619 matches
-
să știe că nu și-au încheiat treaba odată ce au atins primul obiectiv. Aceasta dă iluzia că managerii dețin controlul atunci când scopurile sunt atinse. În realitate, angajații dețin controlul, deoarece, în mod simptomatic, „și-au menajat performanțele pentru vremurile de restriște”. A face banca este o sintagmă utilizată deseori în vânzări pentru a descrie un agent de vânzări care își îndeplinește cota și încetează vânzările suplimentare în acea perioadă, păstrându-le pentru data viitoare. Deși nu e atât de evident ca
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
oameni și vremuri care au fost, și când, în schițe sau nuvele, sunt distilate „amintiri vesele și duioase” - subtitlul volumului Lume de ieri (1943), unde tristețea și surâsul se află într-un domol balans. Un debut romantic, între „furie” și restriște, este acela al prozatorului. Se va despărți însă curând de primele lui „bucăți” melodramatice, în care tema erotică, eventual complicată cu o notă socială, este tratată în cheia unui patetism discursiv și lacrimogen. Câteva scrieri anunță, prin ironia mijindă, alura
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
nici amicii săi nu au mijlocul de-a afla în care parte înclină cancelarul, daca el voiește reforma legii electorale și convocarea unei Adunări de revizuire sau daca nu le voiește. Din esperiență știe fără îndoială că, în vremi de restriște pentru el și partid, singurul azil pe care-l aflară aspirațiunile sale de mărire politică era acel colegiu I pe care reforma amicului său [î]l desființează. În Țara de Sus a Moldovei, pe unde și-a 'nțărcat dracul copii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cu cine mă veți asemui ca să fiu asemenea lui? - spune Cel Sfânt.” (t.n.) În mod paradoxal, acest Dumnezeu sfânt, transcendent, de neatins în alteritatea să e totodată apropiat de poporul său și de aceea e invocat la vreme de restriște: we ’att"h Q":Äš yÄše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql (Ps 22/21,4): „Iar Tu ești Cel Sfânt, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.” (t.n.) ... koh ’"măr R"m we Niss"’ Šoken ‘a: we Q":Äš šemÄ m"rÄm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nominal), fie că substantiv, în rugăciuni - mai cu seamă în psalmi. Că adjectiv, este predicat pentru YHWH: “Ä> YHWH le-m"‘Äz be-yÄm ț"r"h... (Naum 1,7): „Bun este Domnul, El este loc de scăpare în zi de restriște...” (t.n.) “Ä> we-y"š"r YHWH / ‘al kQn yÄreh ƒa””"’m badd"rek (Ps 25/24,8): „Bun și drept e Domnul; de aceea îi va învăța pe cei păcătoși calea.” (t.n.) ... “Ä> YHWH le-‘Äl"m ƒasedÄ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-p"nQk" YHWH Țór we-Go’al (Ps 19,15): „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stâncă mea și Izbăvitorul meu!” (C) În Ps 78/77,35 se spune despre israeliți că, la vreme de restriște, „își aminteau că Dumnezeu e stâncă lor și Cel Preaînalt e Răscumpărătorul lor”. Acest nume, cu forma de participiu prezent q"l, desemnează de obicei rudă cea mai apropiată din partea căreia cel căzut în robie e îndreptățit să aștepte a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții ipocrizia; unii egoismul, alții generozitatea etc. În schimb, În „fericire” sufletul este atît de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ce e frumos, ci e frumos ce-mi e frumos” (proverb). * „Mulțumește-te cu ce este, dar caută ceva mai bun.” (Isocrate) Este foarte greu să stăpînești Îndemnului din acest paradox, deoarece: „Averea pricinuiește suferință la dobîndirea ei, Întristare În restriște și amețește În prosperitate; cum poate averea să aducă bucurie? (Somadeva). La rîndul său, A. Schopenhauer remarcă: „Bogăția seamănă cu apa de mare: cu cît bei mai multă, cu atît devii mai Însetat”. Concluzia e cea propusă de Cicero: „Cea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele rămân. (Dezamăgirile și momentele de restriște trec o dată cu Împrejurările și cu oamenii care le-au trăit, dar victoriile obținute cu mari sacrificii rămân mereu pilduitoare.) Ușa cea mai bine Încuiată e aceea pe care o putem lăsa deschisă. Când există Încredere și respect Între oameni, aceștia
