2,703 matches
-
exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru degustătorii competenți de ceremonialuri artistice și de reverii subtile. Aici, în zona erosului deposedat de povara cărnii, a libidoului mistic în care bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică se armonizează în tremoloul unei muzici care transportă țipătul acut al orgasmului occidental în melosul
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
Octavian NEMESCU Ulpiu Vlad - Inscripții în inimi II. Unul dintre cei mai importanți, mai originali compozitori români, Ulpiu Vlad, a rămas credincios idealurilor sale estetice din tinerețe. Cultivând o muzică onirică, în care starea de vis se ipostaziază prin alternanța reveriei cu coșmarul, lucrarea de față oglindește în cea mai fericită măsură dezideratele sale artistice. În scriitura foarte modernă a acestei partituri, alternează simplitatea cu complexitatea, determinarea precisă a actului interpretativ cu libertatea desfășurării muzicale. Se mai adaugă și cultivarea rafinamentului
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
unei atitudini critice. nu ar fi fost posibilă fără acest sentiment al vulnerabilității regimului comunist. Înainte ca strategiile subversivității să se inițieze și să se perfecționeze în textul literar, cenzura a permis apariția unor texte mai puțin sau deloc angajate (reverii peisagistice, confesiuni lirice citadine), din categoria literaturii evazioniste, repede însă condamnate. Poezia publicată de A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica sau Aurel Rău în revista "Steaua" (după 1954) este supusă unui veritabil proces, purtat în regim publicistic
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o deschidere violentă, răzbunătoare, a spațiului vieții interioare înspre efervescența vieții obiective, o răbufnire a proiectului într-o iluzie de grandioasă realizare. Cu simțămîntul înfrigurat al unei eliberări
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea, sacra nonverbalitate: "stai în mut, în limbajul ce absoarbe toate sintaxele, / stai în mut și speri
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să realizez ce-i lipsește, dincolo de ictusurile ironice sau racursiurile nostalgice: tragicul. Surprinzător, în universul oniric sau de reverie al lui Bauby este loc pentru regret, dar nu și pentru coșmar, imaginea scafandrului în apa tulbure nu creează anxietatea scontată, ci apare mai degrabă cu rolul unui refren, mai alerte sunt focalizările globului ocular revulsat, cu ceva terifiat, căre
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Procedeele de atac neconvenționale sunt folosite cu economie, astfel că flautul își păstrează vocea intactă. Recitativele, cantilenele și cadențele sunt mijloace de exprimare a ideilor, speranțelor, gândurilor, sunt suspine, zâmbete, cuvinte timbrate. Așa cum a declarat compozitoarea în notele de program „reveria meditativă” și exuberanța sunt cei doi poli ai acestui concert. În cea de a doua seară pentru bis, Ion Bogdan Ștefănescu a prezentat o altă lucrare contemporană, Circuit a Violetei Dinescu, o lucrare cu aluzii jazzistice și teatrale în care
Concertul pentru flaut ?i orchestr? by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/83939_a_85264]
-
-însemnănd chiar și o reevaluare autobiografică- sunt deschise muzicalizării : „În mod straniu, pe neașteptate, timp de câteva clipe mi s-a părut că aud muzica sferelor. Doar niște acorduri vagi, imprecise, așa cum am mai auzit uneori în stările mele de reverie.”(<footnote Idem. pag.93 footnote>) Alteori, când trăirile psihologic-sentimentale tind să se sustragă controlului oricăror norme pozitive, muzica auzită de dincolo de „apele Styxului” devine anarhică. “Tocmai atunci peste apele Spreei, cu strălucirea lor unsuroasă, a început să răsune ceva
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă fascinat setul său de Caprichos. Bestiarul Cronicii de familie iese din faldurile subconștientului creatorului ei. Autorul degustă cu voluptate reveria feminității maligne (este, de altfel, singurul roman în care o face). Monstruozitatea caracterială și morală este extremă. Îndrăgostit de creaturile sale, de instinctul lor vital devorator, autorul le ucide simbolic. Sadismul poate fi psihanalizat: este o modalitate de debarasare de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Ștefan Cazimir In vreme ce lorzii englezi și prinții indieni veneau în Moldova ca să vîneze urși, românii rîvneau să plece în Africa la vînătoare de lei. Dar nici primii nu depășeau rolul de spectatori, nici cei din urmă stadiul reveriei. "Citisem multe despre vînătorii de lei din Africa - își evocă N. Gane adolescența - și mă întrebam de ce n-aș fi eu un vînător de lei!... ș...ț Ce? nu-s și eu om ca dînșii?" (în vacanțe) Și tot astfel
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
aștepți mai puțin, povestitorul se lasă în voia unei clipite de absență. E semnul că s-a ajuns la sfârșitul istorisirilor. Regret că nu am îndrăznit să îl întreb pe Mihai Cimpoi la ce se gândește în acele momente de reverie fulgerătoare. Am reușit să stăm de vorbă pe îndelete doar atâta timp cât am realizat acest interviu. Tactul și placiditatea cu care duce la capăt tot ceea ce începe se regăsc în răspunsurile sale (unele - mult prea cuminți). Recitindu-le, mi-am amintit
