10,353 matches
-
ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele sulamitei și de părul cînepiu al margarethei revărsat peste
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
noilor obligații, o conștiinciozitate fără fisuri, egală cu a profesorului în activitatea la catedră. Dar ineditul îndeletnicirii postdecembriste a născut o stare de entuziasm cotidian, pe care rutina vieții didactice îl tocise de multă vreme. Aparițiile în public ale deputatului respiră constant o dispoziție fastă, un mirabil recurs al prospețimii și voioșiei. Este de presupus că o parte din simpatia concetățenilor a fost acordată chipului zîmbitor, în contrast cu fețele crispate ale altora, în timp ce modul de exprimare făcea și el notă aparte, întorcînd
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea în față. Soldații, stăteau și ei nemișcați, aproape nu respirau, ca să nu-l supere pe șef. Într-un târziu, ofițerul a catadicsit să zică: Domșoară, trebuie să dai o declarație. Pauză, apoi, către sergent: Gore, ia-ți grupa și plecați în misiune de patrulare. Eu rămân s-o anchetez pe
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
regizoral; cel puțin două generații, a părinților mei și a mea, au fost pe nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se respira cultură. Iar acum? Acum nici măcar nu poți afla dacă formidabilele spectacole din anii '60 se reiau cumva, fiindcă nu
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se respira cultură. Iar acum? Acum nici măcar nu poți afla dacă formidabilele spectacole din anii '60 se reiau cumva, fiindcă nu mai găsești nicăieri programul de radio tipărit! Gata, a dispărut, nu mai e nevoie de el. Dar nu-i nimic: vei
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
solidă, în pofida vechimii ei, sau poate chiar datorită acesteia. Fără să vreau m-am gîndit la misterul prin care e prevestită Prăbușirea Casei Usher și am început să văd aievea cum pereții între care stau încep să se dezmembreze. Am respirat ușurată cînd a venit și Rodica Palade și nu mai eram singură. Oricît de primitor s-a dovedit a fi acel oraș și oricîtă trecere avea acolo taraful acela care cînta atît de frumos, cei care făceau parte din el
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
spadei în etern. însă învinșii lumii bat Din aripi, lepădându-și lanțul, Și-o iau agale către rai Ce va vedea la capăt orbul? Ce dar primi-va cel lipsit? E-atâta aer și e veșnic... Parcă nicicând n-am respirat. Epifanie Cine putea să se aștepte Ca Fiul Domnului să afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
mă-ncurcă prin tufișuri.Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărezC-o bagatelă incomodă?Coada scurtă e la modă!... XXVI. EPI-PROVERBE-GRAME, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. 11.,,Dum spiro, spero!’’ Cât timp respiri, speră’’ Cât timp ești în viață, Speranța să nu-ți pieri! De-o rază te agață Și-nvață să visezi! 12.,,Ex toto corde’’ ,,Din toată inima’’ Cei care dau Întotdeauna au. Când din inimă ai dat, Domnul te-a
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ei nu dau, Dar niciodată n-au. 14.,,Verba docent, exempla trahunt’’ ,,Cuvintele te învață, exemplele trebuie urmate.’’ Cu vorbele-ți meșteșugite Multe tu m-ai învățat, Dar faptele-ți nesăbuite ... Citește mai mult 11.,,Dum spiro, spero!’’,,Cât timp respiri, speră’’Cât timp ești în viață,Speranța să nu-ți pieri!De-o rază te agațăși-nvață să visezi!12.,,Ex toto corde’’,,Din toată inima’’Cei care dauîntotdeauna au.Când din inimă ai dat,Domnul te-a binecuvântat.13.,,Radix
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund din lumina apei ne-am ales cu prund... așa - cam pe seară - Crist s-a dat
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ultimul respirîntr-un “sunt”.până când mă vor sădilutului rodiresă răsardincolo de violet.... IV. VĂTAFI DE HIMERE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale ... Citește mai mult în această lună atât de verdeți-ai dilatat conturulprin care îți respir absențaporți cu tine tot ce-i al meumi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubireaaici se află chipul tău adevăratcu nopți și zile pictate în verde și roșucând vătafi de himerecochetam cu apusul gata să se împlineascăîn această
