876 matches
-
practicilor yoga constituind suportul teoretic și estetic al justificării în plan epic a evenimentelor. În nuvelele mai noi, reunite in volumul în curte la Dionis (1981), personajele principale sunt purtătoare de semne mitice, ele inseși se descoperă prin lectură similar revelării mitului, "istoria adevarată" a lor, învăluită, ca și adevărul originar al mitului, de numeroase straturi profane, se descifrează prin efort inițiatic, prin capacitatea de interpretare, ca și în cercetarea științifică, a numeroaselor semne, de evitare a pistelor false, înșelătoare. Un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de cunoaștere capătă sens tragic deoarece copilul utilizează inconștient forța magică a cuvântului. Eroul descoperă puterea cuvântului de a institui o lume iluzorie, trăiește o dramă gnoseologică, pornind în demersul său de la ritul descântecului și extrage semnificațiile unui act de revelare a adevărului existențial, de inițiere. Cuvântul are puteri oculte care acționează asupra materiei. Copilul care se joacă independent cu o iluzie poate fi simbolul creatorului care săvârșește jocul liber al imaginației stăpân pe cuvânt. Epica întâmplării e purtătoare de semnificații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995, p. 99.</ref> în această operă dramatizată cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un simulacru. Incantația are un rol primordial substituind (distrugând) schema noțională a lumii și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
formă a mâniei lui Dumnezeu pentru cei care imită creația, o formă prin care săvârșesc un hybris. Descântecul se va transforma în bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
traversat de oglinzi repezi ca niște ape adânci. Limbajul poetic din După melci are o prospețime și o candoare înșelătoare. Unii l-au subsumat jocurilor de cuvinte infantile. În realitate, Barbu reface aici magia originară a limbajului când spunerea era revelare și creație simultană. Cuvântul e incantabil, continuu, stimulând gestul creativ. în fond, Dupa melci e și o verificare tragică a puterii Logosului ca o privire înapoi după Eurydice”<ref id=”31”>ibidem, p. 116</ref> în aceasta creație literară, descantecul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vizionare”, pașoptiștii au visat „Zile de aur pe-asta lume de amar”, Cichindeal, versificator mediocru, este „gură de aur”, începuturile înseamnă „zilele de-aur a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur. Când posomorâtul basmu-vechea secolilor straja Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă...” Sintagma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
interbelic (Maritain, Blondel, Maurras), din perspectiva dualității metafizice dintre natura și supranatura, dualitate care împiedică armonizarea idealului națiunii cu cel creștin, națiunea fiind exclusă din această ecuație. Fundamentul teologic al naționalului se sprijină pe faptul că dezvoltarea lumii este o revelare în timp a eidos-ului care ființează etern. Creația propriu-zisă nu a constat într-o simplă dezvăluire a lumii în tiparul ei deplin, întrucât această dezvoltare nu s-a realizat decât prin conlucrarea Proniatorului cu lumea. Încercarea de justificare teologică a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia și oikonomia, o dualitate de aspecte esențiale în cunoașterea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
adevărată susținere a omului, în drumul său spre sfințenie. Prin urmare, o reconstrucție umană, în sensul promovat de Berdiaev, implică o re-încreștinare a omului, o îndumnezeire a spiritului, o proiecție a ontosului în transmundan. Recuperarea și redescoperirea credinței vor genera revelarea unor virtuți creștine: cinstea, onoarea, dragostea, curățenia, dreptatea și, de ce nu, Adevărul majusculat, fundamente indiscutabile ale refacerii spirituale individuale și colective. Cât timp omul va fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și artei, mai ales că valorile exprimate de estetic nu pot fi conceptualizate decât în măsura în care sunt suținute și relevate de ipostazele încorporării lor. Cu alte cuvinte, toate aceste ipostaze ale artei ființează ca modalitate sui generis de comunicare, comuniune și revelare a unui altceva care le transcende. Cu siguranță, nu este vorba de o simplă decriptare, analizare și hermeneutizare a artisticului, a esteticului prin teologic, ci de o buna așezare a lor într-un exercițiu anagogic firesc, într-o perspectivă interdisciplinară
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de absolut, este fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată de ce raportarea la teologic este indispensabilă pentru a putea accede spre Absolut. Pentru Nichifor Crainic, relația dintre teologie și estetică este una consubstanțială, având drept numitor comun revelarea frumosului. Arta, percepută ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea cultului divin. În interiorul Ecclesiei, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural; întreaga structură a Bisericii este un sistem estetic. Aparent contradictorie, poziția teologică a lui Nichifor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale receptării, intenționalității în actele de creație, în conjuncție deplină cu tradiția patristică. Această parte se vrea a fi un posibil răspuns la provocările contemporaneității, dar și o încercare de clarificare a vechilor dezbateri cu privire la relația dintre autor-operă-receptarea sa, o revelare a semnificațiilor frumosului în ipostazele variate ale artei. Capitolul propedeutic despre arta ca reuniune de simboluri, prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul simbolisticii religioase: simbol, analogie, anagogie - desigur, s-ar putea adăuga mulți alți termeni: semn, icoană, idol
