873 matches
-
viabilitatea formativă de-a lungul timpului. 6.3. Educația ca iluminare O metaforă des utilizată atunci când se vorbește despre educație și formare se referă la lumină și iluminare. Educația Înseamnă iluminarea ființei, „dumirire”, scoatere la suprafață a adevărului, Înțelegere și revelare. Prin educație, omul se eliberează de Întunericul din el și din jurul său, intrând În sfera luminii adevărului, a binelui, a dreptății - Într-un cuvânt, a valorii. Metafora este clar explicitată În filosofia antică, dar primește o consistență cu totul deosebită
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
normale. Viața alături de celălalt presupune o seamă de oportune derealizări, de Înțelepte treziri, de corecte compliniri. Iar ceea ce „iese” nu poate fi judecat Întotdeauna „din mers”, mai tot timpul „după”, iar câteodată... „prea târziu”. Jocul dintre prezență și absență, dintre revelare și ascundere, dintre ceea ce e spus și ceea ce e tăinuit face parte din metamorfoza acestei amplificări. Celălalt Își anunță prezența printr-o adevărată „epifanie” a unui alter ego demult așteptat (dar deja „Întâlnit” printr-o proiecție a minții și spiritului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o viață veche, secundă pentru a da curs unei vieți reînnoite, fundamentale. Stârpim omul vechi din noi pentru a lăsa loc omului nou. Sunt necesare o discontinuitate asumată, o ruptură a ființei, o aruncare a răului din noi și o revelare a binelui. Reconversia interioară nu este un lucru ușor și nu survine dintr-odată. E nevoie de o scânteie de iluminare (survenită uneori după dureri sau nemulțumiri), de revizuirea țintelor, de revalorizarea priorităților, de un efort volitiv, de răbdare și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se estompează, sub presiunea unei imperioase nevoi de obiectivare, de distanțare - un „exod” al eului din propriul act al exprimării sale. Revelării „eului” i se substituie un amplu scenariu imagistic, uneori fascinant, alteori straniu ori retoric-convențional, în sensul convenției „clasice”, astfel încât „absența” se înveșmântează într-un bogat decor, al cărui simbolism complicat camuflează vidul interior. Lipsa unei evoluții stilistice, reluarea acelorași teme
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
prin el se exprimă „reprezentările colective” sau „ideologia” societății (vezi analiza din I. Strensky, 1987, pp. 149-150): Mircea Eliade, punând la Începuturile fenomenului religios, pe de o parte, aspirația omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a hierofaniei și a minunii produse de divinitate. Miracolul constă În apariția divinității și În intervenția ei (de obicei, Împotriva legilor firii sau societății - vindecări ale unor boli incurabile, readucerea din moarte, desemnarea unei persoane ca „un ales” al divinității, revelarea unor nedreptăți și schimbarea persoanelor sau instituțiilor vinovate). Aceasta Înseamnă că miracolul anulează barierele existențiale, remediind situații ce păreau fără ieșire sau evenimente ce păreau ireversibile. În schimb, oracolele oferă o informație vitală (despre trecut sau viitor), care permite corectarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
viitor), care permite corectarea unor greșeli și evitarea unor pericole. Ceea ce Înseamnă că oracolele anulează barierele de cunoaștere, dezvăluind lucruri ce nu puteau (sau nu trebuiau) să fie cunoscute sau inversând secvențele temporale (un fapt din viitor se transformă, prin revelarea sa, din antecedent În precedent, din efect În cauză). Ca și miracolele, oracolele pot să funcționeze ca manifestări religioase autonome, impredictibile și nelocalizate Într-un anume loc. Totuși, cel mai adesea, ele sunt asociate cu anumite centre sacre și, prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
călătoriei presărate cu obstacole către tărâmul celor morți, În riturile calendaristice, În care prezența agresivă a figurilor mascate reprezintă invazia În lumea celor vii a figurilor malefice din celălalt tărâm, sau În riturile de inițiere, prin Înscenarea morții simbolice și revelarea „tainelor” legate de universul chtonian. Miturile sfârșitului lumii Ca și miturile cosmogonice, aceste constructe culturale se bucură de o răspândire universală. În India, Mahabharata prezintă viziunea grandioasă a unui război Între zei, În care, după ce frații Pandava Înving și Îi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care e însă susceptibil, de o varietate nemărginită a coloritului. S-ar putea aplica la psihologia popoarălor! Tonul fundamental dă în genere personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și