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Citește mai mult Dacă aș mai fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ieriaș împărți cu tine nuditatea iubiriiaș contura ispita cu păsările foculuidiscretă cum e luna la pătrarsă luminez așternutulcu gust de piersică și sarepână când dimineața firul și-l toarcetras din coama nopților pârguitede plăceriDacă aș mai fie cea de ieriți-aș respira lâncezealaînrourată de patimi și șoaptepână când din inima noptii se recită ziuaîntr-o cafea amarăsatisfăcutai spune bunăfemeii în carete-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi.... XIX. NU POT SĂ-ȚI MAI VORBESC..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
acopăr cu privirea, stelei nu-i este îngăduit să-ți prindă visul, e numai al meu. vreau să-ți sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ți simt aroma, să-ți respir tăcerea plină a somnului. ochiul nopții îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Citește mai mult te privesc să-ți culeg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
gâtul,te acopăr cu privirea,stelei nu-i este îngăduitsă-ți prindă visul,e numai al meu.vreau să-ți sărut gândurile negândite încă,să înmugurească pe buzele mele,să-mi lipesc trupul de tine,să-ți simt aroma,să-ți respir tăcerea plină a somnului.ochiul nopții îți mângâie conturul trupului,printre umbrele legănate de prima notă a diminețiise sparge pe genele melelacrima țesută sub pleoape;umbra zilei îmi fură visul.... Abonare la articolele scrise de agafia drăgan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mi-ai zis/ Că e definitiv și-ar trebui să ne rămână// Definitiv, ca timpul, ca moartea sau uitarea,/ Privesc însingurarea și drept nevinovat mă mir,/ Cât de-adânc definitivă devine disperarea/ Definitivei guri de aer, când nu te mai respir.” ( Definitiv). Este deopotrivă poezie nativă, intuitivă, explicativă, declarativă, decorativă, inițiativă, complementară existenței. Sunt acele ingrediente care adăugate viețuirii, fac mai frumoasă viața. Referință Bibliografică: DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
au vegheat/ Din frescele de-o măreție calmă” (Hanul) Peste ani, poeta își trăiește viața sub semnul întâiului legământ de iubire, de o feminitate și candoare dezarmante. Deși primii fiori ai iubirii s-au petrecut cu ani în urmă, poezia respiră prospețime, căci focul inimii nu s-a stins și cu glasu-i cald, poeta murmură: “Tu vii spre mine-n luntre de hermină,/ Misterios ca noaptea de apoi,/ Intrăm cu teamă-n visul de lumină/ Ce ne-a hrănit cândva pe
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea. Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng în versuri, altii strigă! Camelia tace, simte, crede și iubește. A scris în taină zeci, dacă nu sute de poeme, le-a citit și recitit, le-a postat pe diferite site-uri literare ori religioase, și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea.Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng în versuri, altii strigă! Camelia tace, simte, crede și iubește. A scris în taină zeci, dacă nu sute de poeme, le-a citit și recitit, le-a postat pe diferite site-uri literare ori religioase, și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ca niște halate albe din care ieșea fum în dreptul inimii. Scrisoare Eu sunt cuprinsă de iubire ca de moarte. Tu nu mai ești aici, ci doar în dorul meu, Iar inima îmi curge prin tot ce ne desparte Și îți respir absența, spre tine-arzând mereu. Azi am lăsat durerea să mă doară Cât poate ea de-adânc și de intens. Prin ea am coborât în mine ca pe-o scară Să te sărut... în dorul meu imens. Întâlnire Pentru că ne întâlnim
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
e încă în noi și focul veghează bezmetic hipnoza aceasta în doi. Amândoi Stăm amândoi îmbrățișați pe un ciob de lună, avem amândoi o singură inimă care bate sferică și nebună pulsând printre secundele duse oceanul arzând de dorințe ascunse. Respirăm amândoi aerul cu același plămân, eu te rog să rămâi, tu mă rogi să rămân. Ne-așteptăm cu aceeași inimă sferică și nebună, ne legăm cu artere de dor, ca să fim împreună. Zăpada mea Tu ești lumina din fiecare fulg
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]