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
te face cât mai vulnerabil, Îți ascunde defectele; ba mai mult, ți le laudă, ca să te simți cât mai bine cu ele: „Palma primită de la prieten e mai grea decât cea de la dușman”.) Nu există prieten decât la vreme de restriște. (Calitatea sufletească a prietenului se probează, bineînțeles, În situații de impas: „Când Îmi merge bine,/ Toți Îs cu mine;/ Când Îmi merge rău,/ Rămân numai eu”.) Mai presus decât prietenia nu poate fi decât adevărul. De aceea, celui care este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care Încercau să intre În grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile Între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de umanitate, venit pe tron prin revelație divină, va fi împodobit cu toate virtuțile posibile de imaginat pe un traseu în care nimic nu este imprevizibil: ascendență ilustră („odraslă a veșnic pomenitului Ștefan”), vitejie fără seamăn, neîncovoiat în vremuri de restriște, drept și generos cu cei ce își recunosc greșelile, neîndurător cu uneltitorii (îi dă „hrană sabiei”), arbitru ascultat al treburilor de prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
își schimbă tonul, adaptându-l fiecărei situații și lăsând să pătrundă tipuri noi de personaje, fiecare cu o istorie. Funcționează în continuare autoironia și ironia bine cumpănite, își fac simțită prezența și comprehensiunea, și compasiunea față de oameni în vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
s-au trezit În toiul unui război civil de proporții, acest vid de putere era deosebit de pregnant În majoritatea zonelor rurale. Era prima dată, ne amintește Orlando Figes, când satele erau libere să se organizeze singure, chiar dacă În condiții de restriște. După cum am văzut, În general, țăranii i-au alungat pe moșieri sau le-au ars casele, au preluat proprietatea asupra pământului (inclusiv drepturile asupra terenurilor și pădurilor comunale) și i-au silit pe separatori să se Întoarcă În comunele lor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
politice democratice; soluțiile mesianice promovate de carlism, dar și de regimurile legionar și antonescian, care au coincis cu aruncarea peste bord, fără o rezistență semnificativă a instituțiilor și a culturii democratice; resemnarea fatalistă în fața ideii „necesității“ dictaturii în vremuri de restriște (să notăm că înainte de a „beneficia“ de „necesitatea“ comunismului am experimentat „necesitatea“ regimurilor autoritare, idee ce a fost îmbrățișată în devălmășie atât de elitele politice, cât și de cele intelectuale și spirituale, care le-au transferat mulțimilor) - toate acestea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o ținută deschisă în raport cu alte publicații ale vremii. În L. Macedonski retipărește o bună parte din opera sa poetică apărută până atunci (Ură, Plecare, În Arhanghel, Sub stele, Vis de mai, Gusla, Naiada, Noapte de aprilie, Noapte de iunie, În restriște, Ecourile nopții), iar în proză publică Pe drum de poștă, Piratul, Surugiul, Casa cu numărul 10, Pomul Margaritei, Observațiune asupra d-rei Teste. Cincinat Pavelescu, Carol Scrob, Al. Obedenaru, D.N. Saphir, G. Russe-Admirescu, toți din cercul „Literatorului”, sunt prezenți cu versuri
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
Publicația este scoasă într-un moment dificil - ocuparea sudului țării de trupele germane, în timpul primului război mondial. De aceea, C. Stere afirmă în articolul-program că „ziarul apare în cel mai tragic moment al istoriei noastre”, având însă premoniția ieșirii din restriște: „Lumina se va face, și prin lumină va veni mântuirea”. În consecință, dominanta L. va fi politica, dar, datorită personalității directorului, își vor găsi loc și unele preocupări culturale. În cea mai mare parte, colaboratorii sunt dintre cei care ulterior