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a canalizat atenția spre materialitatea fragmentară și dispersată, a mediat o relație "geografică" cu realitatea teritoritorială a țării și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității creatoare în funcție de revelarea vocației individuale. Introdusă tot în atmosfera revoluționară de la 1848, prin mobilizarea doctrinelor despre "misiunea națională", sensibilitatea față de singularitate a inaugurat o nouă formă a admirației în spațiul public românesc după 1860, aducând în prim plan factorul sufletesc și realitățile interioare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să cheme himerism ceea ce eu opun idealismului, căruia îi aduc reproșul de nihilism 23. Acest sens al conceptului nu este de circumstanță, din moment ce Jacobi îl folosește și în alte locuri. Îl utilizează de exemplu în scrierea Despre cele divine și revelarea acestora (Von den göttlichen Dingen und ihrer Offenbarung, 1811), în a cărei primă parte, unde apare termenul, Jacobi reelaborează și inserează o recenzie a operelor lui Matthias Claudius proiectată în 1798 (așadar înainte de misiva către Fichte) și retrasă apoi din cauza
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
numai dacă / Voi fi de tine-nchis și siluit, / Mă voi ști liber și neprihănit. Întrepătrunderea sferelor sexului și religiei exprimă ideea că sexul este o religie, iar religia este iubire. În anumite studii accentul este pus pe auto-exprimare, pe revelarea psihicului poetului prin imaginile pe care le folosește. Acest tip de studii pornesc de la ideea că imaginile poetului sânt ca imaginile dintr-un vis, adică necenzurate de judecată sau pudoare: nefiind declarații directe, ci oferite doar ca ilustrații, ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
decât în teorie: a) incertitudine posibilă asupra identificării și măsurării platourilor; b) sarcini utilizate în comun în cercetările asupra învățării motrice, sunt prea simple pentru necesitatea unei ierarhii a obișnuițelor; c) cercetătorii acordau rareori mai multe săptămâni de practică indispensabilă revelării platourilor. 6.3.Cunoașterea rezultatelor Edward L. Thorndike a emis teoria conform căreia învățarea este un proces automat, fără intervenția conștientizării. Tolman, , a comparat învățarea animală cu cea umană, care sunt în dezacord cu tema lui Edward L. Thorndike sau
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
postum, în volumele Sol (1977) și Față Morgana (1989), iar o antologie, cuprinzând poezii, poeme în proza, nuvele, microromane, s-a editat abia în 1996. Asimilarea esteticii expresioniste și a poeticii folclorice susțin la Ț. căutările insistențe în zona metafizicului, revelarea „fetei celeilalte a lucrurilor” devenind programul său estetic. Peste poeme, marcate de viziuni dramatice, planează un „strigat” după ideal, solar și frumos. Metaforele și simbolurile proiectează realul în mit, pe un fundal al meditației și al unei atmosfere romantice misterioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
Ele sunt manifeste în acțiunile simbolice umane, iar o analiza retorică ce întreprinde recuperarea dramei inerente unui episod retoric, în întregul său - cu alte cuvinte, o analiză care identifică pentada dramatică exprimată de un act lingvistic - reușește, în această măsură, revelarea posibilelor motive care animă ființele umane în (inter)acțiunile lor simbolice. Studiul lui Kenneth Burke, din 1941, inclus în antologia lui Carl R. Burgchardt, constituie o exegeză a celebrei Mein Kampf a lui Adolf Hitler. Editorul a ales să introducă
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare"785. Această interpretare poziționează doxa într-o relație inedită cu aletheia sau adevărul - care, în sensul etimologic, desemnează, cum ne amintim, "starea de ne-ascundere" - și, astfel, "această dinamică a ascunderii și neascunderii (adevărul) - a autorizării și marginalizării - constituie mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu este unul eminamente futil. Evident, și acest răspuns, ca toate răspunsurile pe care le putem oferi, vreodată, unor între-bări mereu particulare, care selectează și deliniază, mereu tranșant, între "articulat" și "nearticulat", între spus și nespus, între ascundere și neascundere, revelare sau adevăr (aletheia), este unul pe măsura întrebării. În mod necesar, o dată ajunși împreună, pe "această pagină", interpelarea noastră comună, în acest moment, o constituie și o facilitează însuși discursul. Răspunzând negativ la întrebarea de mai sus, afirm, în același
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și conceptual, un cititor care a degustat ironia exersată pe un fragment de realitate hâdă, nu mai poate fi intoxicat de acea realitate. Are antidot. În plus, e mult mai calificat să detecteze acele insule de frumusețe care așteaptă cuminți revelarea. În cărțile bune, există câte un filon ascuns de frumusețe dar care se manifestă neașteptat, deși continuu. Chiar și în cele mai sumbre proiecții romanești (Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
uneori pe ample porțiuni. Esențiale sunt nu atât tehnicile narative, cât viziunea de ansamblu, revitalizarea mitului și a simbolului, deschiderea către gândirea tradițională, filosofia implicită. Definitorii sunt și atmosfera, anecdotica episoadelor componente, esențializarea viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
crea cuvântul pus în slujba fanteziei, nu sunt create dezinteresat, de dragul lor, ci, în ultimă analiză, pentru a le oferi altora ca o concepție, ca o norma mai justa de comportare, ne dăm semna că funcția cuvântului nu stă în revelarea gratuită și teoretică de mistere idee care stă la baza întregii filosofii a lui Lucian Blaga, ce e lipsită de orice obligament etic ci el exprimă o pretenție, un îndemn, o voința de-a obliga și are o uriașă putere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
conduce către altă instituție educațională paralelă, ci este un alt fel de școală (another kind of school). Maslow admite însă că și matematica poate fi frumoasă și la fel de productivă în experiențe culminante; există profesori de matematică ce s-au dedicat revelării acestui fapt. Maslow amintește că el însuși nu a avut nici cea mai vagă idee despre matematică, drept și estetică până la treizeci de ani, când a citit câteva cărți despre aceste domenii. La fel și istoria sau antropologia (în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]