1,027 matches
-
ochii iepurilor. Nici o dată nu este aidoma celei bătute de orologiul de la Primărie. Sunt favorizat de soartă: îmi îngrijesc livada și scriu un Tratat! Sunt mai presus decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă și solemnitate, Bernarda mă călăuzi prin reședința familiei Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Iar ceva asemănător trebuia să se fi petrecut și În mințile oamenilor care se apropiaseră și ei, atrași de strigăte. Văzu cum nu puțini Își făceau semnul crucii, cu siguranță pentru a invoca ocrotirea lor personală, În nici un caz din reverență față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre. Care e scopul Întregii povești? Cecco scutură din cap. - E un proiect alcătuit din mai multe părți, precum crengile unui copac mare. Fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai mare a singurului hotel din oraș, pe spezele primăriei. Iar dimineața, primarul, îmbrăcat ca un mire, veni să o ia pentru a o prezenta peste tot, și a o conduce la școală. Trebuia să-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme ale lui care-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu un bărbat masiv care se apleacă puțin înspre ea ca pentru a o vedea și auzi mai bine. Iar acest bărbat, acest bărbat în negru, stând țeapăn, în timp ce ziua de iarnă se scurge și se pregătește să-și facă reverența, este procurorul. Pierre-Ange Destinat însuși. El. Împreună cu micuța, aproape de căderea nopții. Singuri. Ei doi. El și ea. Josăphine și-a întipărit clar în minte acest tablou crepuscular. Nu a mai făcut nici un pas. De ce? De aia. Dacă ar trebui mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se pricepea la dans. La parter, În sala mare a clubului, a fost Înconjurată pentru moment de fetele cu care făcuse cunoștință după-amiază, pe urmă a auzit vocea lui Sally repetând o listă de nume și s-a pomenit făcând reverențe În fața unui sextet de siluete alb-negre teribil de rigide și vag familiare. S-a auzit undeva numele Blaine, dar la Început ea n-a reușit să-l localizeze. A urmat un moment foarte confuz, foarte juvenil, de Înghionteli și bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fusese construit În urmă cu trei sute de ani. Cu toate că interiorul fusese renovat, mobilierul de epocă rămăsese același. „În special această baie este o piesă de o reală valoare istorică; i se spune baia romană“, a adăugat el, primind cu o reverență bacșișul de nouă franci. De la fereastra camerei se putea vedea o grădină interioară cu o mică fântână arteziană În mijloc și, ceva mai Încolo, o stradă pe care nu se zărea nici țipenie de om. În momentul În care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire minimă:// Aphelic (α)/ Perihelic (β)/ Conjunctiv
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu numai sentimentul patriotic, normal pentru orice român, dar și aerul de intelectual răzvrătit împotriva unei ...Europe ignorante: „A auzit de Ionescu! Enescu, Brâncuși, Cioran, I.L.Caragiale, Sadoveanu, Blaga, Alecsandri, Eliade și mulți alții care au forțat Europa să facă reverență culturii românești și să nu-și poată explica practica politică, puerilă, sterilă și inutilă de-acum a Europei, clasând România o țară atipică din acest punct de vedere?” Cum există „o măsură în toate lucrurile”, după cum spunea filosoful grec Democrit
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecosistem Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
pe o veche cunoștință... - Bine te-am regăsit, domnișoară! Mă bucur să te văd. Încă nu ai intrat in barou și asta mă întristează... - Bună seara, domnule avocat! Bine ați venit! Bună seara, domnilor! a răspuns ea cu o ușoară reverență și cu cel mai frumos zâmbet pe buze. Încă nu am avut această șansă... Vă rog să mă scuzați! Cu ce doriți să vă servesc? A fost o seară de succes. Toți clienții au fost încântați de felul în care
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
doamnă! Invitații mei vor fi plăcut surprinși... - Pentru doamna și invitații dumneavoastră, nu a fost un efort. Din contră, numai plăcere, domnule... - Vai, mulțumesc mult! a intervenit Anca zâmbindu-i cu prietenie. Sunteți foarte drăguță, a adăugat imediat ce a observat reverența ușoară a Marianei. "De când se cunosc oare? Privirile te dau de gol, soțul meu drag... Ești obișnuitul acestui local...". - Dacă doriți să servesc... - Așteptăm să vină și ceilalți. Vă chem după aceea, doamnă, a intervenit Fănel. Mai sunt câteva minute
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
apărut din necunoscut, ca să-i tulbure liniștea sa sufletească pentru mult timp de acum în colo. Ora era pe sfârșite spre regretul auditoriului care la încheierea predării începură să aplaude ca la un spectacol. Arthur obișnuit cu acestea, făcu o reverență adâncă în fața clasei ridicată în picioare și le mulțumi elevilor. Din priviri parcă își luă un la revedere special de la Alma. Acest lucru nu-i scăpă nici de data aceasta Emmei. - Alma, tu ești îndrăgostită? O abordă imediat cum au
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
