mele. -Ndat trimiteți, Dar iute, la castel; înscrisul meu Viața-amenință Cordeliei și lui Lear. Hai, cît e timp! ALBANY: Aleargă,-aleargă! Fugi! EDGAR: La cin', milord? Cine-are ordin? Dă-mi Semnul contracomenzii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tîmpit; toate bune; tolerabil; pentru toți; uau; uimire; uimitor; urît; vedea; vedetă; venerabil; venerabilitate; venerat; verde; veteran; viață; vizibil; wow; zîmbet (1); 761/279/89/190/0 aer: viață (164); curat (146); oxigen (104); respirație (39); proaspăt (24); apă (23); respir (17); rece (16); libertate (15); vînt (14); atmosferă (13); necesitate (11); prospețime (10); indispensabil (9); poluat (9); O2 (8); respira (8); pămînt (7); vital (7); văzduh (6); cald (5); cer (5); existență (5); miros (5); avion (4); liber (4); puritate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gîze; greu; gură; hidrogen; iarbă; imponderabilitate; inevitabil; inexistent; inspira; insuficiență; irespirabil; iubire; închis; leneș; liniște; mătură; moderat; mulțumire; murdar; muștar; nelimitat; cea mai mare nevoie; ok; parfumat; păsări; pluti; plutire; poluare; pompă; purificare; rafinat; răcoare; relaxare; a respinge; a respira; respir ușor; respirat; pentru respirat; sănătate; spațiu; sufla; a sufla; suflă; a suspina; temporal; tinerețe; tot; totul; toxic; trai; trăiesc; trebuință; trebuitor; trist; tu; țară; țigară; umed; urît; ușurare; util; uzat; variat; în văzduh; verde; verdeață; viață fizică; vis; vitalitate; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mirosi; mișto; mîndrie; moale; muzică; nasturi; naș; nașă; naștere; năsuc; noros; oameni; între ochi; operat; operație; operații; organ olfactiv; organ de miros; pantaloni; parte anatomică; pas; pată; Păcală; părinte; persoană; picături; picior; piele; piercing; piramidă; pistrui; pistruiat; prafuri; proeminentă; putoare; respir; respirații; respiri; ridicat; roșietic; rudă; Rudolf; rușine; sănătate; scurt; secreții; sensibil; simțuri; sinus; sistem respirator; sînge; spart; strîmb; suflare; suport ochelari; Tonciu; tristețe; trompă; trufă; uman; ură; vară; vas; vedere (1); 789/ 173/54/119/0 naște: copil (174); viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
minciună; miros; mirositor; mizerii; mop; mort; muștar; narcotic; nasol; naștere; neant; neglijență; negură; neîngrijit; nemerituos; nepăsare; neplăcut; nesănătos; de nisip; din ochi; oraș; paf; paragraf; păcat; părăsit; pe; pete; pîclă; pleavă; prăfuit; prăjitură; primar bun; pulberi; pungă; pustietate; putoare; raft; respir; nu pot respira; rîs; roșu; Sahara; la sat; sărăcie; scame; schimbător; scîrbos; scrum; scump; senin; sentiment; singurătate; spală; spăl; de spălat; spulbere; statut; strălucitor; străzi vechi; substantiv; substanță; sufla; sufocare; supărată; sur; și; șlefuit; ștergere; tablă; taină; televizor; trage; de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi, cine știe, poate c-ai să cunoști și tu această plăcere de a ochi o idee, de-a trage în ea, de-a o vedea doborâta la picioarele tale, ca apoi sa reiei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi, cine știe, poate c-ai să cunoști și tu această plăcere de a ochi o idee, de-a trage în ea, de-a o vedea doborâta la picioarele tale, ca apoi sa reiei exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sângele cristic, proniata Față.// Toată puterea care ține cerul/ foc mi-e acum lăuntric, mi-a pătruns/ celulă cu celulă, fir cu fir// și mă trăiește însuți Adevărul,/ nimic nu-mi este de știut și-ajuns,/ suflare în suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă omul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
franceză, Carol Davila, fost "oberștabdoctor", adică șeful Serviciului Sanitar militar al Țării Românești, dar destituit sub administrația rusă de ocupație, îi scria, la 23 iulie/4 august, bunei sale prietene și protectoare, contesa Marie d'Agoult, din Paris: "În sfârșit, respir liber...", prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața și moartea. Iubirea cea mare e aici, în odăița aceasta... O respir în fiecare clipă... E în mine și în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu trăiește aievea; cine o simte trăiește în eternitate... Cu iubirea în suflet poți trece pragul morții, căci ea stăpânește și dincolo, pretutindeni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pot sfida legile gravitației. Pot ignora principiile fizicii... pot zbura înaintea probabilității... pot aduce zâmbete de ușurare populației recunoscătoare. Dar din păcate... singurul lucru pe care nu-l pot face... este să evadez din paginile fictive în care trăiesc și respir... să devin real în perioade de criză... și să îndrept relele unei lumi nedrepte. Lume din fericire protejată de către propriii să eroi".687 Odată cu pătrunderea în era Internetului, banda desenată și-a găsit noi suporturi de expresie, ajungând la un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să trăim așa toată viața. Încerc să împing prima bere până târziu, dupăamiaza. Trag ziua după mine, o port în spate ca pe un sac cu cartofi. Aici nu mă știe nimeni, nimeni nu mă caută. Trăiesc ca o plantă, respir fără zgomot, părul îmi crește în tăcere. Suntem invizibile. Suntem egale. Nu avem nevoie de haine. Nu avem nevoie de sutien. Epuizată, mă prăbușesc lângă ea. Tânjesc după un somn lung și paralizant. Sânii mei trebuie să producă lapte, trebuie
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]