3,455 matches
-
urmează, însă deja parabola s-a fisurat. Devin sesizabile astfel și slăbiciunile majore ale filmului, prezente acolo unde scenariul ocult se suprapune peste cel al unui thriller cu accente horror. Reluată, scena inițială a celor doi soți care fac dragoste revelează faptul că mama vizionează căderea propriului copil fără să intervină, cu o voluptate viscerală, aceeași mamă care-i pune ghetuțele invers torturându-și astfel progenitura. Este greu de spus în ce constă legătura dintre film și numele său, cine este
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
cerchiști, avându-mă cu ei ca frații. Primul pe care l-am cunoscut, în București, a fost Ștefan Augustin Doinaș. E drept că numele lui mi se păruse la început al unui poet... sămănătorist, dar ce surpriză când mi se revelase marele, profundul poet!... A urmat Ion Negoițescu, criticul de bază, care venise o dată la ESPLA să mă cunoască - trimis de Doinaș - și căruia... (voi povesti mai jos episodul) îi spusesem, la început, "idiotul"... lucru de care Nego făcea mult haz
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
aici, pentru că Milo preia controlul revenind atât ca actor în pielea de împrumut a detectivului Eddie Block, cu un accent cockney irezistibil, Milo joacă perfect rolul detectivului conducând ancheta până în momentul climactic al "uciderii" lui Milo. Acolo identitatea sa este revelată și de sub mască apare actorul, iar duelul continuă pe palierul umilirii soțului încornorat. Registrul cromatic-afectiv se schimbă și el, scena geloziei punctată de lumina verde se transformă aici într-un joc homoerotic condus cu finețe beneficiind de o spectrală lumină
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
mai multora, se referă D. H. Lawrence când "spune că adevăratul rol al unui critic este de a scăpa romanul de artistul care l-a creat" (364-5). În relație autarhică cu opera, criticul o "scapă", o eliberează de autor, îi revelează acesteia autonomia. Faptul e posibil atunci când artistul eliberează singur creația de sine, pentru a se asigura că o va comunica și altora. Ca însoțitor al cărții, spune N. Balotă într-una din propensiunile sale spre religiozitate, "criticul se cuvine să
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
medic legist a spus că salivă câinelui, un Yorkshire terrier sau Jack Russells, s-a dovedit fatală pentru că femeii i-a fost extrasa splina în 1988. Acesta a explicat că organul ar fi prevenit infecția bacteriană. Primele analize le-au revelat medicilor că Sheena Kavanagh ar suferi de o meningita bacteriană, dar diagnosticul nu era cert. Medicii i-au prescris antibiotice femeii, mamă a doi copii, dar starea ei de sănătate s-a deteriorat peste noapte și organele i-au cedat
Saliva câinilor, mortală pentru unii oameni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81692_a_83017]
-
că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea mai bună dintre lumi, numai s-o contempli îndelung și fără idei prefabricate. Cu gînd limpede și începător". Odată ajuns pe acest teren ferm, autorul Interlocuțiunilor își revelă încă o trăsătură a mentalității sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ia ce poftește. Dincolo de joc însă, cred că se ascunde altceva. În fond, ce-l singularizează între atâția mari scriitori contemporani? Cred că Paviș încearcă să întoarcă romanul și literatura la funcția ei originară, cea inițiatică: să instruiască și să reveleze. Cititorul trebuie pregătit și dispus să se lase călăuzit în marea aventură care-l va transfigura.
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
alb (1955), Omul galben (1955), Marea și otrava (1958), Vulcan (1960), Fata pe care am părăsit-o (1963), Fluviul sacru (1993). Și Vladimir Nabokov are încă o bună parte a operei complet necunoscută cititorului român, pe care sperăm să o reveleze seria de autor de la Editura Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte simplu: în detronarea dogmei revelate prin Fiul lui Dumnezeu cel întrupat și înlocuirea ei prin miturile fanteziei grecești, care putea să mai aibă la vremea aceea prestigiul frumuseții poetice, dar erau izbite de moarte, în sensul lor religios. Lupta lui Iulian e lupta basmului filosofat
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
Mircea Zaciu Au și manuscrisele soarta lor, nu numai cărțile! Lucru afirmat (și demonstrat cu prisosință) de Lia Brad-Chisacov în recentă carte care revelează un manuscris inedit al lui Rigas Fereos, unul dintre corifeii (nu doar literări) ai risorgimentului neogrec. Scrieri inedite a aparut sub egida Academiei Române, Institutul de studii Sud-Est Europene (1999) și s-a bucurat de o frumoasă lansare în luna iunie
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
Yeats (portretizat lângă „două uriașe lumânări aprinse de mâna lui - toate celelalte lumini din încăpere fuseseră stinse, astfel încât energicul cap cu plete negre ieșea în evidență pe fundalul creat de lumânările aprinse...”) sau William Blake („Geniul Angliei... mi s-a revelat dintr-odată în chipul cu adevărat astral al lui Blake”). Toate aceste călătorii, căi ocolite în căutarea drumului spre mine însumi, i-au stimulat și „mania de colecționar de lucruri și manuscrise ale geniilor” (un manuscris al lui Freud, o
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
ani după moartea autorului. În aceste scrieri și nu în operele sale de ficțiune, descoperă scriitorul chilian „libertatea majoră” a scriitorului francez, într-o „voce” cu o uimitoare „vibrație și subtilitate”, prospețime și actualitate. În mod paradoxal, aceste scrieri, care revelă „latura cotidiană și adesea secretă, cu foarte redusă autocenzură, a unei personalitrăți gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt sens, întreprinde și Christopher Domínguez Michael, eseist, romancier și critic
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
primă importanță a demersului său, aceasta este sinceritatea. Memorialistul înaintează pe un teren presărat cu capcane și axarea strictă pe adevăr era singurul mijloc de a nu cădea în vreuna. Axarea pe acel adevăr, desigur, pe care i l-au revelat, la capătul unei vieți, experiențele trăite.