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
educazione dei figli nello spirito d’austerita secondo i precetti dell’antica aristocrazia repubblicana”55. Ar putea fi socotită, la fel de bine, și un simbol al „văduvei romane” faimoasa „univira”, căci - retrasă la Misena după uciderea lui Caius - a viețuit în restriște (refuzase coroana Egiptului oferită de Ptolemeu) cultivând amintirea tatălui, a soțului și a fiilor 56. Lungul șir de secole al Romei antice a înscris și multe chipuri de femei, exemple pentru feluritele ipostaze ale feminității, de la frumoasa Clodia (cea născută
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
placheta Întoarcerea zeilor, apărută în 1992. Poeziile lui S. sunt axate programaic pe strategiile mitopoetice ale postmodernismului. Sursa inspirației este cotidianul văzut prin prisma absurdului. Una din ipostazele poetului în Întoarcerea zeilor este revoltatul, luptătorul, cetățeanul responsabil de „ani de restriște pentru Țară”: „Poetul, ca un zeu venit în mit, / Este chemat luminii-n ajutor” (Chemarea). Tonul solemn, patetic, rima corectă, dar și temele abordate în maniera lui Lucian Blaga (satul, liniștea mormintelor) asigură un echilibru între tradiționalism și modernism. Zeii
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
Singh În timp ce acesta mergea pe elefantul său. Jewahir era conștient de ceea ce-i pregăteau trupele și se strădui să evite invitația de a pătrunde În tabăra lor. În ultima perioadă a administrației lui Jewahir Singh am trăit cu toții vremuri de restriște; comunitatea nu se bucura nici de dreptate și nici de ordine sau de siguranță a vieții. Soldații, pierzându-și orice urmă de disciplină, se comportau după cum Îi tăia capul; spre exemplu, dacă vreunul dintre ei mergea Într-un bazar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gust, ignoranță”, chiar „tembelism” în alterările de text etc.), apoi comenta amiabil romanul Moartea unei republici roșii al lui F. Aderca și Drumul cu plopi al lui Cezar Petrescu. Se mai recenzează (semnat T.M., inițialele fiind ale lui Tudor Mușatescu): Restriști de Ilarie Voronca și „Buletinul Institutului de Literatură”, Românii dintre Vidin și Timoc de Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Ștefan, care i-au moștenit mai degrabă defectele. Excepție face Petru Rareș, domn exemplar prin înțelepciunea, eroismul și patriotismul său, datorită căruia țara cunoaște un ultim moment de grație. După el declinul se agravează, atingând cote dramatice în vremurile de restriște ale lui Alexandru Lăpușneanu, Despot Vodă, Ion Vodă Armeanul (cel Cumplit) și Aron Vodă, domni trecuți în cartea neagră a istoriei Moldovei din cauza cruzimii faptelor și a fărădelegilor săvârșite, a prăpădului abătut asupra țării din vina lor. Conștient de necesitatea
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu placheta Restriști. Desfășoară o intensă activitate publicistică proavangardistă. În octombrie 1924 scoate împreună cu Victor Brauner, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. unicul număr al revistei „75 HP”. Semnează atât cu numele literar (dat de E. Lovinescu), cât și cu pseudonimele Alex. Cernat
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
despletite aleargă prin foburg, înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase” ș.a. Pe de altă parte, în „Adevărul” abordează teme diverse, inclusiv sociale și politice. După E. Lovinescu, poemele care exprimă plenar „substanța adevărată a psihologiei” lui V. sunt cele din Restriști, placheta de debut. Ele transmit vibrațiile unei sensibilități de o delicatețe maladivă, ale unui „suflet moldovenesc [...] risipit în vânt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins”. O fac însă fără a instaura un stil nou, un
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]