de-aceea se prezintă ca o minunată și adâncă revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în simplitatea tonului. Cu cât tonul fundamental al unui caracter ni prezintă o coloare mai precisă cu-atîta el va influința asupra-ne cu mai multă intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mijloc pedagogic)"69. Acest citat reflectă o atitudine tipică a criticii literare față de instrumentul intens folosit al rezumatului 70. Este surprinzător faptul că pînă acum naratologia și teoria interpretării au neglijat aproape complet rezumatul în sensul acestuia de mijloc de revelare a acelor componente ale procesului narativ care determină forma specifică a intermedierii într-un roman sau într-o povestire 71. Desigur, este "lipsit de sens rezumatul unui text de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
monadice sau diadice conduc întotdeauna către o diferențiere mai abruptă, prin confruntarea directă a unui grup de forme cu celălalt 133. Continua solidaritate a formelor este accentuată și prin construcția sistemului în concordanță cu tipurile ideale. Construcția vizează mai mult revelarea unor posibilități exemplare decît delimitarea clară a categoriilor narative. Să sperăm că, în lumina acestor circumstanțe, noua definiție a noțiunii de "perspectivă" oferită în această ediție încurajată în primul rînd de critica lui Cohn va stabili că elementul constitutiv "perspectivă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orizont sau obicei periferiile (din punct de vedere mediologic) lumii universitare. Noua filosofie a fost pentru noi una dintre primele ștafete ale videosferei către grafosferă, din viitor spre trecut, și a jucat, în această privință, un rol de pionierat în revelarea tehnologică. Forma i-a fost cel mai important conținut, deplasarea vectorilor provocînd în viața intelectuală "evenimentul". Nimic nu dovedește mai mult că o idee este viabilă decît "construcția ideală a spiritului". Și spiritul se află în trup ca la el
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un mod de comunicare înseamnă totdeauna să-l personalizezi. Programul creștin este în acest sens mai performant și mai rentabil decît cele precedente. Revelațiile religioase pun față în față o cunoaștere cu alte cunoașteri. Aici avem de-a face cu revelarea unei persoane în care oricine își poate descifra propria viață. Este propunerea unei experiențe în care fiecare își poate citi propria istorie. Evreii și creștinii trăiesc experiența unui dumnezeu, și Dumnezeu trece și aici, și acolo printr-o istorie. Este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
procedează la o citire a sensurilor și la decelarea componentelor unui sistem filosofic cu ramuri și subramuri, cu adăugiri și nuanțări subtile, cu înnoiri, dar fidele primordialității socratice. Mihai Pricop este convins că această filosofie a filosofiilor nu-i decât revelarea parcă divină a unor adevăruri eterne, cărora Socrate, Platon, Epicur, Montaigne, Spinoza, Nietzche, ca să cităm câteva din numele luate în discuție, le-au dat glas. În această cheie e cazul să înțelegem și exprimarea paradoxală a autorului că "Socrate n-
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
acolo unde societatea Încremenise În practici și obiceiuri ce nu mai fuseseră repuse În discuție. Îmbunătățirea concretă a rezultatelor sprijină demonstrația și Întărește adeziunea la program. Într-o situație periculoasă, Nippon Roche a imaginat și a experimentat un sistem de revelare (socializare), apoi de transmitere a cunoștințelor tacite (abilitate) pe care instruirile „abstracte” nu reușeau să le asigure până atunci și cu atât mai puțin formulele de instruire la distanță. Componenta interpersonală -intersubiectivă, cum ar spune Nonaka - a fost aici cu
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sau hiphil al verbului HYH, „a fi”); la fel de mare este diversitatea opiniilor prezentate cu privire la originea acestui nume (canaaneană, indo-europeană, egipteană, caldeeana sau accadiană și, în sfârșit, ebraică, autorul susținând această din urmă ipoteza); când se trece la textul ce prezintă revelarea acestui nume (Exod 3,6-16), este tratată și expresia, considerată subiacenta lui, ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care nu mai apare că lema separată în acest dicționar, si apoi e reluată analiza formei YHWH. Autorul prezintă toate ipotezele: „Eu sunt, căci sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din secolul al XIV-lea î.H. nu puteau înțelege întreg conținutul Tetragramei și al definiției ei, aceasta conține o revelație latentă ce avea să fie interpretată în secolele viitoare. După o analiză