691 matches
-
singur B era de ajuns. După cum se vede, francezii își dădeau mai multă osteneală cu vocabularul. Însă ei nici n-o aveau profesoară pe doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet, având alături și rezultatul strădaniilor noastre, în cifre scrise cu cerneală albastră. Notele mele la obiectul „limba și literatura română” lăsau de dorit, a anunțat ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenit unul din primii posesori de televizoare și unul din cei mai râvniți burlaci. Pot să-ți spun că eram invitat la petreceri și toată lumea era cu ochii pe mine. Când mă porneam, nu mă mai opream din dans până la revărsatul zorilor și femeile se dădeau pe lângă mine, de nu-ți venea să crezi. Prietenii lor mi-o luau în nume de rău, deci aveam prea puțini prieteni și lucrurile mergeau până acolo încât ei se interesau dinainte dacă voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se năpusti sus. Își și închipuia tavanul salonului prăbușindu-se din cauza inundației și nu se aflau decât de o jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senin.../”. Și printre sute de idei ce-și scot corola printre versuri, în sonetul 23 întâlnim, spre delectarea noastră spirituală, o mioriță, un fragment de mioriță sau de dorință eminesciană: „Peste părul tău de iarbă vântul legene petale/ Și parfumuri revărsate să ne strângă-n trupul lor/ nunta noastră cea albastră și caleștile regale/ să ne caute prin somnul frunzelor sau într-un nor./ .../ Nunta noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
miezul nopții. ― Să fiu al închinatului, până la Ploiești vă duc și vă aduc. Face, pre legea mea. S-a ținut de vorbă: ne-a dus într-adevăr la Ploiești. Acolo alt chef, la Berbec, de rândul ăsta cu șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chiar anii ce urmară. Mereu avea de povestit fapte noi, dar nu ineditul lor mă interesa, ci felul cum acele fapte se reflectaseră în sufletu-i plin de disponibilități și mai ales atitudinea ei față de viață. ... Ne-am despărțit înainte de revărsatul zorilor... VI Două săptămâni se topiră în sacul fără fund al trecutului și în acest timp ― nici o veste din partea ei. Plecase undeva? De ce nu mai dădea nici un semn de viață? Se răzgândise socotind o ușurință pasul făcut și acum mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar pe urmă m-am convins. Nu mult după aceea mă prinse și pe mine somnul. Cât timp am dormit? Ce visuri ne-au legănat ființa? Nu-mi mai aduc aminte. Știu doar că într-un târziu (era parcă în revărsatul zorilor) m-am trezit brusc și în aceeași clipă (poate din cauza mișcării bruște pe care o făcusem) se trezi și ea. Buimăciți de somn, fără să ne recunoaștem (n-avusesem, până atunci obișnuința de a dormi împreună), fără cunoștința limpede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit mintal scenele petrecute în tren, conversațiile noastre simple, aproape puerile, cu vorbe de toate zilele, m-a cuprins o mare nedumerire. Nu mă mai recunoșteam nici pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă îmbrățișa pierdută, ca în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că în revărsatul zorilor vom muri? ― De ce? am bâiguit prostește. ― Pentru că sîntem osândiți... știi bine!... a ripostat nervos și ochii ei incandescenți s-au aprins mai tare. Înțelegeam... Mihaela fugise în trecut și trăia un episod tragic din vremea terorii, pe care puternică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe unde a fost, iar pe la opt și jumătate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vieți călătoare ... Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Cuvânt albastru După izbucnirea stropilor nestăpâniți Pe pământul din ce în ce mai moale În apele fulgerate de turbulențe : ...răsare, răsare soarele! Norii storși de seva întunericului Trezesc din somn curcubeul estului Și al sticlei revărsate În lacuri și ape însuflețite De fulgere și tunete necumpănite; Și ar vrea să spună cât trăiește Ne ocrotește, ne păzește Cu lacrimi fierbinți și aurii Adevăruri purpurii grăia; Prin aura sa ne arăta : Voința sa, puterea sa. Rotaru Elena