aceea păsărelele începură să cânte mai abitir ca până atunci. Maria și Ion se uitau mândri la fata lor. Îngerii stăteau de-o parte, priveau și ascultau cu fața zâmbitoare. Oamenii și animalele se apropiară de ea și făcură o reverență, spunându-i: - Plecăciune!, dragă Prințesă a Lalelelor, să ne trăiești mulți ani și Țara Lalelelor să strălucească în fața ta, întodeauna! - Mulțumesc, prietenii mei dragi pentru frumoasele urări. Dar nu trebuie să faceți plecăciune în fața mea. Eu sunt aceeași fată simplă
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Salut, Mark!... (Mark era numele meu de împrumut, pe care mi-l dăduseră colegii, mai exact, fetele). - A!... Voi erați deja aici? întreba surâzătoare Hernanda. Ceilalți pe unde sunt? - Salut, frumoasa și grațioasa Hernanda! i se adresă direct, printr-o reverență, colegul și prietenul meu de studii, Maximilian, originar din Mexic (eu îl tachinam în mai multe feluri: Max, “mexicanul“, “western“). - Ce faci tu, Max, “western“ înrăit! Tot de glume te ții? Numai veselia se leagă de tine!... - Cum poți să
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
așa cum ne-a obișnuit deja în numeroasele eseuri și în cele șapte volume de proză publicate până acum, autoarea jonglează cu vocabularul savuros al românei, pe care dovedește că o iubește și valorează mai presus de toate, tratând-o cu reverența adâncă a dascălului care nu iese niciodată la pensie, chemarea sa coincizând cu menirea de om, al literelor, fără doar și poate.” Romanul lui Al. Florin Țene “Un ocean de deșert”, un “remarcabil saga”, după cum îl numește Mariana Cristescu, oferă
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
în exterior li s-a cerut o probă de interior, spunânduli-se că nu ei vor fi supraviețuitorii, altfel, că toți anonimii cu numele anonim vor fi aruncați în gropile cu larve de fluturi șopârle și râme iar lumea va face reverențe și va bisa strigătele lor după care vor fi stropiți cu insecticid omnivor și invadați de o mare de termite. Referință Bibliografică: înainte de sfârșit / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de
ÎNAINTE DE SFÂRŞIT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362541_a_363870]
-
tsunami - existent în titlu poate fi și metafora înfricoșătoare a unui cataclism natural care ar înghiți tot ce îi iese în cale. A asemui versurile Rozei Lentini cu talazurile unui tsunami, tumultuoase, neliniștitoare, lacome, amenințătoare chiar, constituie un gest de reverență față de forța creatoare dar și distrugătoare a Cuvântului care spală, curăță, rade, scufundă, distruge, însă, în aceeași măsură, înalță pe culmi mai mult sau mai puțin iluzorii după care provoacă prăbușiri în abisuri mișcătoare, o încleștare, o luptă continuă din
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
răspundea cu un zâmbet complice: Lasă, că este deja aranjat! Când am plecat din restaurant, la o masă de lângă ieșire erau niște mafioți care, la vederea noastră, s-au ridicat în picioare și l-au salutat pe Nichita, făcând o reverență în fața lui... Vedeți, măi, cine a plătit?”, Mafioții îi plăteau masa ori de câte ori mergea la un restaurant de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
smalțuri de culoare și sidef lunar, cu purpură și diafane urme de lacrimi pe obrazul creatorului, așa se văd vitraliile „catedralei“ pe care autorul său a denumit-o „Fiind”! Să spun că Theodor Răpan scrie bine, ar fi lipsit de reverență din partea mea, ca simplu cititor. Să spun că este un poet romantic, ar fi ca și cum durerea lui creatoare nu ar transpare destul prin fila velină a volumului „Fiind”. „Tristețea mea n-o înțelegi, se pare”, titlul unui sonet situat aproximativ
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
cap. "Ciudată creatură" - Domnișoara dorește ceva? O cafea, o gustare? întreba un batran, ușor adus de spate. - Nu, mulțumesc, daca am nevoie, mă descurc. - Domnișoara, eu sunt umilul dumneavoastră servitor, dacă vă pot fi de folos, sunați. Bătrânul făcu o reverența comică. Ava rase. Simpatic. Ochii păreau mai tineri decât părul alb și vârsta. Se așeza pe canapeaua confortabilă din bibliotecă, deschise curioasă, dosarul. Parcurgea pagina cu pagina, afundându-se într-o poveste care devenea cu fiecare rând mai verosimila și
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
ieșit pe poartă, Mircea își privi cu admirație mama. Încă arăta foarte bine. Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce înclinându-se în glumă într-o reverență ca la curtea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare al Franței. - Poftiți doamnă, caleașca vă așteaptă. - Mulțumesc, dragul meu. Cu multă plăcere. Și unde te-ai gândit totuși să mă inviți într-o dimineață așa de superbă? - Vom vedea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
din vremea lor de mare importanță și de la trăsurile care plimbă turiștii aflați în postura persoanelor importante, privindu-i ca pe actorii de pe scenă. Pe buze îți înflorește un zâmbet când te întâmpină actori îmbrăcați în costume de epocă, făcând reverențe și invitându-te cu bună dispoziție la spectacole. Dar nu de puține ori, mergând pe străzile orașului mi se părea că văd pășind moții noștri îmbrăcați după bunacuviință în straiul strămoșesc umblând pe străzile "Vianei" cu jalbe la împăratul, purtând
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]