1,912 matches
-
descrierii. Era un om bine făcut, puțin cam chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arăta sub mustața tunsă scurt niște dinți lungi cu strungă mare la mijloc. Autorul face ca figura fostului său dascăl să retrăiască în sufletul cititorului prin bogăția sufletească, prin personalitatea acestuia oglindită în fapte și în vorbe, prin relațiile învățătorului cu elevii. Povestitorul atrage atenția că nu va vorbi despre matematică și gramatică, ci despre învățătura cealaltă, sufletească pe care le-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta în frigul iernii s-o recuperez. Dar eu nu eram pregătit încă pentru asta. Odată ce porneam spre ea, știam că trebuia să retrăiesc totul, tot ce spusesem și tot ce spusese ea. Aș fi încercat să deslușesc ce-ar fi putut însemna fiecare cuvânt și inflexiune din vocea ei. M-aș fi forțat să le parcurg pe toate, iar și iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei delicat și ascuțit, de copil. Ne priveam adesea în ochi, clipe nesfârșite, și poveștile își urmau cursul lor, nepăsătoare la privirile noastre. Aș fi vrut să-mi pot ucide memoria, ca s-o pot cunoaște în fiecare zi, să retrăiesc zilnic clipa primei mele zile în rezervație, când se îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care s-a întors după mai bine de cincizeci de ani; după cum spun unii, s-a întors acasă pentru ca să moară. Dar nu a fost așa, el nu a venit aici ca să moară, ci, dimpotrivă, ca să trăiască, sau mai precis să retrăiască cele mai fericite clipe ale existenței lui, cu pasiunea și bucuria de odinioară. Spre surprinderea lui, locurile nu i se păreau în mod esențial schimbate, poate doar mai mici, mai înguste și mai meschine. Acele locuri i-au fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o strângere de mână, un sărut furtiv, în care buzele erau foarte vag abuzate, sau o atingere în treacăt peste umăr. În rest, discuții fără șir și fără noimă din care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă de pauze lungi de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea lacrima interioară, râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei, viața e ca o declarație de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Rozaliței Îl privește cu ochii săi mari și blânzi cu reproș, ba chiar Îi spunea: De ce te joci cu fetele și faci prostii? Du-teacasă! Ceea ce copilul și făcu, rezistând rugăminților Rozaliței și copleșit totuși de noutățile Învățate, vedea și retrăia nedumerit scenele din prima sa „căsnicie” și fără ca nimic din ceea ce fac oamenii mari În momentele lor de mare intimitate să se fi Întâmplat, totul fiind un joc copilăresc, Va era cuprins de o senzație nouă, În care finețea goliciunii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
da seama că aceste experiențe nu prezintă interes pentru alții. Ea ‹‹ ‹ ‹ crede că tot ce i s-a întâmplat ei, pentru că i s-a întâmplat ei, merită comunicat lumii întregi. Rezultatul? O proză memorialistică scrisă din nevoia autoarei de a retrăi întâmplări și situații care au impresionat-o cândva. O proză care ignoră așteptările noastre, ale cititorilor, făcându-ne chiar să ne simțim inoportuni. În fond, de ce ar trebui să aflăm, în detaliu, itinerariul urmat de o fată care, îndrăgostindu-se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atingem, / mâinile noastre vor construi / umbra sufletelor / tremurătoare tremurătoare“ etc. Merită toată simpatia aceste jocuri ale dragostei. Dar ele n-au o semnificație literară. Sunt emoționante doar pentru Amelia Stănescu însăși, care, probabil, le-a trăit și, în timp ce scrie, le retrăiește. Oricum, autoarea merită felicitată pentru că nu este așa cum reiese din prezentările de pe ultima copertă. Ar fi fost groaznic ca la vârsta ei să se ocupe cu inflamarea asamblărilor himerice. Rebus in loc de poezie Emil Stănescu s-a asociat cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