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fiecare mână și picior al său păreau un stâlp gros, cu degete ca niște cârnați păroși. Peste pantalonii largi, bine umpluți, și sub haina care plesnea la cusături, o flanea roșie, plină de pete slinoase, îi contura tenderul. Cu bărbiile revărsate, fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din sălile unde puteai bea privind orgia live de pe scenă. Fiecare clădire era un bordel. În sutele de vitrine stăteau femei în cos tume de sex, doar dantele și jartiere fluorescente, femei tinere și femei bătrâne, suple sau cu burțile revărsate, dulci ca niște păpuși sau dure și bărbă toase, de toate rasele, culorile și chiar... sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ia zborul. Mâini subțiri, șovăitoare. Ceva cu totul im po sibil în toată construcția acelui corp. Iar fața... în mod sigur nu o față umană. Vag feminină, dar atrasă ca o ciupercă de gravitația lunii. Cum pot descrie acele cearcăne revărsate, acei ochi grei și fără strălucire, acea expresie nici de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau pielea aceea cenușie ca de cauciuc... Pitica nu privea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am intitulat "Strict Secret" și, în câteva minute, invocând pana de țigări, m-am îmbrăcat și am coborât până la un bar din apropiere să-mi cumpăr țigări. În timp ce mă plimbam, mă întrebam ce face oare Linda în acel moment. După revărsatul zorilor, aveam să înțeleg mult mai bine. Linda îmi copiase rapid folderul pe stick, după cum aveam să descopăr în somnul ei profund dinspre zori. Era clar că Linda îmi ascundea multe și nu-mi spusese câtuși de cât adevarul. Joi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și, cu toate că localul era mobilat doar ca birou, izbuti să obțină un pat, înaintea lăsării întunericului, de la Serviciul de închiriere, deschis douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Trebuia să plece cu avionul dis-de-dimineață, așa că dormi destul de agitat. Se trezi puțin înainte de revărsatul zorilor și, luând cu el foaia de hârtie pe care își făcuse calculele, merse cu liftul până la biroul de schimb al uneia dintre cele mai mari agenții de bursă. În buzunare avea vreo cinci sute de mii de unități monetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ațipit. Apoi am încercat să-i dau o mână de ajutor șoferului, dar fără a ne pricepe la mecanică, nu l-am putut ajuta prea mult. El când făcea o roată , când o desfăcea, astfel a tras de timp până la revărsatul zorilor chiar dacă noi ne grăbeam să ajungem cât mai repede la postul de miliție să aflăm cevAșamănunte de la șeful de post despre dispariția celor doi și ce a mai aflat el între timp. Șeful de post ne-a informat că
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nici eu, dar tot omul are dreptul să viseze. Pariez că Lisa poartă bikini, zice ea, cu un chip posomorît. — Mda. Și mai pun pariu și că arată fantastic. Mă trîntesc lîngă Trish și ne uităm amîndouă la burțile noastre revărsate. Crezi că pot să scap de asta În două luni? Privesc și eu la a mea și zic: — Cred că ar fi mult mai ușor să ne ducem să cumpărăm un Costum Minune. — Un ce? — E o chestie nouă. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare de deasupra porții principale, la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Au trecut pe podul de lemn peste râul Natisone și și-au ridicat tabăra dinaintea zidurilor. Ne-au adresat gesturi obscene și au râs de noi, aruncându-ne injurii în limba lor imposibilă. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rândul în spate. Seara respira greu, se mișca și mai greu și avea dureri în tot corpul. În timpul nopții l-am vegheat în lumina lunii și am văzut cum nervii îi încremeneau, murind unul câte unul. Cu un ceas înainte de revărsatul zorilor a murit în brațele Gailei, sufocat de o moarte îngrozitoare; poate că nu doar de la mușcături, ci și din pricina unei răni infectate pe care o avea pe spinare, probabil mai veche, și despre care nu ne zisese nimic. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]