431 matches
-
ne cramponăm doar de sensul comun care-l îndepărtează pe cel simbolic, nu înseamnă că punem în balanță învelișul cuvintelor și concretul lucrurilor, spiritele retorice și pe cele pozitive etc. Nu înțelegem să negăm că "revoluțiile, renașterile, reformele sînt opera retorilor", după cum explică malițios Paulhan. E un fapt dovedit că elucubrațiile unui individ se pot transforma, nu fără mediatori și instrumente intermediare, în tulburări colective. În Biserică, Partid, Armată și Stat. Un exemplu banal: în secolul al XVI-lea, în Europa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
își are propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu public, retorii înlocuiesc scribii, în timp ce în prim-planul politic revin înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cerere, sau adecvare a spiritului și a lucrului în sine? Fiecare societate, bineînțeles, combină cele două modalități ale discursului, științificul și politicul, iar istoria ne-a demonstrat, sacrificîndu-și fantasmele, că guvernarea savanților nu este mai puțin crudă decît cea a retorilor. Dar logica seducției implicată de o predominanță a oralității în interiorul spațiului public este cel puțin la fel de criminală ca și logica conformării la un Cod scris, surplombă imuabilă și presupusă știință. Pulsiunea care ucide cartea se va dovedi, fără îndoială, mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și intelectual, și civic. Chiar se simțea extraordinar să urce pe o scenă, imaginară sau reală, și să apere valorile morale fundamentale, vorbea în adunări publice, pe la ședințele Uniunii Scriitorilor sau pe la simpozioane cu circuit închis, vorbea bine, era un retor de talent și avea exact replicile pe care ceilalți le așteptau de la el, se înscria exact în așteptările celorlalți, a început să ia atitudine împotriva sistemului, lua poziție critică argumentând riguros, avea rezerve la una sau alta dintre stările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui de tendințe filozofice și soci ale, despre Nietzsche și Zarathustra, despre orice vreți În afară de actualitatea și momentul istoric pe care le străbăteam. Ziua de 10 septembrie 1918 avea să pună capăt febrei În care mă zbăteam, intoxicat de otrava retorilor. M-am ridicat În această zi și am citit, eu, cel mai tăcut până atunci, următoarea „Mărturisire“, care a trezit pe mulți din amorțeală și a dus curând la părăduirea cercului: MĂRTURISIRE Mărturisesc că ședințe ca acele de până acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca să mă unesc cu Cristos (Fil 1,23). Cristos afirmă: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și tot cel care trăiește și crede în mine nu va muri în veci!” (In 11,25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu aureolă sau cu blazon ale lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul întrevăzute, mi se arăta proaspăt și tineresc. Îi dădea un picant prestigiu faptul că studiase la Paris, de unde se spunea că abia se întorsese. Ne-am legat abia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fără noroc într-adevăr: cade pe spate și-și rupe nasul. Am procedat ca înțelepții, când fac o prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie să fie oratorul? Om onest, iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orice cotitură a istoriei. Alaric n-a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la a spune că noțiunea politică de popor este un flatus vocis, adică un simplu sunet verbal. Politic vorbind, cine uzează de cuvân- tul popor abuzează cu intenție de o realitate incontrolabilă.” Însă acest sunet este unul cu care boxează retorii, sonorul oricărui rapel oratorico-demagogic. Inexistența noțiunii politice este compensată prin forța sunetului, materialitate pe care o accentuează derapajele discursive. Desigur, Caragiale deconstruiește în cheie ironică noțiunea politică de popor prin abundență sarcastică și derizorii plasări contextuale, îi relevă sonoritatea, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de limbă sau polemice renumite în volumele de Critice: „Despre scrierea limbii române‖ ă1866); „O cercetare critică asupra poeziei noastre de la 1867-; „Limba română în jurnalele din Austria ă1868); „Asupra poeziei noastre populare-ă1868); „Beția de cuvinte-ă1873); „Poeți și critici-ă1886); „Oratori, retori și limbuți-ă1902), etc. „În afara strălucitului lui talent de orator de catedră, domnul Maiorescu este un mare literar, om cu o înzestrare intelectuală în afară de orice concurs-. ăI.L.Caragiale) 12 „Prin Titu Maiorescu ia ființă întâia critică românească. Ea a fost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
alt învățător decât pe Vasile. A citit enorm în biblioteca fratelui său, fiind atras în chip special de clasicii greci, nesimțind la început - spre supărarea mamei sale, Emilia -, o atracție prea mare spre creștinism. Când a murit tatăl său, Vasile retorul, el a continuat să trăiască la „umbra familiei” și sub protecția averii părintești, refuzând chiar să-și aleagă o profesie. Și-a completat cultura prin legătura sa cu Libaniu și cu alți oameni de seamă ai timpului. Grație atmosferei din
