2,257 matches
-
ristretto dublu proaspă t - și doar dimineața sau seara după 11 trecute fix.” Citind, cu plăcere, aceste mărturisiri, dar și altele, despre deprinderile, tipicărelile și ritualurile criticilor, comentariul nostru este compus din două observații. Unu: psihanalizate, răspunsurile ar spune câte ceva, revelator, despre autorii lor. Și, doi: acum vor înțelege în fine și scriitorii de ce criticii scriu așa cum scriu, adică inspirat, despre cărțile lor. Noii filosofi O dezbatere de interes ne oferă și revista STEAUA (nr. 7-8): despre filosofia actuală. Ideea realizatorilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui descoperim atâtea chipuri ale labirintului - temă obsedant-structurală. Întâlnirea cu semnificațiile lui va marca eroii, iar experiențele revelatorii vor modifica identitățile imprecise. Unii evadează în imaginar din presiunea labirinticului (politică, socială sau existențială), alții descoperă ieșiri multiple. Dumitru Radu Popa valorifică în Sfinți, vânturi și alte întâmplări parabola rătăcirii, a individului poleit în materialismul dialectic care are acces
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
Charmides. Cu aceasta, misiunea criticilor literari Alex Ștefă- nescu, Dan C. Mihăilescu și Daniel Cristea-Enache s-a încheiat și intră în arenă cei 20 de bloggeri. Vom afla curând ce aleg ei, deși selecția lor nu este în niciun fel revelatoare, din moment ce unii dintre cei puși acum să judece și-au mărturisit deja, cu seninătate, ignoranța în domeniu. Păcat de banii puși în joc la premiul acesta de proză care poartă numele unui regretat poet și cantautor, „Augustin Frățilă”.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
s-a întrevăzut până acum, consultând ediția primă. Dar Ion Pop, în prefață, spune mai bine despre ce este vorba : „Teritorii este, mai mult decât o carte-jurnal sau una de memorii, una pur și simplu de proză, foarte bine scrisă, revelatoare în primul rând pentru autoportretul sui generis pe care autorul și-l conturează ca adevărat protagonist al universului și întâmplărilor trăite”. Autoportretul sui generis de care vorbește Ion Pop îl vedem configurându- se din ceea ce notează naratorul despre teritoriile în
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație potrivit dispoziției de moment. Narcisismul intră în psihologia normală, ca trasatură a psihologiei feminine. Sesizând relația variabilă corp-spirit, Manuela caută în oglindă imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul și ale sufletului care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă. Oarbă prin prea multa lumină revelatoare ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți ceva frumos este vocația unei inteligențe inspirată de zei" (fr. 112
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Rosa del Conte Eminescu o del' Assoluto (1961), Svetlana Paleologu Matta Eminescu și abisul ontologic (1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach, Mozart, Beethoven, Schubert Aceștia au văzut că aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii, act de înveșnicire a vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eul" meu se schimbă: vechea ființă se desface în două entități: una umană, cealaltă o conștiință extramundană. Un ochi transcendental le desparte, și ele se îndepărtează spre cele două extremități ale infinitului." * De atunci, am rămas convalescent al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Electra într-un cortegiu de femei în doliu, din care tânăra se detașează prin profunzimea suferinței sale. Spusele femeilor îi confirmă ipoteza. De partea sa, Electra este angajată într-o adevărată muncă de recunoaștere din momentul în care descoperă semne revelatoare ale întoarcerii fratelui ei la mormântul lui Agamemnon: este vorba despre o șuviță de păr și de urme de pași; Oreste se lasă astfel recunoscut prin semnele pe care le lasă în urma sa. Cu toate acestea, sora sa nu-l
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uime?te prin for?a revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic, dar ?i la nivelul expresiei poetice', În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a rece a inteligen?ei absolute", ea devine simbol al cunoa? terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei" . Luna de?ine astfel, În contextul crea?iei eminesciene, una dintre cele mai revelatoare for?e expresive; acesteia „cerul Îi asigur? escorta comorilor sale, sfântă bog??ie a astrelor, atunci când se Înf????eaz? peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate, se proiecteaz? În multiplicitatea aparen? elor". ????ritul magic al lunii este moment al revelă? iei: astfel va descoperi Hyperion
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