foarte amănunțită a celei de-a doua revelări a acestui nume în Exod 6,2-8, partea finală a articolului este dedicată teodiceei Vechiului Testament (natură și atributele lui Dumnezeu). Pentru cercetarea lexicografica, acest dicționar, în ciuda vechimii sale, continuă să fie util. Dezbaterile pe care le evocă nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe un refuz al lui Dumnezeu de a-si dezvălui identitatea, numele propriu, în vreme ce, la lema NUMELE DIVIN (p. 904), Édouard Cothenet spune că nu se poate interpreta formulă de identitate „Eu sunt cel ce sunt” că un refuz al revelării. Scenă de la rugul aprins e foarte diferită de textele invocate drept paralele (Gn 32,30; Jud 13,17-18); e vorba de o chemare de tip profetic în vederea unei însărcinări omenește imposibile: eliberarea din Egipt. La un nivel mai profund, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
I de la art. DIEU, intitulat Dieu est premier, relevă anterioritatea absolută a lui Dumnezeu, exprimată în tradițiile Pentateuhului în două moduri complementare: tradiția iahvistă, care îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl identifica de îndată pe Yahweh cu Elohim, pe Dumnezeul care se revelează lui Israel, cu Dumnezeul pe care îl pot numi și „neamurile”. Capitolul ÎI, El, Elohim, Yahweh, după ce relevă tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l’homme à Dieu, de alte atribute: Stâncă șlui Israelț, Cel Preaînalt (‘Elyôn), Cel Veșnic (‘Olam), Cel care mă vede (El Rô’i), Cel Puternic sal lui Iacobț. Partea a doua, referitoare la Noul Testament, vorbeste despre rolul lui Isus Hristos că revelare definitivă și totală a lui Dumnezeu făcută oamenilor. Lema YAHWEH se ocupă, cum e firesc, de originile acestui nume (dar nu în detaliu, cum o fac dicționarele enciclopedice ale Bibliei), de semnificația lui și de istoria lui. În privința semnificației, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nordul Mesopotamiei. De altfel și Yahweh va fi asociat, mai tarziu, cu un munte: muntele Sinai. Nu e vorba însă de o zeitate locală însușita de evrei, ci de o manifestare a zeului suprem, ’ El; deci, de o treaptă în revelarea progresivă a lui Dumnezeu. • The Standard Jewish Encyclopedia, Cecil Roth Editor în Chief, Revised ed., Massadah Publishing Co., Jerusalem - Tel-Aviv, 1966, la lema GOD, Names of (col. 765) adaugă, la numele despre care am vorbit, numele date de rabini: Ha-Maqom
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1998. Cum e și firesc, un astfel de dicționar tratează mult mai substanțial „atributele divine” decât „numele”. La lema NOM, după o introducere ce oferă câteva date de antropologie și teologie biblică pentru înțelegerea modului în care a avut loc revelarea progresivă a Dumnezeului lui Israel, se ocupă doar de Tetragrama și, foarte sumar, de numele lui Isus. 1.2.2. Cărți și studii • Abordând problemă din perspectiva misiologiei, cartea lui Hellmut Rosin, THE LORD IS GOD ? The Translation of the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Estherei Starobinski Safran, Exode 3,14 dans l’interprétation de Rabbi Isaac Luria et chez quelques maîtres hassidiques). Exegeza latină și medievală e abordată în toată diversitatea ei filosofico-teologică, de la reluările tradiției patristice care face din Exod 3,14 o revelare nu a Tatălui transcendent, ci a Cuvântului care îl exprimă (studiul lui Édouard Wéber, L’hermeneutique christologique d’Exode 3,14 chez quelques maîtres parisiens du XIIIe siècle), la interpretările non-hristologice: studiul lui Paul Vignaux, Métaphysique de l’Exode et
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Bibliei se întâlnește pentru prima data in Gen 2,4, precedând numele de ’Elohim, cum fusese numit până atunci Creatorul. Ne aflam deja în partea din Geneză atribuită de cercetători „iahvistului”. Tradiția biblică numită în mod convențional astfel indică originea revelării acestui nume în Gen 4,26: „Și lui Set i s-a născut un fiu și i-a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii să cheme numele lui YHWH.” (t.n.) Pe de altă parte, tradiția sacerdotala vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rendtorff a definit Ke>Ä: YHWH drept „that aspect of the activity of YHWH that could be perceived by men and în which he himself is revealed în his power”193. În pasajele citate, Ke>Ä: YHWH se manifestă la revelarea unui mesaj. La Isaia și în psalmi, viitoarea eliberare a poporului e adesea descrisă că o nouă revelare a „slavei lui YHWH”. Un exemplu: „Va crea Domnul pretutindeni pe muntele Sionului și pește locurile de adunare un nor în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]