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
ultimele decenii, pînă la peregrinarea lui Ilie Boca printr-o Italie de Quattrocento, se întinde arcul unui exorcism benefic, de care artistul e capabil. Savoarea etnografică a unora din inspirațiile lui, atrase de un altunde și de un altcum, își revelează noi valențe, urcînd într-o mitologie fără de livresc, surprinzător deschisă depășirii de sine. Și peste toate, încheiere la acest elogiu al locurilor care ne confortează față de noi înșine, care ne confirmă și ne împacă superior, să pomenesc o formulă pusă
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
a accepta să mergem la teatru. Este întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și de sacralitate, să ne alegem postura de spectator. Căci dacă spectacolul se desfășoară sub ochii noștri, atunci identitatea dintre joc și act sacru, pe care o revela Platon, devine evidentă, tocmai prin depășirea narativității cotidianului pentru a intra în poeticitatea scenei. Însuși cadrul fix al unui spectacol de teatru oprește mintea din căutările ei iluzorii, o înțelepțește, o ajută să se focalizeze asupra unor valori profund umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mări și oceane învolburate. Este o mișcare a interiorității. Mișcare de cucerire a "Însinelui poeziei" (Schelling). Însinele trebuie câștigat printr-un efort de captare a simbolisticii realului și este o culme a polisemiei poetice în opera lui Botta. (A fost revelat în mai multe rânduri rolul oximoronului și al altor procedee ce țin de coincidentia oppositorum 58. Un pas important se face prin aducerea în prim-plan a polisemiei.59). Am arătat că Emil Botta este un poet al absențelor multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? — Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt. În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. Binele și răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu s-a revelat, dovadă că este. De fapt, vânzoleala asta haotică a lumii actuale, frământarea lumii actuale, mă convinge că nu există decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
el rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde și în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur, și nu e un zeu în colțul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul istoric moștenește pe cel primordial, care, jucându-se pe frânghia libertății, a împletit purul cu demonicul, viața cu moartea, lumina cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia, Adriana, Manuela sunt niște apostoli ai iubirii ideale, și nu niște femei în înțelesul veridic pe care ni-l vor revela romanele. Ele cultivă un amor-problemă, a cărei ineficiență le înnobilează, dar nu într-atât încât să poată fi afișate în rândul bărbaților “care văd idei”. Dar “calvarul închipuirii” atinge apogeul în portretul Manuelei din Femeia în fața oglinzii. Ființă prin excelenta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate de lucruri care să-i stimuleze privirea și să-i confere confortul spiritual pentru a-și putea zămisli lumile ficționale multiple, mici alcătuiri monadice în care viața pare să-și reveleze o anumită calitate. Cu precizia unui chirurg dotat cu sensibilitate și acuitate a simțurilor, prozatoarea pare să evidențieze cu mare pricepere exact acele elemente declanșatoare de evenimente majore, catastrofice pentru destinul vreunui personaj - bătăile din aripi ale fluturilor lui Katherine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fabulație”, „ficțiune”2. Homer și Hesiod au dat viață Teogoniei Eladei, dar nu au creat mituri; ele erau deja existente în tradiția folclorică. După cum spunea E. R. Curtius, în gândirea religioasă a vechilor greci exista credința că zeii s-ar revela în formă enigmatică, prin oracole sau mistere. Mitul este rezultatul unei tradiții orale având un conținut despre care toată lumea trebuie să știe (despre zei, om etc.Ă și pentru care poetul se face memoria sa vie. Mitul devine în esență
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
scopul declarat de a-i face pe oameni să-l privească neîncetat, pentru a nu avea timp să privească spre ei înșiși; un dialog pe marginea crimei și motivației ei, dialog ce pune în lumină un spirit raționalist și ateu, revelând o altă viziune despre o lume în care, Dumnezeu fiind absent, omul răspunde singur pentru faptele sale. Avem aici un Egist blazat, nemulțumit de starea de ucigaș (de aceea refuză să-și ia măsuri de apărareă, un Jupiter cinic, mulțumit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
puncte de reper ce nu pot surprinde Ins? complexitatea acesteia. Abia o cunoa?tere profund?, ce dep????te acest prim nivel, presupunând o nou? „vârst? a lecturii", o identificare cu destinul operei, o În?elegere mai profund? a mesajului, poate revelă o parte din sensurile multiple pe care ea le comunic?. Paginile unei c???i transmit un complex de simboluri ce trebuie descoperite numai printr-o lectur? atent?; lumea operei va fi plin? de semnifică?îi, iar universul ei va deveni
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poate Însemna, totu?i, un gest inutil, atâta vreme ce „rolul profesorului de român? este de a stârni dragostea de lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înseamn? tocmai dezv?luirea personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]