R?sare luna lini?țiț ?i tremurând din ap? ?i Împle cu-ale ei scântei ????rile din crânguri". Ochiul cosmic al lunii se identific?, În acest „r???riț magic" cu ochiul impasibil ?i pur al inteligen?ei superioare, hyperoniene („ochi revelator al iluziei, ochi care vede, inteligen?? pur? care tace, dar ?tie"Ro?a Del Conte): „ Tr?ind În cercul vostru strâmt Norocul v? petrece, Ci eu În lumea mea m? simt Nemuritor ?i rece ". Alteori, r???ritul lunii marcheaz? momentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a rece a inteligen?ei absolute" , ea devine simbol al cunoa?terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Doar magul ?i poetul sunt În poezia eminescian? „f?pturi selenare c?rora lumină lunar? le deschide o trecere c?tre realit??ile invizibile , pe care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îngrijirea lui Nicolas Witkowski - când a arătat că "pentru unii, știința e total străină culturii înțeleasă în sensul Ťumanitățilorť; pentru alții ea a devenit cultura de astăzi, care înlocuiește formele clasice depășite". În fine, d-na Maryline Bauman a considerat revelator un raport al profesorului Richard Panush de la Facultatea de Medicină a Universității Livingston, New Jersey (S.U.A.) în care, nu de mult, acesta a argumentat că "frecventarea marilor autori sporește empatia medicilor". După cum se vede, o avalanșă de sugestii fertile... de la
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
două decenii de frontierele noastre și de țările vecine, pe lângă Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, ultimele două redesenate pe hartă de mâna hrăpăreață a lui Stalin după al Doilea Război Mondial. Capitole târzii din viața mea este o carte pe deplin revelatoare, conturând o dată mai mult fascinanta personalitate a Reginei Maria. Fosta prințesă de Edinburgh, venită în România în 1892, prin căsătoria cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, devenită regină în 1914, după moartea "Unchiului" (Carol I), ne apare acum în postură
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
în romanul lui Ian McEwan, - autor cu o psihologie subtilă al unor excelente volume de povestiri: First Love, Last Rites și In Between the Sheets, din păcate netraduse în limba română - evenimentele iau o turnură neașteptată, cu o ultimă etapă revelatoare. Devenită scriitoare, clișeul este ireparabil, Briony, intepretată de această dată de Vanessa Redgrave, reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
său, Marke, a cărui soție va fi. Cât de greu este de cântat omenește expresiv acest act întâi din Tristan, cât este el de greu de ascultat cu venerație! Dar ea reușește, alături de o orchestră, partener în tumult și comentarii revelatoare, reușește să treacă prin toate capcanele acele agitații colosale și ajunge la clipa revelației: îl iubește pe Tristan. El simte aceeași irezistibilă încântare. Wagner, autor al libretului și al versurilor, explică orbirea celor doi și șocul regăsirii prin efectul miraculos
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
Scurtu s-a dedicat, cu pasiune și deplină competență, cercetării minuțioase a arhivelor marilor biblioteci și a celor particulare, descoperind și transcriind cu mâna, precum copiștii de vrednică pomenire din mânăstirile noastre din îndepărtatele veacuri, documente, manuscrise și scrisori inedite, revelatorii pentru destinul și personalitatea unor reprezentanți de seamă ai literaturii române. Pe lângă un număr impresionant de articole și studii, publicate în prestigioase reviste literare, Nicolae Scurtu ne-a oferit și o suită de ediții critice deosebit de importante, care merită a
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
realizată sub egida Universității Deschise din Lisabona. O inițiativă extrem de utilă, probabil unică în acest domeniu. Simpla înșiruire a titlurilor capitolelor stârnește curiozitatea: Semi-periferii și culturi de frontieră; Portughezi, români, ideologia Cruciadei și a Epocii de Aur; "Latinitatea" ca mit revelator; Întâlniri reale și imaginare între portughezi și români; Mituri culturale - Camőes și Eminescu "poeții simbol"; Romantismul - formă culturală a globalizării; Profilul literar al unui diplomat (capitol ce reia sus-amintita interacțiune dintre ambasadorul Brederode și Mateiu Caragiale); Descoperirea și construcția Portugaliei
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
infinit, structuri, configurații, raporturi de atracție și respingere, care se aflau dintotdeauna acolo, dar erau imposibil de văzut cu ochiul liber. Sunt scoase astfel la lumină niște adevăruri familiare și accesibile, dar care ne rămîneau opace și care acum iradiază revelator. Un astfel de demers analitic, pe care l-am numit generic microscopie hermeneutică, ne oferă și Scena supravegheată: punctul de plecare al acestei cărți este o experiență punctuală de spectator care, asistînd la o reprezentație (Britannicus de Racine), are revelația
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]