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul clasic după care poți recunoaște un om căruia i s-a atrofiat simțul evocării este că se plînge mereu că timpul a luat-o la goană, într-o cursă tot mai accelerată și mai absurdă, cu al
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau că dau, cu fulgerarea reveriilor, peste tine. Culoarul somnului, din 1944, cu un portret de Victor Brauner, e introducerea, condensată și bruscă, în această estetică a visului și a coșmarului. Nu e locul aici să apăs importanța obiectului ephialtic (de la ephialtęs, coșmar) în poezia lui
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice. Nu e greu de presupus că trecerea lui Stoenescu de la sumarele lui exerciții de pictură de pînă atunci - pe jumătate superficiale prin absența unei supravegheri calificate, pe
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
James Joyce (al cărui Ulysses aproape a scos în afara terenului de joc formula artistică de mare succes) n-au reușit să devieze calea prozei capabile să înglobeze orice temă: de la povestea de dragoste la meditația filozofică, de la militantismul politic la reveria eseistică ori la simplul balet mecanic al cuvintelor. Dimpotrivă, romanul și-a urmat marșul triumfal, reușind chiar să-și perpetueze una din ambițiile fundamentale - și anume, aceea de a deveni Mare Roman. Noua carte a lui Lawrence Buell, The Dream
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
configurându-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o minimă contingenta, iar absența ei provoacă întrebări aproape argheziene, într-un limbaj foarte diferit, totuși, căci menținut în zonele eterate ale reprezentării, sugerând mai degrabă o anumita înrudire cu reveria declinanta a lui Ion Vinea: "Lumea se-nchide asupra mea, umbră de cristal/ și eu, msiter/ sârman mister întunecat/ urmele-mi caut în transparență pe care n-o cunosc./.../ Tu singur între razele-ntre umbrele tale!/ singur în lumea ta
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
se vinde conștiință, se mișcă forțe sociale care pregătesc răscoala de la 1907: „micile” evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît „marile” jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei - Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului „The Sun”. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
intimitate și spirit al paroxismelor în gîndire, Streinul moare la 35 de ani (în 1945), scăpînd astfel de închisoarea la care bolșevicii n-ar fi ezitat să-l trimită. La polul opus e Traian Chelariu, fire meditativă mergînd pînă la reverii religioase, pentru care scrisul e singura soluție a păstrării echilibrului interior. Retras și fără apetit social, Chelariu e prototipul de filosof pentru care viața are savoarea numai dacă e trăită în singurătate. Cu studii la Roma și Paris, Chelariu e
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în scrisul lui Dinu Pillat. Retractilitatea de fond îl împiedică să aibă cruzimi analitice, ochiul lui Pillat avînd candoarea unui visător care nu se rupe din reverie decît pentru a se consacra contemplației. De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă le are, nu se simt în scrisul său. Drept care nu ți-l poți închipui gustînd din voluptatea celui care face judecăți
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
și ucenicia la N.Steinhardt. Runcul e o fotografiede album - „Troienele înalte de la Runc, pe care împreună cu Vasile scriam cu degetul numele fetelor la care visăm, gerul de pe înălțimile Țibleșului revărsat și oprit brusc în gemulețele casei bunicilor” -, e o reverie necesară în grădinile Raiului de altădată, si in întîmplările cu „vărul Vasile” și Postașul satului, e școlarul din fotografiile făcute de Ion Sărmaș, „singurul din sat care avea aparat de fotografiat”, e al amintirilor cu o „greutate nostalgica și tonifianta
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
aspră a cărei silnicie avea să-i fie hotărîtoare pentru evoluția ulterioară. La Rădăuți dăm peste prima traumă cu urme adînci în timbrul interior: doi dintre frați, Ionică și Aurelia, se îmbolnăvesc de difterie, drept care Traian, în naivitatea idilică a reveriilor sale, e încredințat că Dumnezeu îi va asculta rugăciunile menite vindecării fraterne. În fiecare seară, după încheierea orelor de școală, se roagă fierbinte pentru întremare, iar răsunetul nu se lasă așteptat: cei doi frați mor și Traian va înceta să
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
o elocvență patetică, de orator adresîndu-se credicioșilor creștini, numai că armele sale sînt cu precădere literare, mai puțin teologice și deloc mistice. Deși Kierkegaard și-a dorit deseori să fie pastor la țară, dorința i-a rămas în stadiu de reverie, filosoful neprimind niciodată hirotonirea și rămînînd de aceea în afara cinului clerical. Pe dinăuntru însă, asumarea vederilor creștine s-a făcut de timpuriu și în chip definitiv, iar textele de aici reprezintă tot atîtea predici pe care filosoful le ține în
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]