morală a acestui om pasionat a durat tot atîția ani cît a fost secretar al Senioriei. Flatîndu-l pe Vettori pentru felul "ordonat și cumpănit în care își îndeplinea funcția publică" de ambasador al Florenței pe lîngă papalitate, Machiavelli pare să retrăiască, prin prietenul său, timpul cînd el însuși era activ, mai ales atunci cînd îl îndemna să continue astfel. Nu ezita să mărturisească ironic dorința de a schimba soarta lui cu aceea a prietenului. Frazele cu acest conținut devin un clișeu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
după ea, nu ne mai apăruse nici una În cale. CÎt de mititică era, de oriunde te uitai la ea, Îi remarcai privirea. Ochii Ericăi mi-i amintesc, dar nu cred că mai sînt În stare acum să le explic nuanța. Retrăiesc doar impresia ventuzei lor gravate În vreun cromozom mai Însem nat de al meu. Prin comparație cu ai soră sii, Înotau Într-un albastru mai Închis. De fiecare dată cînd Îi studiam, mă temeam că nourașii lor se vor topi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare, puternică și armonioasă” altădată, dar ea aparține iremediabil acestui „altădată”. Urs von Balthasar conchide: „Ne amintim de ea șde această gândire - n.n.ț așa cum omul își amintește de profundele intuiții ale adolescentului care a fost: dacă nu le poate retrăi ca atare, întrucât conjunctura, viața, întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație înflăcărată a ființei sale este chiar el însuși”. Munca patrologului „angajat” constă în a reciti într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia, Nicule?! ― Îi vom reînvia măcar pe o parte din ei. Poate nu pe cei mai fericiți. Dar e bine să retrăim chiar și momentele dramatice, fiindcă și ele fac parte din viața noastră - a dat glas părerii sale profesorul. ― Rămâneți cu bine, dragii mei dragi, și să ne revedem sănătoși... ― Mergi În pace, Petrică - a răspuns profesorul. În seara aceea, Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor și necazurilor suferite acolo... În Infern... ― Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se plimbă liniștiți ca și cum ar avea cugetul și mâinile curate. Ba mai mult, unii și-au potrivit masca democrată și se înghesuie la butoane, profitând de vălmășagul creat de Revoluție. * * * Domnul 512, vizibil obosit de efortul povestirii și de sentimentele retrăite în timpul acesteia, cu fața în broboane, a propus un moment de respiro în tovărășia unei licori obținute după niște rețete primite de la un cunoscut podgorean buzoian, fost coleg de suferință, mare amator de vinuri fine, volatile, roze, demiseci și demidulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cunoscut, am simțit 94 dulcea vrajă a iubirii care sporește cu fiecare întâlnire a noastră, cu fiecare gest al tău, cu fiecare vorbă a ta. — Iar faci declarație de dragoste? —Te deranjează? Nu, dar nu este momentul potrivit. —Eu încă retrăiesc clipele de la Gârla Mare! Tu nu? Te-aș minți dacă aș spune nu. Mă bucur, fata mea din parc. Abia aștept să ne întâlnim. Unde vrei să ne petrecem timpul, de data aceasta. — Ar fi bine să luăm legătura și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
când vine vorba acei psihanaliști care vor fără echivoc să aporteze la o traumă infantilă desele probleme ale unei vieți adulte. Desigur, știu că încă de la o vârstă fragedă pot apărea crize de încredere dureroase, iar probabilitatea de a le retrăi se mărește cu trecerea timpului: din cauza insucceselor la școală, a imposibilității continuării studiilor și a relațiilor personale. De asemenea, în fața viitorului fără perspective, a lipsei unui loc de muncă, a dezamăgirii unei prietenii și a primei decepții în dragoste. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
