362 matches
-
ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune: Nici nu ți-ar veni să crezi. Bâlbe Un poem despre Reverendul Fără Dumnezeu — Până în capitolul unsprezece din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar veni să crezi. Bâlbe Un poem despre Reverendul Fără Dumnezeu — Până în capitolul unsprezece din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei sunt un singur popor ... și iată de ce s-au apucat...acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând...” Cuvintele Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt despicate atât de adânc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Însă Webber întreabă: — A ce miroase? Și Flint adulmecă și zice: — A nitrat de amoniu. Îți spune ceva? E nitratul de amoniu pe care l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ?, întreabă Webber. Și Flint zice: — Juma’ de tonă. Mâna lui Webber tremură atât de puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul Stâncii... hotelul Beverly Hills... Neah, zice Flint. Dezarmarea n-a funcționat. Nici Națiunile Unite. Și totuși, poate că asta o să funcționeze. Iar prietenul lor Jenson, Reverendul nostru Fără Dumnezeu, o să fie singurul supraviețuitor. Webber zice: — Da ce-i în hotelul Beverly Hills? Și Flint își golește paharul și zice: — Dalai Lama... În noaptea aia, Webber i-a luat numele și telefonul fetei din Missoula, Montana. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
felul În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina. Am adoptat tonul cel mai detașat: — Vreți să spuneți că Howard s-a descurajat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-și domolească zelul. L-ați putea oare aduce dumneavoastră la sentimente mai bune? Fără să mă angajez formal Într-o asemenea Întreprindere, am cerut să-l văd pe Howard. O lucire de triumf lumină dintr-odată barba roșie a reverendului. Se ridică dintr-un salt. — Urmați-mă, spuse, am să vi-l arăt pe Baskerville, cred că știu unde e. Urmăriți-l În tăcere, Îmi veți Înțelege motivele, Îmi veți Împărtăși confuzia. CARTEA A PATRA Un poet pe mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul sângerând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pânză albă, găurită În locul potrivit. După cum vedeți, efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se Învârte pe scenă, minute În șir. Înainte de a-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimic mai prejos! — Ai spus, așadar, asta În clasă! — Da, am spus-o, eu, tânărul american imberb, eu, micul institutor de la școala Misiunii Presbiteriene, am flagelat coroană și turbane, iar elevii mi-au dat dreptate, ca și părinții lor. Numai reverendul era revoltat! Văzându-mă perplex, adăugă: — Le-am vorbit băieților și despre Khayyam, le-am spus că milioane de americani și de europeni Își făcuseră din Rubaiatele sale o carte de căpătâi, i-am pus să Învețe pe dinafară versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Din păcate, nu toți părinții au reacționat așa, unul dintre ei a venit să se plângă. În prezența pastorului, mi-a aruncat: „Khayyam era un bețivan și un nelegiuit!” I-am răspuns: „Spunând asta, faceți elogiul beției și al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a spus și asta? Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată ca răsuflarea unui nou-născut. Acum aproape două luni, a venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu elevii mei? Și ce va zice oare reverendul văzându-mă sosind la ora asta? — Ai putea oricând să susții că erai cu o femeie! Dar Howard nu mai era În stare să zâmbească. Nu vreau să vorbesc de coincidență, pentru că Întâmplarea nu joacă un rol important În chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea aerul că asta l-ar fi amuzat. Nu știu, stăruii eu, dacă vă dați seama de amploarea pe care a luat-o această chestiune de protocol. Nu uitați, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
William Gladstone, care era mult mai deschis la minte și mai puțin dornic să se afirme decât fusese Bellarmino. Henry călătorea acum tot timpul, ținând prelegeri despre tehnicile transgenice la seminare universitare din toată țara. Era subiectul unor controverse intense. Reverendul Billy John Harker din Tennessee îl numise „încarnarea Satanei“. Bill Mayer, cunoscutul reacționar de stânga, publicase un articol lung și mult discutat, în New York Review of Books, intitulat „Alungat din Rai: De ce trebuie să împiedicăm travestiurile transgenice“. Articolul nu menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scandalos, iar soarta pe care a avut-o a cuprins nu puține elemente patetice. La timpul potrivit s-a născut o legendă plină de atâtea amănunte, încât un istoric înțelept ar fi șovăit, s-o conteste. Dar cu siguranță că reverendul Robert Strickland e departe de a fi un istoric înțelept. El a scris biografia lui Charles Strickland în mod declarat „pentru a îndepărta anumite concepții greșite care s-au răspândit“ cu privire la ultima parte a vieții tatălui său și care „au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că se numește exegeză o ușurință uimitoare de a explica lucrurile neplăcute scuzându-le, dar subtilitatea cu care reverendul Robert Strickland a „interpretat“ toate faptele din viața tatălui său, pe care un fiu bun poate considera convenabil să și le amintească, ar trebui cu siguranță să-l ducă la timpul potrivit până la rangurile cele mai înalte ale Bisericii. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mult mai multe dovezi decât s-ar putea oferi, slavă Domnului, pentru a mă convinge că împăratul Tiberiu a fost un monarh la fel de pur ca regele George al V-lea al nostru. Dr. Weitbrecht-Rotholz a descris biografia nevinovată publicată de reverendul Robert Strickland în termeni de o asemenea natură încât nu-ți poți stăpâni un oarecare sentiment de compătimire pentru nefericitul preot. Reticența lui decentă este stigmatizată ca ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur că dacă Charles Strickland a lăsat neachitată o notă de plată de la spălătorie ea va fi prezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își amintește În treacăt zilele fericite petrecute alături de răposatul său animal de companie. Luă un pumn de țărînă și Îl aruncă pe sicriu, apoi Își trecu mîna prin părul Înfoiat cu föhnul, lăsîndu-și cîteva fire de nisip În buclele argintii. Reverendul Davis trebuia să Înceapă serviciul funerar, dar aștepta să se apropie un grup de Întîrziați care tocmai intrase pe poarta cimitirului. În frunte era David Hennessy, care saluta dînd din cap În dreapta și-n stînga, În vreme ce făcea rapid numărătoarea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]