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
alți oameni de seamă ai timpului. Grație atmosferei din familie, Grigorie a îndrăgit Biserica și a ajuns chiar până la rangul de citeț în ierarhia inferioară, dar apoi fu atras de scrierile filosofice necreștine și voia mai bine să fie numit „retor, decât creștin” (Scrisoarea 11). Pentru motive pe care nu le cunoaștem bine, el s-a depărtat de Biserică, a devenit profesor de retorică și s-a căsătorit. La anul 385, Sfântul Grigorie de Nazianz îl mângâie pe Sfântul Grigorie de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
filozofiile politice pot fi și trebuie în principiu învățate. Aici cred că stăm destul de bine. Partidele politice, totuși, articulează și "pasiuni și interese", nu numai principii, deci trebuie să fie legate de societatea reală. Așa că, deși la noi au apărut retorii unor programe liberale sau social-democrate, practica politică e cu totul alta. Ce lupte s-au mai dat pentru a obține diversele etichete un fel de appellations d'origine contrôlée de la "internaționalele" socialistă, creștin-democrată etc.! Câte lovituri sub centură și-au
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
E foarte greu să mai adaugi ceva după minunatele cuvinte ale antevorbitorului, așa că vă voi împărtăși doar câteva gânduriă“) De câte ori aud o asemenea introducere intru în panică. Știu că nu mai e nimic de făcut, că, în numele acestei drăgălașe captatio, retorul va socoti că își poate per mite orice (și oricât!). De menționat sunt și câteva artificii de parcurs (admit că, la răstimpuri, le-am practicat eu însumi). Când discursul e deja răscopt și publicul așteaptă cu sufletul la gură adierea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îndârjirea crescândă a lui Dumitru Brătianu care nu mai cruță pe fratele său contribuie ca curentul opoziționist să crească. În Parlament se dau numeroase asalturi guvernului. În fruntea coloanelor de atac stau: Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Paladi - un debutant, Nicolae Ionescu, retorul armonios. Grupul junimist face un fel de opoziție sui generis, fiindcă nu vrea să se confunde cu opoziția cealaltă. Petre Carp are motive puternice să spere cum că el va lua succesiunea lui Ion Brătianu, când acesta va fi silit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de războaie și în alte împrejurări. Dar acestea le fac mai ales cei ce dispun de mijloace; or, de mijloace dispun în cea mai mare măsură cei bogați.” ,,Potentații zilei” puteau să-și trimită copiii la studiile sofiștilor și ale retorilor. Această unică formă de învățământ de rang mai înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg arsenal de argumente și de formulări abile (un astfel de sistem de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
2001, 34; Daniel Cristea-Enache, Ion Bogdan Lefter și critica interbelică, ALA, 2001, 4 decembrie; Popa, Ist. lit., II, 621-622; Liviu Grăsoiu, O carte perfect inutilă, LCF, 2003, 10; Bogdan-Alexandru Stănescu, Sinteza epică și cinci poeți, LCF, 2003, 26; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 186-218. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
un obiect - casă, monument, corabie, pat, veșmânt sau talentul de a comanda armata, de a măsura teritoriul, de a vorbi și de a convinge auditoriul. Astfel, vorbim despre arta arhitectului, a sculptorului, a ceramistului, a croitorului, a strategului sau a retorului. Immanuel Kant este cel care va aduce clarificările cele mai importante în privința definirii naturii frumosului. Acesta este raportat la gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plăcere sau neplăcere, fără niciun
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
București, 2000, pp. 114-117; P. P., Carp, Era nouă (4 decembrie 1884), în Discursuri, volumul I (1868-1888), Editura Librăriei "Socec", București, 1907, pp. 325-339; C. Dissescu, Opiniunea publică (27 februarie 1885), Haimann, 1885, București, pp. 1-40. 24 Titu Maiorescu, Oratori, retori, limbuți, în Opere ÎI. Discursuri parlamentare, FNȘA - Univers Enciclopedic, București, pp. 686-724. 25 Simion Mehedinți,Politica de vorbe, în Omul Politic și politică de vorbe, Viața românească, București, 1920. 26 Lucian Blaga, op. cît.; Pompiliu Eliade, Influența franceză asupra spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
mai independente (Ședința Camerei de la 27 noiembrie 1885), în Opere III. Discursuri parlamentare, ediție îngrijita, prefață, note și bibliografie de D. Vatamaniuc, Introducere de Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă-Univers Enciclopedic, București, 2006, pp. 930-945. MAIORESCU, Titu, "Oratori, retori, limbuți", în Opere ÎI. Discursuri parlamentare, FNȘA - Univers Enciclopedic, București, pp. 686-724. MEHEDINȚI, Simion, "Politica de vorbe", în Omul Politic și politică de vorbe, Viața românească, București, 1920. MILL, John Stuart, Disertație asupra libertății, traducere de Carola Ungath, Independence Roumaine
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]