până atunci, mâine, în zori, vei porni iar. Vei privi pe ferestra tramvaiului și vei încerca să reții tot. Nu vei zări nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate direcțiile. În haosul acela aparent tu vei căuta ordinea... Vei retrăi ziua de azi. De ieri, de alaltăieri. Ți se va dezvălui cea de poimâine. Și tot așa. Cu vremea, fereastra tramvaiului va deveni tot mai aburită. Strada te va interesa tot mai puțin, iar ordinea deloc. Va fi perioada ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de care mai interesante și mai vii. În 2005, doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga împlinea 85 de ani. Cu vocea-i cunoscută, viguroasă, puternică, modulându-se însă cald, sensibil, pe momentele luminoase ori pline de haz ale copilăriei, Maica Benedicta evoca, retrăind-o, atmosfera din familie - o familie boierească, ale cărei ramuri coborau până la curtea lui Caragea -, apoi figura tatălui, juristul Nicolae Dumitrescu, cel care i-a vegheat temeinica formare intelectuală, a mătușii Zoe, căreia - așa cum mărturisea - i-a datorat educația religioasă
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
hop, serviciul va fi ireproșabil... Asta unde pomeneam de Dincolo. în cazul în care veți alege, pentru un fructuos concediu Molvania, dacă un peisaj, o priveliște, o persoană vă vor lăsa impresia de a le revedea, o pățanie că o retrăiți, cu toate că nu aveți cum și de unde, să știți că fenomenul se numește déja vu.
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
traumă vor putea fi slăbite și astfel amintirea propriu-zisă va fi ștearsă. Fenomenul a fost testat pe șoareci care, în funcție de cantitatea de lipocalină-2, au reacționat diferit la frică. Cei care au produs o cantitate mai mare de proteină nu au retrăit momentele traumatizante pentru ei, reușind astfel să-și blocheze amintirile neplăcute. Cu toate acestea, există și critici conform cărora amintirile neplăcute sunt esențiale dacă vrem sa învățăm din greșelile noastre.
Pastila care îţi şterge amintirile neplăcute ar putea deveni realitate () [Corola-journal/Journalistic/68781_a_70106]
-
se află în altă parte. Ovid S. Crohmălniceau și Paul Georgescu sunt doar două dintre personajele care, zugrăvite de Gabriel Dimisianu își nuanțează mult profilurile tradițional acceptate. De altfel, atunci când evocă oamenii care i-au marcat tinerețea, criticul de azi retrăiește vârsta respectivă, cu emoțiile, spaimele și formidabila ei putere de admirație. Și astăzi, după mai bine de jumătate de secol se simt în scrisul lui Gabriel Dimisianu fiorii întâlnirii cu Arghezi sau cu Gala Galaction. Marea revelație a volumului Oameni
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
ți se așază în palmă, descoperim spiritul scriitorului, ba chiar și litera lui. Descoperim disperarea eroului misterios și nu tocmai de a lua viața de la capăt, alături de femeia nicicând uitată, convingerea unui american candid și visător că trecutul poare fi retrăit .” Nu contează cum a făcut Gatsby banii, spunea la conferința de presă cineastul, ci dacă este un om bun sau nu”. O asemenea partitură complexă o acopeă cu brio Leonardo DiCaprio. În nici o altă transpunere nu a existat obsesia acelei
Cannes, 2013: Marele DiCaprio - M-am apropiat cu sfială de Marele Gatsby. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79433_a_80758]
-
ocară, respectul pentru celălalt o autoinjurie, iar admirația un instrument prin care ne măsurăm dimensiunea poftelor. Nu știu dacă specia umană a fost întotdeauna atât de demnă de dispreț, ca în acest timp al decadenței și minciunii. E posibil să retrăim același și același coșmar, în care doar formulele de expresie sunt schimbate. Intelectualii au știut, în epoca noastră, să dea denumiri atrăgătoare unor realități hidoase, menite să anihileze însăși esența umanității. Fie că se numesc "multiculturalism", fie "corectitudine politică", noile
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]